Început de Htenesa, Dum 1 sep 2013 · 58 răspunsuri · 9.903 vizualizări
NarcoGen' a scris:Bine vreau sa par neinfricata, dar iti trebuie oleaca de curaj sa scapi din cercul "iubirii".
Foarte buna asta dar cred ca ar trebui usor tradusa dat fiind contextul. E nevoie de curaj sa traiesti fara doamne ajuta si mai ales fara doamne iarta-ma.
NarcoGen' a scris:Subscriu
Adica sa iubesti prin frica. Asta clar nu e iubire. Ori iubesti, ori "crezi" fiindca ti-e frica sa n-ajungi in iad.
Am zis de multe ori si nu vreau sa par neinfricata. Bine vreau sa par neinfricata, dar iti trebuie oleaca de curaj sa scapi din cercul "iubirii".
Cu alt cuvinte iti trebuie curaj ca sa te trezesti.
Insa multi credinciosi dorm linistiti la adapostul "iubirii" unde viseaza ca dumnezeul inchipuit ii va rasplati pentru teatrul plin de iubire pe care-l joaca.
NarcoGen' a scris:Adica sa iubesti prin frica. Asta clar nu e iubire. Ori iubesti, ori "crezi" fiindca ti-e frica sa n-ajungi in iad.Am zis de multe ori si nu vreau sa par neinfricata. Bine vreau sa par neinfricata, dar iti trebuie oleaca de curaj sa scapi din cercul "iubirii".
Nu, nu. Sa iubesti categoric, sincer, leal.
Frica trebuie insa sa existe si ea; din moment ce credinta este deplina si nu exista om fara pacat, e normal sa te temi si sa te caiesti pentru faptele tale. Revenind la dragoste, ea trebuie sa se arate Lui Dumnezeu ca o recunostinta pentru faptul ca existam si ca avem de toate(unii mai putin, altii mai mult) - dar ma refer aici in special la aceasta lume(Terra) bogata si fara cusur.
Conchizand:
Teama trebuie sa fie pentru Judecata Domnului.
Dragostea trebuie sa fie deplina pentru Dumnezeu din motivele mai sus expuse(si mai sunt). Deci nu e dragoste prin frica; te temi de judecata si iubesti dintr-o multitudine de motive.
In dragoste nu are loc teama - bine, la nivel teoretic. Se presupune ca iarta tot. De ce m-as teme? Da exemple clare de cazuri care ar trebui sa ma faca sa-mi fie teama de judecata.
Jnanadakini a scris:Cu alt cuvinte iti trebuie curaj ca sa te trezesti.
Insa multi credinciosi dorm linistiti la adapostul "iubirii" unde viseaza ca dumnezeul inchipuit ii va rasplati pentru teatrul plin de iubire pe care-l joaca.
Asta-i chiar doar o impresie de-a ta.
King1, care-i relatia ta cu Dumnezeu ?
NarcoGen' a scris:Ori iubesti, ori "crezi" fiindca ti-e frica sa n-ajungi in iad.
Nu e frica la propriu, este o recunoastere a superioritatii. Tu te gandesti probabil la iubire fata de caine, pisica, mama, tata, frate, coleg de joaca pentru care nu resimti frica, decat sa zicem frica sa nu ii pierzi. Dar daca ar fi sa iubesti ceva care clar te depaseste cu mult prin intelepciune si putere de intelegere, atunci altfel s-ar pune problema, decat sa o aduci la nivelul fiecare cu ograda lui.
SeqenenreTao a scris:Se presupune ca iarta tot. De ce m-as teme?
Ti-ar fi teama sa nu dezamagesti, de exemplu. Asta este o teama din dragoste destul de comun intalnita.
Iar daca nu resimti asta macar la nivel "teoretic", inseamna ca "dragostea" e pur teoretica.
Athmy a scris:Dar daca ar fi sa iubesti ceva care clar te depaseste cu mult prin intelepciune si putere de intelegere,
Pana si la fotbal te depaseste.
Souls Destroyer a scris:King1, care-i relatia ta cu Dumnezeu ?
O relatie buna, sper, in constructie. In vara asta am primit mai multe semne, dar nu vreau sa detaliez aici(pe forum) aceste aspecte.
Mda...stii cum e. Cand vorbesti cu 'nezau e ok. Mai nasol e cand incepe sa-ti vorbeasca el.