Început de GeoFiloRo, Mie 19 iun 2013 · 45 răspunsuri · 11.908 vizualizări
GeoFiloRo a scris:Si câteva citate pentru a orienta subiectul si în alte directii...
.
Scriu şi eu citat care-mi aparţine, şi care vine din experienţa mea de viaţă: "A fi responsabil, înseamnă a te gândi la efectele vorbelor şi faptelor proprii".
Îndiferent de funcţia pe care o ocupă un om în viaţă, ceea ce ce am scris mai sus, trebuie pus în practică.
Redondo a scris:eşti sigur că e instinct ?
există nişte responsabilităţi pe care le au toţi oamenii ? diferă acestea in funcţie de naţie, vârstă, intelect ? am eu o responsabilitate mai mare faţă de români decât faţă de chinezi ? sau faţă de un copil comparativ cu un batrân ? daca un copil si un batran sunt aflaţi in pericol cine trebuie salvat primul ?
de unde rezulta ca responsabilitatea tine si de educatie, este si un drept dar si o datorie.
este drept pentru ca iti da un mobil de a te implica si de a fi activ. este datorie/obligatie pentru ca in functie de gradul de implicare altii depind de tine.
lupini a scris:"A fi responsabil, înseamnă a te gândi la efectele vorbelor şi faptelor proprii".
Da, practic înseamnă a fi conștient de consecințe și a ți le asuma. Problema e că mulți oameni nici măcar nu sunt conștienți că există consecințe ale faptelor lor, cu-atât mai puțin să le anticipeze sau să și le asume. Și aici cred eu că ar fi dovada de maximă responsabilitate: să ne asumăm și consecințele pe care nu le-am dorit sau nu le-am anticipat. Însă mulți nu și le asumă nici pe cele dorite.
Redondo a scris:faptul ca tu mă faci responsabil nu inseamnă că-mi diminuezi drepturile sau îmi iei din libertate ?
Asta ar înseamna (în sens contrar) ca cel ce se comporta ca un iresponsabil are drepturi mai multe si libertate nelimitata, precum un copil rasfatat (d-ul Goe) care este sub dominatia capriciilor sale si ignora, din lipsa de educatie, sensul notiunii de drept si libertate.
lupini a scris:.
Scriu şi eu citat care-mi aparţine, şi care vine din experienţa mea de viaţă: "A fi responsabil, înseamnă a te gândi la efectele vorbelor şi faptelor proprii".
Îndiferent de funcţia pe care o ocupă un om în viaţă, ceea ce ce am scris mai sus, trebuie pus în practică.
La prima vedere, oricine poate fi de acord cu citatul tau. Dar daca-l punem în relatie cu doar unul din evenimentele politice din trecut, el devine problematic prin manifestarea iresponsabilitatii ce degaja, disimulata în aparenta responsabilitatii ...
De exemplu, unii responsabili politici s-au gândit bine la efectele vorbelor lor asupra faptelor celor ce strigau "noi muncim, nu gândim", crezând ca faptele altora nu sunt si faptele lor.
Culmea filozofiei-politice, radacinile conceptului de iresponsabilitate le gasim (în special) ca DR. CONST. cu privire la anumite persoane care sunt dispensate de a raspunde de actele lor în virtutea unui privilegiu (imunitate diplomatica, etc.).
Citate:
«Un monarh poate si trebuie sa fie iresponsabil; fiindca este o fiinta a parte în vârful unui edificiu.» (Constant, Princ. pol.,1815)
«Presedintele Republicii fiind iresponsabil, el nu poate fi nici direct nici indirect dezinvestit si pus în situatia de a demisiona din cauza unui dezacord cu parlamentul.» (Vedel, Dr. constit.,1949)
Editat Sâm 22 iun 2013 17:35
GeoFiloRo a scris:Citate:
«Un monarh poate si trebuie sa fie iresponsabil; fiindca este o fiinta a parte în vârful unui edificiu.» (Constant, Princ. pol.,1815)
Aici cred că amesteci conceptul juridic de responsabilitate legală cu cel filozofic de responsabilitate morală. Sunt două lucruri complet diferite, ai putea foarte bine să folosești termeni diferiți pentru cele două noțiuni. Dar și exprimarea autorului, în citatul redat e deficitară, într-adevăr. Eu aș fi spus ”un monarh poate și trebuie să fie lipsit de responsabilitate juridică pentru deciziile sale politice, fiindcă este ...”
În practică, un monarh poate promulga o lege sau poate formula o declarație de război împotriva altei națiuni, iar pentru astea trebuie scutit de responsabilitate juridică, chiar dacă mor oameni ca urmare a lor. Dar nu poate fi scutit de responsabilitate juridică dacă violează cameristele sau dacă împușcă un om la o partidă de vânătoare. În schimb, responsabilitate morală are și pentru respectiva declarație de război, evident.
