Opozitia dintre munca fizica si munca intelectuala

[Redondo 223]

Opoziția dintre munca fizică și munca intelectuală este una de interese, proprie orânduirilor împărțite în clase antagoniste, între membrii societății care prestează o muncă fizică și cei care desfășoară o activitate intelectuală. Această opoziție a apărut în procesul diviziunii muncii sociale, odată cu formarea și dezvoltarea proprietății private și a claselor, baza ei economică constituind-o exploatarea muncitorilor de către cei cu activități intelectuale. Cu toate ca progresul tehnic-științific contemporan determină unele modificări în structura muncii, factorii esențiali care condiționează această opoziție se mențin.

In socialism această opoziție se mai diminua odată cu lichidarea exploatării, cu stabilirea unității de interese și a colaborării tot mai strânse între pătura intelectuală și cea a muncii fizice.

Insă in cadrul capitalismului odată cu proprietatea privată se pune accent pe individ care capătă un statut social, o poziție în comunitate, devine cineva iar consumerismul îi hrănește egoismul și orgoliul. O varianta prin care individul poate să-și impună statutul in societate este prin activități intelectuale. Se ajunge ca acestea să fie considerate specifice doar elitelor iar oamenii de rând trebuie sa se supună deciziilor luate de intelectuali. Din dorință de a-și proteja statutul și proprietățile intelectualul crează un sistem fals de valori prin care trebuie respectati si puși deasupra tututor păturilor sociale cei care desfășoară activități intelectuale, practic aceasta e o modalitate prin care îi determină pe muncitorii de rând să i se supună.

Intelectualul încearcă să-și impună in mod constant superioritatea în fața celorlalți prin stilul vestimentar, prin cunoștințe culturale/tehnologice, prin stilul său rafinat, obiceiuri dar și prin posesiile sale pe care le reclamă ca fiind rezultatul intelectului său superior. Astfel, el incearcă să-i transmită un mesaj muncitorului de rând că nu va ajunge niciodată la statutul lui, îi va fi tot timpul inferior, va fi limitat, nici măcar nu ar trebui să incerce deoarece inteligența lui este una precară și spre binele lui ar trebui să accepte deciziile intelectualilor.

Curios este ca muncitorul își acceptă statutul, el se consideră inferior dpdv intelectual(dar și uman), își dezvoltă convingerea ca s-a născut limitat, că cei inteligenți trebuie respectați și ascultați. Muncitorul își pierde respectul față de sine, se consideră nevaloros, ghinionist.. Ajunge să se îmbrace din ce în ce mai precar, consideră că bucuriile lui trebuie să fie limitate, chiar daca are bani tot nu-și alege ceva mai bun deoarece în sinea lui consideră că nu merită. El nu are curajul să contrazică un intelectual, in orice dispută intelectualul are dreptate. Muncitorul își educă copiii in aceeași manieră de a-și pleca capul în fața intelectualilor.

Cum va arăta viitorul ? Vor fi 2 clase complet separate, un om superior și altul inferior ? Ce se poate face ca muncitorii să nu mai fie priviți cu dispreț ?

 

Later edit: In acest sistem fals de valori creat de intelectuali, activitatea intelectuală este mult mai valoroasă și mai importantă decât munca fizica. Astfel se ajunge la realitatea de azi in care un director care sta cateva ore pe zi la birou si poate mai ia o decizie, mai suna pe cineva, mai semneaza un contract sa castige de 10 ori mai mult decat un muncitor care lucreaza poate 10 ore pe zi in conditii f. grele care ajung sa-i distruga sanatatea.

Editat Iulie 14, 2013 de Redondo

[lupini 4967]

Intelectualul încearcă să-și impună in mod constant superioritatea în fața celorlalți prin stilul vestimentar, prin cunoștințe culturale/tehnologice, prin stilul său rafinat, obiceiuri dar și prin posesiile sale pe care le reclamă ca fiind rezultatul intelectului său superior. Astfel, el incearcă să-i transmită un mesaj muncitorului de rând că nu va ajunge niciodată la statutul lui, îi va fi tot timpul inferior, va fi limitat, nici măcar nu ar trebui să incerce deoarece inteligența lui este una precară și spre binele lui ar trebui să accepte deciziile intelectualilor.

 

Intelectualii nu încearcă să-şi impună nimic. Ei sunt intelectuali, pentru că se ocupă cu gândirea, nicidecum cu "invidia". Aceştia din urmă, adică "invidioşii", sunt cei care doresc să se impună în detrimentul altuia.

