V-ati revoltat vreodata impotriva lui Dumnezeu?

annacondor a scris:

mai...tu crezi ca Dumnezeu sta sa se uite la greselile tale de tipar,sau ca ti'e lene sa scrii tot cuvantul...lipsa de respect fata de Dzeu este sa nu ii respecti autoritatea,sa Il numesti ceea ce nu este,si sa ai o inima necredincioasa...nu te limita la greseli de tipar,ca nu-i de ajuns!!! :P

:think: si sa revenim la oile noastre...cu...revolta!

mai...daca tie ti se pare firesc sa scrii asa, nu te opreste nimeni sa o faci. Poate ti-e lene sa si vorbesti si ii spui tot dzeu. Cat priveste limitarea la greselile de tipar...de aici porneste totul. Nu e de mirare ca avem analfabeti printre noi.

Si ca sa revin la oile voastre...da, m-am revoltat. Dar am facut-o degeaba.

azi am aflat ca tatal bebelusilor pt care fusesem babysitter a murit:i-a pleznit inima !!!

eu am renuntat la jobul asta ,caci tatal copiilor imi facuse avansuri,si atunci cand am plecat l-am blestemat .dupa cateva luni a facut meningita ,si a sunat sa isi ceara scuze,si l-am iertat.

dar acum sunt socata : a lasat o sotie si 2 bebelusi !! nu pot spune ca sunt revoltata impotriva lui d-zeu ,dar dc as putea l-as intreba : De ce??

de ce a luat dreptul copiilor sa creasca cu un tata?? de ce a lasat o sotie vaduva??

de ce ???? :think:

mama si copii se duc la psiholog,fetita intreaba de tata,ce ar trebui sa ii zica mama??

"tati s-a dus in cer !!!" oare o sa inteleaga lucia si alvaro ca taticul lor e mort ??

de ce d-zeu lasa copiii fara tata sau mama ?? de ce ??

acum ma gandesc si la sotul meu,care a trait acesta experienta ,si trebuie sa recunosc ,ca dc si mie mi s.ar fi intamplat asa as fi devenit atee!!!

azi sunt suparata cu d-zeu !! chiar ma doare ca au ramas copilasii fara tata !!!

elenutzabalenutza a scris:

de ce d-zeu lasa copiii fara tata sau mama ?? de ce ??

De ce oare a lasat Dumnezeu uitarea?!

elenutzabalenutza a scris:

acum ma gandesc si la sotul meu,care a trait acesta experienta ,si trebuie sa recunosc ,ca dc si mie mi s.ar fi intamplat asa as fi devenit atee!!!

azi sunt suparata cu d-zeu !! chiar ma doare ca au ramas copilasii fara tata !!!

Sotul tau e ateu? E suparat pe Dumnezeu?

da sotul meu e ateu ,nu e suparat pe d-zeu ,caci el nu crede in d-zeu

Da, din pacate si eu am pacatuit (sau am luat numele lui Dzeu in desert - asa se spune? :P :think: ) in sensul ca pur si simplu durerea pe care mi-a pricinuit-o un anumit eveniment m-a facut sa ma intreb : "Oare D-zeu nu mai e de partea mea? De ce ma face sa sufar incontinuu cand nu merit, si cand stie ca oricum nu ma va face cu nimic mai fericita daca continua asa".

Totusi, apoi am incercat sa gasesc o explicatie: de ce credeti ca Dzeu nu s-ar folosi de unele necazuri tocmai pentru binele nostru, pentru a ne cali?

annacondor a scris:

mai...tu crezi ca Dumnezeu sta sa se uite la greselile tale de tipar,sau ca ti'e lene sa scrii tot cuvantul...lipsa de respect fata de Dzeu este sa nu ii respecti autoritatea,sa Il numesti ceea ce nu este,si sa ai o inima necredincioasa...nu te limita la greseli de tipar,ca nu-i de ajuns!!!

:think: si sa revenim la oile noastre...cu...revolta!

off topic:

mey.. cand vei da fata cu Acel Dumnezeu in care spui ca crezi si pe care zici ca-L respecti, ce-I vei spune?...O, 'nezeul meu, ce bine-mi pare ca esti o persoana reala? :P Sau daca-i faci o scrisoare domnului presedinte Basescu, cum ii scri? Dom'le pres'dinte? Sunt sigur ca nu ti-ai permite, din respect pentru un simplu om, si pentru functia pe care o are ca om! Ce sa mai zic de Dumnezeu...nu vede lipsa noastra de respect pentru El, sau "lenea" noastra transformata in luare la misto a functiei pe care o detine, El care este Dumnezeul nostru? Din cum scri, se vede respectul pentru El! Vezi Biblia, daca nu crezi!

