Diferenţa dintre hominizi şi restul animalelor, e dată de capacitatea hominizilor de a abstractiza.
Din punct de vedere antropologic, această capacitate de abstractizare, face ca omul să fie diferit de restul regnului animal. Prin urmare, nu există comunitate umană, mai ales fără tehnologie avansată, care să nu aibă mituri supranaturale.
Separarea lui Homo sapiens de Homo neanderthalensis, s-a făcut odată cu apariţia gândirii abstracte, adică cu credinţele în puteri supranaturale. Acest aspect e relevat de cele mai vechi picturi rupestre, cum sunt acelea de la Lascaux, din Franţa sau Altamira, din Spania, care reprezintă figuri magice, realizate de şamani, pentru a cere de la fiinţele supranaturale, ajutorul pentru capturarea vânatului.
De asemenea, cea mai veche statuetă cunoscută până în prezent, numită Venus din Willendorf, care are circa 24 000 de ani, reprezintă o zeitate a fertilităţii.
În decursul evoluţiei speciei umane, diferenţierea dintre grupul animalelor, şi grupul hominizilor s-a făcut atunci când a apărut puterea de abstractizare care a constat în credinţa într-o fiinţa supranaturală.
Prin urmare, dacă în prezent există o astfel de comunitate fără tehnologie, dar ai cărei indivizi nu au puterea de a abstractiza o divinitate, înseamnă că nu fac parte din familia hominizilor. Adică, se aseamănă mai degrabă cu animalele, pentru că acestea nu au capacitate de abstractizare. Asta arată antropologia.