Souls Destroyer a scris:In timp ce eram intr-un templu budist si experimentam din plin divinitatea, stateam si ma intrebam: Oare e bine sa le distrugi credinta oamenilor ? Sau mai bine ii lasi in visele lor ? Ce anume presupune trairea de credincios ? Pentru ca daca presupune contact real (real in sensul de real dpdv subiectiv) cu divinitatea, e un lucru pretios care merita pastrat. Dar ma uit la credinciosii de rand de se inghesuie in biserici sa prinda un strop de apa sfintita. Traiesc oamenii aceia sentimentul de divinitate ? Sau defapt sunt niste oameni chinuiti de temeri ? Evident, sentimentul de divinitate e accesibil si unei persoane care nu e religioasa. Dar din nou ma intreb. Oare oricarei persoane ? Ca de data asta ma uit la ateii astia de e plin facebook-ul de ei, si numai interesati de spiritualitate nu sunt ei. Daca ii duci in biserica, ar fi in stare sa deseneze grafitti peste icoane. Cand defapt bisericile/templele, prin insasi arhitectura pe care o contin sunt in stare de a genera in oameni sentimentul de divinitate.
Cam care ar fi raspunsurile la aceste intrebari ?
Distrugerea oricarui tip de credinta a omului, ii va produce durere daca fenomenul de distrugere nu e suficient gradualizat si armonios implementat, iar durerea e o stare ce nu e dorita intrucat implca suferinta.
In general insa nu prea poti distruge credinta si credintele cuiva, "cu una cu doua", iar binele si raul sunt pana la urma credinte (apropo de intrebarea, daca "e bine sa ..."
In visele lor?
Dar nu fiecare dintre noi suntem "in visele" noastre?
Trairea de credincios, presupune o ideologie pe care ti-o insusesti intrucat rezonezi cu ea, presupune trairi afective in simbioza cu cognitii ce apartin sau sunt atribuite spectrului cognitiv catre care se indreapta credinciosia individului si presupune mai ales trairile speciale pe care nu ai cum sa le impartasesti celorlati intrucat nu ii poti conecta la sursa trairilor de care tu ai avut parte (o poti face verbal sau in scris, dar ei nu au cum sa inteleaga la ce anume faci tu referire, doar isi inchpuie si ridica din umeri ori te ridiculizeaza).
Contactul real dar subiectiv e destul de crepuscular, unii mai labili pot descoperi trairirea schizofreniei!
Ce intelegi prin "sentimentul de divinitate"?
Conform nvelului meu actual, consider ca orice om poate trai un sentiment (sa il numim asa) pe care il poate atribui divinitatii, dar ei fac aceasta derogare, numai si numai intrucat si-au insusit educational notiunea, ideia de divinitate, careia ii plaseaza tot ceea ce e diferit de normalitatea trairilor lor (ce-i drept, si-au mai insusit si un diavol pe care sa il impodobeasca), daca un individ traieste "sentimentul" pe care tu il numesi divin, dar nu a auzit niciodata despre vreo divinitate, nu il va atribui nici unei divinitati, va fi doar un sentiment deosebit.
Si credinciosii si ateii sunt indivizi ce cred in ideile pe care ei si le formeaza despre ei insisi, cunostinte, situatii, fenomene, lume (existenta), viata, in fond despre trairile lor.
