Este benefică egalitatea

Este benefică pentru societatea în care trăim ca noi să stabilim că toţi oamenii sunt egali ? (cel puţin în faţa legii, unii văd egalitate din toate punctele de vedere dar în această discuţie ne limităm doar la egalitatea în faţa legii).

Sunt 2 subiecte zilele acestea: rinichiul lui Arşinel şi condamnarea la închisoare cu executare a lui Dan Voiculescu si a lui Mencinicopschi.

sursa1 si sursa2

Primul caz: Arşinel a primit un rinichi imediat dupa ce s-a inscris pe lista de aşteptare. El nu a facut nici o zi de dializă dar l-a primit imediat. Alţi pacienţi aşteaptă ani iar alţii mor aşteptând. Acum oamenii zic ca nu e corect şi că el ar fi trebuit să fie trecut în coada listei şi să aştepte ca toţi ceilalţi.

Intrebarea e daca e ok sau benefic pentru societatea noastră să facem astfel de alegeri unde ii vedem pe toti egali. Adica daca vrem să construim o societate solidă cu mulţi oameni de valoare nu ar trebui sa-i protejam pe acesti oameni de valoare ? In acest caz, al priorităţii organelor pentru transplant nu ar trebui să conteze valoarea socială ? Adică nu ar trebui să stabilim nişte priorităţi ?

Eu mă gândesc că un medic ar trebui să aiba prioritate în faţa unui gunoier. Un tânăr să fie peste un bătrân aflat aproape de moarte. Un director care are sute de angajaţi să fie peste unul care nu a realizat nimic în viaţă şi tot aşa. In cazul de faţă Arşinel care e unul din cei mai mari actori români şi directorul unui teatru din Bucureşti ar trebui să fie peste ceilalţi oameni de rând. Mie mi se pare logică alegerea medicilor.

Al doilea caz: Un om de afaceri(unul din cei mai cunoscuti) si un om de ştiinţă(cel mai cunoscut din domeniul lui) sunt condamnaţi la inchisoare cu executare. Mie această alegere nu mi se pare una logică(pornind de la logica acestui topic si anume constructia unei societati sănătoase). Orice om greşeşte in viaţa asta dar in unele cazuri trebuie sa faci diferenţe intre oameni. Adica nu poţi pune un om de afaceri care are sute(mii) de angajaţi şi un om de ştiinţă pe aceeaşi poziţie cu un infractor obişnuit. Se poate face o exceptie in cazul lor. Pe noi nu ne ajută cu nimic ca acei oameni să stea inchisi in câţiva m². Omul de afaceri are companii de condus, poate ca fără priceperea lui acelea se vor prăbuşi şi multe familii vor ajunge ingropate in datorii. La fel si omul de ştiinţă prin cunoştinţele lui este mai valoros societăţii in libertate decât in inchisoare. Poate că el va ajunge să descopere tratamente folositoare tuturor oamenilor. Dar daca tu il duci in inchisoare îi iei această şansă. Practic tu îţi tai singur craca de sub picioare deoarece renunţi la oamenii valoroşi şi utili societăţii in care trăieşti.

===============================================================================================

Creierul uman nu este construit pentru a vedea egalitate intre oameni ci dimpotrivă. Sunt numeroase studii psihologice care arată că oamenii sunt subiectivi in clasificarea oamenilor. Tu o sa te consideri mai preţios decât ceilalţi, la fel şi pe prietenii tăi, rudele tale, şi tot aşa, o să consideri un alb mai important decât un negru, un român mai important decât un ţigan, un inteligent mai important decât unul mai putin inteligent, un business man mai important decât un simplu angajat - by default noi nu vedem egalitate in nimic.

Dar societatea ne inoculează ideea de egalitate care nu este una naturală (după cum spuneam mai sus), deci suntem îndoctrinaţi cu egalitatea între rase, religii, etnii, sexe etc.

AAAA, ma scuzi.

Dar cum era aia cu inginerii si muncitorii intr-o fabrica?

Eu cred ca astia care sunt foarte preocupati cu astfel de analizari, ajung or sa fie pe o extrema, or pe alta.

