Athmy a scris:
Faptul ca religiile au existat din timpuri milenare dovedeste cele enumerate de mine sunt teme de vesnic interes pentru om. Libertatea despre care vorbesti este un concept relativ recent in istorie, nu are decat cateva secole, probabil de la Revolutia Franceza incoace.
Ştii că libertatea, mai ales libertatea de gândire este una din temele mele preferate. Îngrădirea libertăţii de gândire de către religii (şi nu numai) este principalul motiv pentru care încerc să le combat. Cred că e timpul să nuanţez puţin.
Libertatea personală şi naţională sunt teme mult mai vechi. Mergem dinspre Revoluţia franceză spre trecut, spre Declaraţia de Independenţă a SUA, spre Magna Charta, spre Spartacus, şi mă opresc la Moise. Religia mozaică s-a putut constitui după eliberarea poporului evreu din robia egipteană, de aceea tema libertăţii este puternic înglobată în tradiţia evreilor. Una dintre cele mai mari sărbători religioase este dedicată tocmai scăpării din robie. Asta a făcut ca evreii să fie un popor liber, chiar după cele două robii. În tot evul mediu, evreii, deşi prigoniţi şi batjocoriţi, erau cele mai libere persoane.
Să comparăm acum religia mozaică cu cea creştină. Ultima s-a născut în mijlocul sclavilor. A fost o religie a celor umili, nu a celor liberi. Nicio sărbătoare creştină importantă nu sărbătoreşte libertatea. Fireşte, Constantin a profitat din plin de aceste trăsături ale creştinismului. Însăşi ierarhia bisericească, rigidă şi amintind mai mult de ierarhia militară, a reuşit să limiteze libertatea individuală. Lupta dintre contrângerile religioase şi dorinţa de libertate naţională (sigur, pe fondul unor ambiţii personale), s-a văzut mai întâi în vremea luptei pentru investitură.
Ulterior a început Renaşterea, cu redescoperirea valorii Omului. Nu este de mirare că majoritatea Revoluţiilor au avut o bază laică, uneori chiar antireligioasă.
Reforma a fost o continuare a luptei pentru ieşirea de sub limitările date de ierarhia bisericii catolice. Nu este de mirare că ţările majoritar protestante sunt cele care au cele mai bine definite drepturi ale omului. Iarăşi, lumea ortodoxă, în general se "mândreşte" cu limitări sau interpretări deformate ale acestor drepturi.
Şi acum, o precizare, poate necesară. Eu vorbesc de obicei despre libertatea de gândire. Libertatea de acţiune nu poate fi completă din cauza contradicţiei dintre nevoia de libertate individuală, pe de o parte, şi nevoia de apartenenţă la grup.
Athmy a scris:
Si steagul este important, dar nu in aceeasi masura, in orice exista o ierarhie. Eu pot apartine de orice grup ma simt atrasa prin interese si preocupari comune, dar asta nu ma impiedica sa imi pun aceleasi intrebari existentiale si sa caut o rezolvare in religie, fiindca acolo se gasesc raspunsuri de asa natura, nu in steaguri sau cluburi sportive. Aici e diferenta, nu in subiectivism
Păi cam asta înseamnă subiectivism, inclusiv alegerea ierarhiei respective. Un microbist poate scrie pe un afiş: "Mamă, te iubesc, dar mai mult iubesc Rapidul"
Chiar şi în privinţa religiei - câţi oameni nu şi-a schimbat religia doar pentru a fi incluşi într-un anumit grup?
Tu găseşti răspunsurile dorite în religia ta, dar asta nu înseamnă că doar acolo le poţi găsi. Altă persoană le va găsi în altă religie, cealaltă în ştiinţă, o alta în filosofie. Asta este tot subiectivism. Câtă vreme aceste răspunsuri te mulţumesc, e în regulă. În timp poţi constata că răspunsurile respective nu sunt destul de bine şi poţi căuta în continuare.
Souls Destroyer a scris:
Ai zis bine, "impresia". Ca spatiu ca atare nu exista.
Dar Universul există? Dar noi, existăm? Ce este pentru tine, existenţa?
Manca-te-ar Abc2009ro de baiet destept care esti tu. Tu chiar credeai cand parintii iti spuneau: "Tu esti cel mai frumos si mai destept, Ionele !" ? Ei uite, imi pare rau ca te dezamagesc, dar ziceau si ei asa, ce erau sa zica ?