dark_light a scris:parerea mea e ca Dumnezeu nu se amesteca in viata noastra atat de mult pe cat ne place noua s-o credem. fiind dotati cu un imens orgoliu de primadona, avem in continuare senzatia ca trebuie sa fim in centrul atentiei lui Dumnezeu, ca daca noi nu mai suntem, universul va muri, se va prabusi cu toate cele 100 de miliarde de galaxii (vizibile noua) intr-o apocaliptica gaura de vierme, de unde va ploua cu lacrimi de materie si Dumnezeu va fluiera a paguba - "si uite-asa s-a dus si creatia asta..."mie tare mi-e ca de fapt va ridica nelamurit din umeri si va spune "mult zgomot pentru nimic...ce-am avut si ce-am pierdut! inapoi la plansa de desen".
Dap,asta este Dumnezeu desenat de oameni(apropo de interpretari)...Dumnezeu sta cu o foaie de desen in fata si deseneaza tot ce-i sare lui prin cap,si putin ii pasa ca oamenii sufera .Mhm..daca ar fi asa...eram de mult stersi de pe fata planetei,in frunte cu planeta! :P Hai sa lasam deoparte filozofia despre un Dumnezeu cu barba alba si toiag ,care "iaca nu mai poate El de ce se intampla cu lumea"... 