Adica, un medic bun care onoreaza viata si lupta pentru viata altora (asa ar trebui sa fie), crezi ca ar fi de acord in acordul virtutiilor proprii, sa aiba prioritate la viata fata de un copil sau de un om care e si ala tata la 1, 2 copii?

Poate ca unul dintre copii e un geniu nedescoperit care datorita mortii tatalui ajunge sa devina o epava in schimb.

Nimeni nu il poate acuza ca ar fi de acord si sa zicem, ar accepta 'cadoul' fara sa caute sa dea singur mita, caci pana la urma ar fi un cadou si ar avea prioritate pentru ca teoretic ar merita prioritatea aceea. Insa, daca ar fi un medic cu adevarat, probabil ca s-ar acuza singur.

Pe de alta parte, cu totii murim azi sau maine. Poate ca un medic ne scapa in operatie azi, dar noi murim accidentati maine. Pe de alta parte si doctorii fac greseli si poate ca in unele cazuri, daca altul ar fi fost doctorul in locul lui, ar fi avut o izbanda.

Tu nu observi ca astfel de intrebari aduc mai mutle intrebari decat raspunsuri ?

Cred sincer ca noi luam viata prea in serios.

Suntem muritori si ar fi indicat sa acceptam asta cu seninatate. Altfel, vom trai mereu incruntati si intrebandu-ne cum sa ne asiguram o viata mai buna si mai lunga...ajungand fara sa vrem, peste cadavrele altora.

Da, statul poate sa ofere mai mult unui om care a adus sa zicem ,mai multe in societate. Dar niciodata asta nu va implica faptul ca ca viata acelui om este cu siguranta mai importanta decat viata celorlalti.

Decat pentru interesele societatii.

Prin urmare, intrebarea ta ar continua cu:

'Este benefic si avem dreptul sa fim interesati cand analizam si cantarim viata cuiva?'

Nu, as spune eu. Nu este. Dar, societatea ne ingradeste sa traim in societate. In ziua de azi, doar un numar infim de oameni ar putea sa-si ia salbaticia in cap si si asa, gandeste-te caror oameni le-ar permite societatea sa traiasca departe de societate. Fii realist si vei intelege ca societatea nu este providenta, ci joaca de-a providenta, cel mult.

Da, societatea isi face jocurile si isi organizeaza resursele. Astfel, are dreptul sa decida cat si cum si cui sa ofere mai mutle cadouri (favorisme).

Doar ca exista o problema. Din start, societatea ingradeste libertatea omului.

Deci nu putem sa vorbim de drepturile societatii, decat in cadrul societatii. Si acela reprezentand un adevar relativ cum zicea nenea Einstein. Insa multi oameni se multumesc sa ia adevarul relativ ca pe un adevar absolut. Le da mai mult confort. Fals, dar confort.

Asa se zicea de nenea Einstein 'Ne salutam (cu Dumnezeu) dar nu vorbim'.

Da, stia sa se exprime.

Xenofobic,rasist...o scuza patetica pentru a discrimina si a te mai si auto-convinge ca esti indreptatit sa o faci.Sper ca topicul sa fie inchis.

Arcangelo a scris:

Xenofobic,rasist...o scuza patetica pentru a discrimina si a te mai si auto-convinge ca esti indreptatit sa o faci.Sper ca topicul sa fie inchis.

De ce sa se inchida, doar pentru ca incomodeaza pe altii?

Eu nu consider ca exista motive pertinente sa se inchida discutia, doar de amorul artei.

Omul intreaba, nu obliga si nu da in cap la nimeni.

Redondo a scris:

Al doilea caz: Un om de afaceri(unul din cei mai cunoscuti) ...Orice om greşeşte in viaţa asta dar in unele cazuri trebuie sa faci diferenţe intre oameni. Adica nu poţi pune un om de afaceri care are sute(mii) de angajaţi şi un om de ştiinţă pe aceeaşi poziţie cu un infractor obişnuit. Se poate face o exceptie in cazul lor.

