Kilkoana, m-am referit strict la calitatea scazuta a vietii pensionarilor din Romania. Mie, personal, nu imi surade sa ajung la 85 de ani, tarandu-ma in baston prin casa si, cu chiu cu vai, sa reusesc sa merg pana la piata sau medic. Si asta sa fie toata viata mea. Dupa 30-40 de ani de munca, sa am o pensie vai de ea, pe care sa o cheltuiesc pe intretinerea lunara a locuintei, pe medicamente si, daca imi mai ramane ceva, pe mancare. Nici vorba de vizite la muzee sau in alte orase ori tari, dupa cum vad grupurile de turisti varstnici, veniti la noi. La noi, nici nu prea exista aziluri unde batranii sa isi petreaca placut ultimii ani; azilele ieftine sunt ceva de speriat, iar restul sunt inaccesibile ca si cost lunar.
Dar mai sunt si batrani norocosi, pe acre copiii ii sprijina financiar sau care au pensii suficient de mari pt a-si permite mici vacante. Dar sunt putini, din pacate.