 

Sigur, sunt mulţi care se pretind intelectuali, şi pot fi văzuţi pe la diverse manifestări culturale, însă nefiind invitaţi de vreun intelectual de prestigiu. Aceştia sunt parveniţii, adică cei care se pretind a fi ceva, fără însă a fi ceea ce pretind. Un "intelectual parvenit" va participa la diferite manifestări culturale: expoziţii de pictură, de exemplu, şi se va băga în faţa camerelor de filmat sau de fotografiat, pentru a fi văzut de cât mai mulţi oameni....că e el a fost acolo, şi deci e un intelectual ! Să ne gândim doar la oameni de felul lui Irinel Columbeanu.

În urmă cu câţiva ani, a chemat camere de filmat de la majoritatea posturilor de televiziune, pentru a filma ..."înscrierea" lui într-o lojă masonică. Ori aşa ceva, într-o societate masonică "adevărată", e de neconceput, pentru că astfel de evenimente sunt secrete, şi sunt primiţi doar oameni de prestigiu din domeniul culturii, finanţelor, politicii, religiei, şi aşa mai departe. Asta spune totul despre loja masonică ce l-a primit pe Columbeanu.

 

 

 

 

 

Curios este ca muncitorul își acceptă statutul, el se consideră inferior dpdv intelectual(dar și uman), își dezvoltă convingerea ca s-a născut limitat, că cei inteligenți trebuie respectați și ascultați. Muncitorul își pierde respectul față de sine, se consideră nevaloros, ghinionist.. Ajunge să se îmbrace din ce în ce mai precar, consideră că bucuriile lui trebuie să fie limitate, chiar daca are bani tot nu-și alege ceva mai bun deoarece în sinea lui consideră că nu merită. El nu are curajul să contrazică un intelectual, in orice dispută intelectualul are dreptate. Muncitorul își educă copiii in aceeași manieră de a-și pleca capul în fața intelectualilor.

 

Aici e vorba de capacitatea intelectuală. Dacă muncitorul are o mare capacitate de a procesa informaţie, atunci el va emite idei de valoare, şi analize pertinente, care-l va face să devină cel puţin egal unui intelectual. Nimeni nu poate interzice unui om să proceseze informaţie şi să-şi formeze un sistem de valori. Şi cu cât sistemul de valori are efecte asupra tot mai multor oameni, cu atâta munca depusă pentru crearea acelui sistem, e mai mare. Doar capacitatea de analiză, adică inteligenţa, e cea care ne diferenţiază. Cei care au o inteligenţă ridicată, se vor ridica întotdeauna deasupra celor cu inteligenţă mai scăzută. Aceştia din urmă la rândul lor, vor încerca să-i tragă în jos, pentru a fi la nivelul lor.

 

 

 

In acest sistem fals de valori creat de intelectuali, activitatea intelectuală este mult mai valoroasă și mai importantă decât munca fizica.

 

Sistemul de valori nu e creat de intelectuali, ci de impactul muncii fiecăruia, asupra unei comunităţi. Cu cât impactul se răsfrânge asupra unei comunităţi tot mai mari (mergând până la întreaga populaţie a Terrei), cu atâta cel care a emis "munca", e mai inteligent. De exemplu, care e impactul unui muncitor dintr-o fabrică de pantofi, şi impactul muncii intelectuale (de matematician) a lui Larry Page şi Sergey Brin (creatorii Google-ului). Primii, cei din fabrică, crează lucruri (pantofi), de care se folosesc mii sau sute de mii de oameni. Cei de la Google însă, au creat ceva de care se folosesc miliarde de oameni, şi alte miliarde care vor urma în generaţiile viitoare.

 

Prin urmare, cu cât impactul muncii cuiva e mai larg răspândit şi mai folositor, cu atâta munca e mai de valoare. Operele literare, ideile filosofice, creatorii de algoritmi matematici, şi alţii care creează idei, sunt cei ai căror "muncă" modelează cursul istoriei. Dacă un muncitor dintr-o fabrică poate şi el să facă o astfel de modelare, acel om va ajunge mare.

 

 

Citeşte operele lui Alexis de Tocqueville, unul dintre filosofii, pe care eu îl consider genial, care s-a ocupat de relaţiile dintre efectele valorii muncii. În special, citeşte opera lui de căpătâi: "Democraţia în America".

[Redondo 223]

@lupini,

 

eu prin intelectual m-am referit la cei care desfasoara o activitate/munca intelectuala cu scopul de a obtine bani. eu nu ma refer la savanți, cercetători etc. Cel care desfasoara o activitate intelectuală nu este neapărat un om inteligent sau școlit. Poate să aibă școală puțină dar să fie manager și astfel să desfășoare o activitate intelectuală. Eu mă refer la această clasă care desfășoară o activitate intelectuală cu scopuri financiare iar pentru asta ei îi exploatează prin muncă fizică pe muncitorii de rând(deoarece fara muncitori subordonati nu prea ai cum sa ai o afacere - sunt si cateva exceptii).