Domnu' Felix nu poate fi considerat om de afaceri. A furat statului 60 mil eur cu buna intentie, nu din greseala, si pe baza lor a infiintat televiziunile.

Dar cine a reusit sa stabileasca vreodata o egalitate intre oameni, tu erai matur pe vremea comunismul de carton de la noi ca sa ii intelegi labilitatea pe care o avea in constiinta oamenilor?

Niciodata oamenii nu au fost si nu vor fi egali, nici in fata legii si nici in fata judecatii semenilor lor.

Si de ce aproape am folosit un pleonasm mai sus, legea fiind acelasi lucru cu judecatile oamenilor?

Legile in general sunt construite in spiritul egalitatii despre care tu faci vorbire, aplicarea lor insa e in spiritul mentalitatii tale, in functie de statutul pe care il ai ca individ in societatea respectiva, in functie de relatii si interese.

Despre ce vorbim?

La asa societate, asa mentalitate.

Intr-o societate ipotetica in care nivelul de constiinta (caracter) ar fi suficient de evoluat, egalitatea in drepturi ar fi norma de urmat.

De ce?

Pentru ca nu criteriile economiei de piata si nici ale comunismul posibil in aceste secole, e unitatea de masura a valorii omului, ci, valori mult mai profunde, ce nu sunt cultivate in societatea umana inca, decat periferic.

E natural sa nu fie cultivate, nu avem nivelul evolutiv, poate peste cateva sute sau mii de ani daca evolutia creste exponential si in constiinta (caracter) nu numai intelectual.

@stupid_me, in cazul acesta al transplantului de organe, oricum ai alege cineva va muri pentru ca sunt putine organe iar bolnavii sunt multi. deci oricum alegi, vei avea un copil care va ramane fara un parinte. tot ce poti face este ca aceasta alegere sa fie cat mai inteligentă, in cazul acesta sa alegi raul cel mai mic, nu pentru tine, ci pentru societatea in care trăieşti si alegerea sa nu fie subiectivă ci obiectivă/logică.

si stai si te gândeşti si stabileşti o ordine. cine sunt cei mai importanti in societate: medicii, oamenii de stiinta, etc. deci un medic are prioritate în faţa oricui pt ca el salvează vieţi. deci tu salvezi o viaţă care va salva mai multe. dpdv logic este alegerea optimă.

şi nu te gândeşti doar la valoarea de acum. un tânăr sau un copil este mult mai folositor societăţii pe viitor decât un pensionar care nu mai contribuie cu nimic in societatea noastră ci dimpotrivă acest pensionar e un cost pentru contribuabili. deci pensionarul e ultimul in listă.

@Arcangelo, da, este discriminare dar una pozitiva deoarece incerci sa obtii un maxim sau sa scoţi cat mai mult bine din mai multe situaţii negative.

Redondo a scris:

Este benefică pentru societatea în care trăim ca noi să stabilim că toţi oamenii sunt egali ? (cel puţin în faţa legii, unii văd egalitate din toate punctele de vedere dar în această discuţie ne limităm doar la egalitatea în faţa legii).

[...] Sunt numeroase studii psihologice care arată că oamenii sunt subiectivi in clasificarea oamenilor.

Între conceptele de PARTINITOR si IMPARTIAL nu se pune semnul egal, ci se face distinctie dialectica. Cine poate, ci nu, are tot timpul sa învete !

Partinitor_Care părtineste, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva, apreciere subiectiva.

Impartial_ Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept.

Impartialitatea este atributul Legii si al Filosofiei, chiar daca unii oameni ai legii, sunt partinitori ca cei din afara legii din motive personale.

Introducerea ta este partinitoare, caci tu doresti ca cei ce au creat prejudicii altora pentru binele lor individual, sa fie iertati. În lumea întreaga nu este doar un singur om de afaceri si de stiinta. Sunt nenumarati. Deaceea Legea trebuie sa faca distinctie între lichelele care si-au plagiat diplomele si constiinta si între ceilalti care rezista tuturor tentatiilor ce roiesc ca viespile în jurul functiilor lor de raspundere. Omul greseste când este iresponsabil ca un copil sau când se preface ca e responsabil , nu când este responsabil !