Cat despre treaba cu c-ta si d-zeu, mie mi-e clar: un astfel de om isi permite sa considere ca asa cum orasul Constanta nu are dreptul la replica in cazul prescurtarii numelui sau nefiind o PERSOANA REALA, la fel nici Dumnezeu nu poate interveni sa ne ceara a scrie corect functia Sa deoarece El este pentru un astfel de om la fel de personal cum este Constanta!

on topic:

Singurele momente din viata mea cand consider ca m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu, au fost acelea cand, desi cunosteam care este voia Sa pentru mine ca om, si anume trairea dupa poruncile Sale, totusi mi-am permis sa mai traiesc putin in afara vointei Sale calcand poruncile Sale. Si nu au fost putine aceste cazuri, si nu cu mult timp in urma. Dar le recunosc, si lupt din rasputeri sa nu le mai repet, si-mi cer iertare Lui pentru ceea ce a fost... caci este multa iertarea la El:"...veniti sa ne judecam, zice DOMNUL.De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana...daca veti VOI si veti ASCULTA...".(Isa.1.18,19).

Si asta cred ca inseamna pentru oricine sa se revolte impotriva Lui: sa incalce poruncile Sale, porunci care reprezinta voia Sa pentru noi oamenii.

hans a scris:

asta cred ca inseamna pentru oricine sa se revolte impotriva Lui: sa incalce poruncile Sale, porunci care reprezinta voia Sa pentru noi oamenii.

totusi, revolta este atunci cand constient accepti sa incalci poruncile, nu cand le incalci din neatentie

chiar daca vina in fata lui Dumnezeu este aceeasi si cu si fara intentie, revolta presupune un act voit, nu doar o pierdere din vedere

Da, m-am revoltat si asta in mod repetat. Dar nu atunci cand nu-L cunosteam pe Dumnezeu ci, mai rau, dupa.

M-am revoltat din cauza ca nu-I intelegeam planul cu privire la viata mea, nu intelegeam de ce trebuie sa trec prin anumite situatii foarte dificile. La un moment dat am inteles ca degeaba ma agit si degeaba ma burzuluiesc, tot ce am de facut este sa am incredere ca "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu"(Romani opt). Am invatat multe lectii din acele experiente, dupa ce a trecut necazul m-am ridicat mai puternica si..asta e. Merg mai departe si ma rog sa am destula credinta sa nu mai intreb "de ce". Nu-i treaba mea sa stiu planurile lui Dumnezeu.

Pare nelalocul lui un citat de genul "ce nu ma ucide ma face mai puternic", dar eu chiar cred ca asa e, daca il "mulez" pe viata mea de pana acum.

hans a scris:

off topic:

mey.. cand vei da fata cu Acel Dumnezeu in care spui ca crezi si pe care zici ca-L respecti, ce-I vei spune?...O, 'nezeul meu, ce bine-mi pare ca esti o persoana reala? Sau daca-i faci o scrisoare domnului presedinte Basescu, cum ii scri? Dom'le pres'dinte? :P Sunt sigur ca nu ti-ai permite, din respect pentru un simplu om, si pentru functia pe care o are ca om! Ce sa mai zic de Dumnezeu...nu vede lipsa noastra de respect pentru El, sau "lenea" noastra transformata in luare la misto a functiei pe care o detine, El care este Dumnezeul nostru? Din cum scri, se vede respectul pentru El! Vezi Biblia, daca nu crezi!

Cat despre treaba cu c-ta si d-zeu, mie mi-e clar: un astfel de om isi permite sa considere ca asa cum orasul Constanta nu are dreptul la replica in cazul prescurtarii numelui sau nefiind o PERSOANA REALA, la fel nici Dumnezeu nu poate interveni sa ne ceara a scrie corect functia Sa deoarece El este pentru un astfel de om la fel de personal cum este Constanta!

cum zici tu nene!!!

elenutzabalenutza a scris:

azi am aflat ca tatal bebelusilor pt care fusesem babysitter a murit:i-a pleznit inima !!!

nu pot spune ca sunt revoltata impotriva lui d-zeu ,dar dc as putea l-as intreba : De ce??

de ce a luat dreptul copiilor sa creasca cu un tata?? de ce a lasat o sotie vaduva??

de ce ???? :P

mama si copii se duc la psiholog,fetita intreaba de tata,ce ar trebui sa ii zica mama??