 

 

La exemplul cu pantofii: Unul crează designul pantofului iar altul construiește pantoful. Cine trebuie să câștige mai mult ? De ce intelectualul e superior muncitorului ?

Editat Iulie 14, 2013 de Redondo

[lupini 4967]

La exemplul cu pantofii: Unul crează designul pantofului iar altul construiește pantoful. Cine trebuie să câștige mai mult ?

Am scris mai sus: cei care câştigă mai mult, sunt cei a căror muncă are un impact asupra cât mai multor oameni. De exemplu, un designer de pantofi întotdeauna va câştiga mai mult decât cel care va munci fizic la crearea pantofului, deoarece, creaţia va ajunge să fie fabricată de cât mai multe fabrici. Fără creaţie, muncitorul nu avea ce să muncească. În general, muncitorului "pălmaş" i se aplică celebra "maximă": "noi muncim, nu gândim", faţă de maxima aplicată creatorului: "noi gândim, nu muncim". :)

 

 

Întotdeauna, creatorul "poate câştiga" mai mult decât muncitorul. "Gânditorimea" întotdeauna a fost superioară "muncitorimii".

[Redondo 223]

tu ți-ai justificat argumentul prin mecanismele financiare din sistemul capitalist. Da, in capitalism cel care are o idee cu o gamă largă de aplicații ajunge să câștige bani mulți. ăsta e mecanismul in capitalism. ok, dar asta nu justifica superioritatea intelectualului. daca pornim de la gandirea aceasta defectuoasă ar insemna ca cel care castiga cei mai multi bani e superior celorlalti.

 

 

Fără creaţie, muncitorul nu avea ce să muncească

asta iar nu arată superioritatea intelectualului. pt ca acel produs sa fie utilizabil este nevoie de muncă fizică. ideile nu se pun singure in practică.

Editat Iulie 14, 2013 de Redondo

[GeoFiloRo 374]

Fără creaţie, muncitorul nu avea ce să muncească. În general, muncitorului "pălmaş" i se aplică celebra "maximă": "noi muncim, nu gândim", faţă de maxima aplicată creatorului: "noi gândim, nu muncim".

 

 

Întotdeauna, creatorul "poate câştiga" mai mult decât muncitorul. "Gânditorimea" întotdeauna a fost superioară "muncitorimii".

 

 

D.p.d.v. filosofic, cele doua maxime sunt prost muncite si gândite. De aceea nu prea se stie cine este autorul-creatorul-muncitorul. Culmea paradoxologiei, aceste formule gata formulate (proverbe, maxime) sunt adoptate-repetate fara prea multa activitate (munca) intelectuala gânditoare, la locul de munca, aici pe forum.

 

Munca si gândirea sunt doua activitati ce interactioneaza neîncetat în conformitate cu efortul depus de întelegerea utilitatii lor.

Daca muncesti 8 sau 12 ore pe zi cu un salariu este vorba de munca. Daca taranul sau inginerul îsi construiesc singuri o casa în afara orelor de munca, activitatea fizica si intelectuala sunt complementare. Produsul muncii va fi diferit. Dar daca taranul si inginerul sunt vecini, va exista poate o colaborare.

 

Muncitorul necalificat se poate califica la locul de munca, adica are nevoie de minimum de gândire pentru adoptarea teoriei si a legilor de protectie.

 

Acolo unde exista o practica exista si un minimum de teorie. Un inginer care-si da cu ciocanul peste degete, ar fi echivalent cu un analfabet care prinde muste cu ceasluvul (abecedarul).

Editat Iulie 14, 2013 de GeoFiloRo

[lupini 4967]

pt ca acel produs sa fie utilizabil este nevoie de muncă fizică. ideile nu se pun singure in practică.

E cazul a ceea ce am scris într-o postare anterioară: care e anvergura efectului pe care îl are munca ? Adică pe câţi oameni afectează munca unui singur om ?

 

Se pune întrebarea: ce a fost prima dată...munca fizică sau gândirea intelectuală, planificarea muncii ?

 

Pentru un răspuns, trebuie analizat trecutul omenirii. Din analiza asta se vede că pentru reuşita unei munci, a fost nevoie de o strategie, adică de un gânditor, care să facă munca eficientă. Cu timpul, "planificatorii" sau "strategii" (gânditorii) au format o categorie aparte. Aceştia au produs strategii care au influenţat din ce în ce mai multe comunităţi de oameni. Fără aceste strategii, munca fizică ar fi continuat, însă ar fi rămas ineficientă.