Editat Sâm 22 iun 2013 19:42
GeoFiloRo a scris:Din arhivele justitiei reiese ca cei ce se prefac ca sunt responsabili îsi imagineaza ca faptele lor sunt faptele altora. Din istoria prostituatei care urma sa fie omorâta cu pietre de cei ce se credeau responsabili de bunele moravuri reiese ceea ce a spus Iisus; «cel ce nu a pacatuit niciodata sa arunce primul cu piatra.»
În urma acestei replici, toti aruncatorii de pietre (responsabili prefacuti) au plecat cu coada iresponsabilitatii între picioare.
Eu as zice ca, dimpotriva, au plecat cu coada responsabilitatii intre picioare, pt. ca Iisus i-a facut sa realizeze ca nu-s in masura sa condamne un pacatos, atata timp cat ei sunt plini de pacate. Iisus i-a responsabilizat.
harald a scris:Da, practic înseamnă a fi conștient de consecințe și a ți le asuma. Problema e că mulți oameni nici măcar nu sunt conștienți că există consecințe ale faptelor lor, cu-atât mai puțin să le anticipeze sau să și le asume. Și aici cred eu că ar fi dovada de maximă responsabilitate: să ne asumăm și consecințele pe care nu le-am dorit sau nu le-am anticipat. Însă mulți nu și le asumă nici pe cele dorite.
.
Într-adevăr, aşa e. Un caracter înalt e responsabil de vorbele şi faptele proprii, iar un caracter foarte înalt, e responsabil, şi mai ales îşi asumă vorbele şi faptele proprii, care nu au ieşit aşa cum şi-a dorit, deşi intenţia era una corectă.
Eu asemuiesc responsabilitatea cu puterea de a ne suprima trăirile în momente critice. Îmi plac oamenii care analizează mult înainte de a spune sau de a face ceva, dar şi pe oamenii care chiar dacă au greşit, îşi asumă eroarea, şi învaţă din greşeală. E adevărat, astfel de oameni sunt puţini într-o comunitate dată.
Pe topicul deschis de Bogdan Popescu, cel despre filmele care ne-au plăcut şi ne-au influenţat, eu am pus pe primele trei locuri, trei filme coreene, în care e dusă până la nivelul cel mai înalt capacitatea unor oameni de a fi responsabili, adică de a se analiza înainte de a spune şi de a face ceva, dar mai ales capacitatea uriaşă de a-şi suprima trăirile în momente critice, când trebuie judecat responsabil. Aceştia sunt cei mai puternici oameni. Şi în acelaşi timp, aceştia sunt şi cei mai inteligenţi, pentru că numai aceştia au capacitatea de a fi responsabili, adică de a avea puterea să se gândească la efectele propriilor vorbe şi fapte.
flying_soul a scris:Eu as zice ca, dimpotriva, au plecat cu coada responsabilitatii intre picioare, pt. ca Iisus i-a facut sa realizeze ca nu-s in masura sa condamne un pacatos, atata timp cat ei sunt plini de pacate. Iisus i-a responsabilizat.
Trebuie mentionat ca acel episod al iertarii femeii adultere are semnificatie doar din perspectiva religioasa in cea mai mare masura.
Pedeapsa pe care trebuia s-o ispaseasca femeia era conforma cu legea veche, aceea care cerea ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.
Hristos a venit ca sa schimbe aceasta lege si pedepsele ei cu iertarea, ceea ce s-a si intamplat.
Asta nu inseamna nici ca femeia nu merita pedepsita, nici ca cei care voiau s-o pedepseasca nu aveau dreptate, nici ca pacatul este tolerat.
Din contra prin Hristos s-au pus bazele clare ale vietii vesnice dar si ale pedepsei vesnice, sau cu alte cuvinte s-a trecut de la "justitia" populara facuta de comunitate la justitia divina.
Editat Dum 23 iun 2013 11:19
-altul a scris:Pedeapsa pe care trebuia s-o ispaseasca femeia era conforma cu legea veche, aceea care cerea ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.
Crede și nu cerceta! 
De ce ar trebui omorâtă o femeie adulteră cu pietre? Ce treabă are ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” cu așa ceva?
harald a scris:De ce ar trebui omorâtă o femeie adulteră cu pietre? Ce treabă are ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” cu așa ceva?
Este vorba de uciderea copiilor nenascuti, relatiile trupesti implica o responabilitate peste puterile omului: aceea de a aduce la viata sau dimpotriva de a impiedica aducerea la viata sau si mai rau de a aduce la viata neconforma.
Desigur omul care este parte implicata in proces intelege mai greu, ba a ajuns chiar sa zica ca copii se fac. O iresponsabilitate maxima.