Omul de afaceri Becali poate fi util si în închisoare; poate organiza meciuri de fotbal si pariuri cu ceilalti detinuti, ca agrement sau pentru întretinerea conditiei fizice. Precum si omul de stiinta; daca si-a plagiat diploma, va avea tot timpul sa se reformeze în rând cu ceilalti detinuti.

Cineva a propus sa se desfiinteze închisorile si sa se construiasca mai multe scoli. E mult mai echitabil ca fiecare închisoare sa aiba scolile si universitatile lor pentru toti cei ce nu au vrut sa se cultive în libertate.

Noi gresim in societatea asta foarte mult , Redondo, atunci cand incercam sa le spunem altora ce e mai bine pentru ei, ce ar trebui sa le placa si ce ar trebui sa respecte si sa pretuiasca mai mult.

Respectul, stima si simtul sacrificarii proprii pentru mai marii societatii ar trebui sa vina ca o dorinta naturala ca si o convingere personala a fiecarui om in parte. Or daca nu e asa, atunci acei mai mari nu sunt nici pe departe asa de mari. Intelegi?

Inainte nu se alegea un lider spiritual (ca nu ma refer la a castiga victorii in batalie) -pentru ca asa considera societatea, ci pentru ca efectiv oamenii il urmau. Ca si ucenici. Pentru ca il admirau si pentru ca simtea ca isi da in folos toata mintea si toata viata pentru binele comunitatii. Pentru progresul ei.

Atunci, cu siguranta ca toti din comunitate ar fi daruit ultimele firimituri de paine liderului lor. Problema e ca nu stiu in cate cazuri, acesta ar fi acceptat sacrificiul. Intelegi?

E ca si artistul care simte nevoia sa isi cedeze viata daruindu-se oamenilor, incercand sa ii sensibilizeze si sa sa ii deschida spre evolutie proprie, libera si fara constrangeri contrafacute de societate. Asa e un adevarat mai mare intre oameni. dar acel om este un om iubit si pretuit si cu mai mari sanse sa i se cedeze locurile celor dinaintea lui.

Insa si in acest caz, fara macar un vot din partea celor dinaintea lui, nu mi se pare corect sa i se cedeze prima data un loc. Macar peste 50% sa fie pro, ca sa nu exagerez eu acum cu 100%.

Si nu privi doar la suprafata. Un om de afaceri, greu intra in afaceri fara sa isi joace cartea printre multi alti rechini de pe piata, pardon - oameni de afaceri. Intreaba-te, cum a ajuns acel om acolo inainte de a-i atribui atatea drepturi. Daca a calcat peste cadavrele altora, indiferent cati oameni a angajat apoi - tine de fiecare om in parte daca il iarta sau nu. Intelegi?

Societatea e o inventie proasta a unor oameni care s-au gandit ca e indicat sa ii invete si sa ii convinga pe altii ce sa iubeasca, ce sa pretuiasca si ce sa respecte.

Asa a considerat si Hitler. Ca stie ce e mai bine pentru omenire.

Ai grija, panta ep care tinzi sa aluneci tot mai mult - poate sa se dovedeasca cu sens unic. Nu ai fi singurul. E doar o prespectiva, ia-o te rog ca atare.

Si nu uita, geniul ar fi nimic fara omul de rand.

Nu stau sa citesc tot ce s-a scris, spun doar atat: noi traim in 2013, creierele noastre insa cred ca inca traim in pleistocen. D-aici tendintele de acaparare pe care le are fiecare om, acumulare de resurse in mod inutil, plus competitie aiurea cu ceilalti, devreme ce conditiile de viata de la momentul de fata au diminuat riscurile de securitate si lipsa hranei. Dar, desi rational noi stim asta, creierele noastre sunt proiectate pentru o epoca apusa. Conditiile actuale de trai nu au nici macar 200 de ani, pe cand epocile anterioare, in care creierul s-a dezvoltat, au durat zeci de mii de ani.

P.S. Nu am citit ce scrie stupid_me, iti recomand sa nu citesti nici tu.