 

Prin urmare, munca fizică poate fi făcută în continuare, şi ea are efect pentru o anumită arie de populaţie, însă planificarea muncii, adică gândirea ei, are efect pentru toate regiunile Globului, adică e generală. Asta arată de ce cei care gândesc planuri de muncă, sunt mai bogaţi decât cei care execută acele planuri: primii se ridică la un nivel global, pe când cei din a doua categorie, rămân la un nivel regional. Fără o planificare a muncii (o gândire), aceasta, munca, e ineficientă, şi nu pot beneficia mulţi de pe urma ei.

 

 

 

 

Daca taranul sau inginerul îsi construiesc singuri o casa în afara orelor de munca, activitatea fizica si intelectuala sunt complementare. Produsul muncii va fi diferit. Dar daca taranul si inginerul sunt vecini, va exista poate o colaborare.

Ţăranul îşi construieşte casă pentru el şi familia lui, adică face o muncă ce are efecte doar asupra familiei proprii. Însă inginerul care îşi construieşte casă, prima dată îşi face schiţe, care constituie planuri de construcţie. Apoi, acele planuri sunt luate şi de alţii, şi se contruiesc diferite clădiri urmând acele planuri. De exemplu, să luăm cazul lui Walter Gropius, arhitectul care a gândit stilul Bauhaus, un stil folosit de el, dar care apoi a devenit folosit de tot mai mulţi, în toate colţurile lumii. Gândirea lui a influenţat construcţii de pe tot mapamondul. Muncitorii de pe şantiere, doar execută planurile (gândirea) lui Gropius.

[Two 1995]

La exemplul cu pantofii: Unul crează designul pantofului iar altul construiește pantoful. Cine trebuie să câștige mai mult ? De ce intelectualul e superior muncitorului ?

Pentru ca el creaza.Si in raportul asta de munca pe care il aduci tu in discutie este cam asa, unul este unul este autor si celalalt unealta.

Asadar, intelectualul va fi net superior in orice vremuri fata de un om, ce are rol de unealta.

Prin urmare sunt retribuiti dupa valoarea creata si aportul adus asupra acelei opere.

D.p.d.v. filosofic, cele doua maxime sunt prost muncite si gândite. De aceea nu prea se stie cine este autorul-creatorul-muncitorul. Culmea paradoxologiei, aceste formule gata formulate (proverbe, maxime) sunt adoptate-repetate fara prea multa activitate (munca) intelectuala gânditoare, la locul de munca, aici pe forum.

 

Munca si gândirea sunt doua activitati ce interactioneaza neîncetat în conformitate cu efortul depus de întelegerea utilitatii lor.

Eu zic ca ar trebui sa traduci. Esti prea ambigu in exprimare si apoi vei avea pretentia ca nu esti inteles, desi tu stii ca ai dreptate.

 

Gandirea este si ea munca. Diferenta sta in faptul ca este de o alta natura. De aceea se divid cele doua in "munca fizica" si "munca intelectuala".

Ai dreptate doar cand afirmi ca cele doua interactioneaza, dar invers proportional.

- Inginerul, va face munca fizica 20% si restul 80% munca intelectuala.

- Muncitorul, va face 80 % munca fizica si doar 20% munca intelectuala.

 

Scopul colaborarii celor doi este eficienta muncii, cat si obtinerea unei anume calitate stabilita in standarde unanim acceptate. Si nu numai.

[Redondo 223]

Pentru ca el creaza.

amândoi creează dar in etape diferite ale realizării unui produs(unul la inceput celalalt la sfarsit). cum stabilesti cine merita mai multi bani din moment ce o idee nu poate fi cuantificată obiectiv iar munca fizică este ușor cuantificabilă(deoarece o vezi, există, ai mijloace de a o măsura) ?

Editat Iulie 14, 2013 de Redondo

[------- 480]

amândoi creează dar in etape diferite ale realizării unui produs(unul la inceput celalalt la sfarsit). cum stabilesti cine merita mai multi bani din moment ce o idee nu poate fi cuantificată obiectiv iar munca fizică este ușor cuantificabilă(deoarece o vezi, există, ai mijloace de a o măsura) ?

nu, primul creeaza, celalalt executa dupa un model ce i'a fost dat. ca o face foarte bine si este un foarte bun executant asta il va face sa fie printre primii in breasla lui si cautat si platit mai bine decat ceilalti executanti. nimeni nu'l opreste sa creeze si sa'si execute propriile creatii, asta il va face complet dpdv profesional.