"tati s-a dus in cer !!!" oare o sa inteleaga lucia si alvaro ca taticul lor e mort ??

de ce d-zeu lasa copiii fara tata sau mama ?? de ce ??

azi sunt suparata cu d-zeu !!

De multe ori noi dam vina pe Dumnezeu ca El ne face meeru nedreptate,dar uite Elenuto am o intrebare pentru tine...Daca te-ai urca sus pe un bloc de zece etaje si te-ai arunca de acolo...cu siguranta ai muri...Este Dumnezeu vinovat pentru hotararea ta?Nu cred,legea gravitatie este tot acolo,si e la mintea gainii ca,virgula,daca ai sa te arunci de pe bloc...mori(in aproape toate cazurile)Nenea ala de care zici tu ca i-a plesnit inima,pai poate inima lui a fost bombardata cu grasimi,cu cafea,cu lucruri rele pentru ea...si daca plesni e pentru ca nu a mai putut rezista.Dar sa spunem ca sunt cazuri in care lucrurile astea se intampla fara sa fie vina cuiva...cutie-witch zicea"de ce credeti ca Dumnezeu nu s-ar folosi de unele necazuri tocmai pentru binele nostru, pentru a ne cali?".Nu stim noi ce se intampla in viitor,dar Dumnezeu stie,si poate prin necazul acesta El a pazit intrega familie...poate in vacanta de vara s-ar fi dus intr-o excursie la mare cu masina si ar fi putut muri toti intr-un accident de masina(stiu ca suna un pic a drobul de sare...sunt doar presupuneri )Poate ca ceea ce ar trebui sa intrebam noi,nu e "de ce Doamne?"ci..."cu ce scop Doamne?"...e mult de vorbit pe tema "de ce"si cred ca se leaga mult de revolta impotriva Lui Dumnezeu.

Poate e putin absurd sa dau un exemplu din Biblie,insa eu cred ca faptele biblice au fost reale...si ma gandesc la Iov,care a pierdut totul(pentru curiosi,in VT gasiti poveste lui Iov)...casa,avere,copii,sotie,sanatate...si toti din jurul lui ii spunea "Iov blastama pe Dumnezeu si mori"Si nu a facut-o ci I-a ramas credincios"Dumnezeu a dat Dumnezeu a luat"zicea...Biblia spune ca Dumnezeu l-a scos din necaz si i-a dat de mii de ori mai multa avere,sotii,copii sanatate dacat avea inainte!

Ar mai fi de discutat,dar astept intai sa aruncati cu rosii in mine :P ...si mai vorbim! :P

ariana2006 a scris:

De ce oare a lasat Dumnezeu uitarea?!

ooofff...ce visator si melancolic...

glumesti, nu? care uitare? poti sa uiti ce ai mancat acum trei zile la micul dejun, dar nu poti uita NICIODATA moartea unei fiinte dragi. nu-ti permite viata.

cat despre planul lui Dumnezeu pentru noi, cum se intampla una asa si asa ca sa nu se intample alta mai grava...tot filozofam si eu zilele trecute pe tema asta, in urma unui eveniment din familie. ieri am realizat ca, fiind in firea noastra sa ne asteptam la tot ce-i mai rau, ne gandim ca Dumnezeu ne da un rau mai mic pentru a nu ne da mai incolo unul mare. cat pesimism ! sau poate ca nu...

in orice caz, eu sunt acum la faza de "multumescu-ti Tie, Doamne, ca m-ai ascultat!" si inchinaciuni, vorba romanului - si cu mainile, si cu picioarele.

parerea mea e ca Dumnezeu nu se amesteca in viata noastra atat de mult pe cat ne place noua s-o credem. fiind dotati cu un imens orgoliu de primadona, avem in continuare senzatia ca trebuie sa fim in centrul atentiei lui Dumnezeu, ca daca noi nu mai suntem, universul va muri, se va prabusi cu toate cele 100 de miliarde de galaxii (vizibile noua) intr-o apocaliptica gaura de vierme, de unde va ploua cu lacrimi de materie si Dumnezeu va fluiera a paguba - "si uite-asa s-a dus si creatia asta..."

mie tare mi-e ca de fapt va ridica nelamurit din umeri si va spune "mult zgomot pentru nimic...ce-am avut si ce-am pierdut! inapoi la plansa de desen".

iar cele de mai sus le-am spus cu o oarecare gandire realista, dublata de o imensa frica (ce ma fac daca totusi Dumnezeu nu se mai amesteca in viata mea?)... ce ti-e si cu oamenii astia...