Fiero a scris:
1 Cum se poate construi sistemul: "Dumnezeu mama buna"?
Renuntand la tipare, dar nu si la partile lor bune.
Si urmatoarea:
2 E posibil ca acesta constructie sa nu mai fie de fapt un sistem?
Poate fi posibil orice.
3 Ce calitati se cuvine a avea cei ce pot tinde spre un asemenea deziderat?
Absenta orgoliului, capacitatea de a renaste (de a se reinventa), intelepciune.
Da' problema e, ne dam seama de tipare? Cum renuntam la tipare (de aceea am deschis si topicul "atasamentele").
Tocmai asta ce spui, cautam sa aduc in dezbatere prin intrebarea nr. 2, anume, poate fi renuntarea permanenta la tiparele, atasamentele, rutina, renuntarea la la "ce ştiu-l" momentului, la algoritmii si softurile deja consacrate ce au devenit credinte si chiar convingeri indubitabile personale ori comunitare, o modalitate prin care sistemul sa nu prinda radacini?
Un sistem tot va fi, dar va fi unul al permanentei schimbari, asa cum e insasi realitatea existentiala, numai ca insusirea de baza va fi dezatasarea, permanenta iesire din tipare.
Observ acuma asemanarea raspunsului tau, "reinventarea" da, inclusiv in ceea ce azi numim comportament manifestat in gandire, nu numai in fapte, cuvinte; atitudinea per total fiinta, temperamente, caracter, personalitate, ...ar fi necesar sa constituie obiectul continuei reinventari; nu de dragul de a o face ci, intru saturarea realitati cu libertate pe cat e posibil asa ceva (depinde desigur de perceptia fiecaruia).
Negresit intelepciune, nici cel putin iubirea nu o consider de cautat fara componenta intelepciune, ijntrucat poate deveni o iubire patimasa si pana la urma pierzatoare, depinde de varsta celui ce apreciaza (intelepciunea vine in mod natural dar nu obligatoriu, o data cu varsta).
Mda. Asadar si prin urmare inspiratia te inunda " cu idei si limpezime ", incat ai impresia ca-i vorba despre "Har"(dupa cum ne scrii :"mi l-am insusit")si deja mintiuca te-a si facut sa "inventezi si reinventezi o multime de concepte", printre care si "Cum se construieste un dumnezeu".
