harald a scris:Chiar și dacă nu ar fi cosmetizat ea nimic, nu ai impresia că a fost dispusă să creadă (și să includă în carte) mai degrabă variante în care copiii ei apăreau într-o lumină mai favorabilă?
De obicei eroul principal este, pentru autor, un alter-ego, sau un fel de "copil". Dacă autorul nu se ataşează într-un fel de erou, nu o poate face nici cititorul. Atunci când citeşti o astfel de carte, bine scrisă, ajungi să te identifici cu personajul pozitiv, mai ales dacă se potriveşte de la început cu tine. Dar apoi poţi prelua şi anumite idei ale autorului, pe care ajungi să le crezi ca fiind ale tale.
Eu am fost influenţat mai mult (în special după 20 de ani), de autobiografii sau cărţi parţial autobiografice (în lista mea de 5+ 1 apar Autobiografia lui Asimov, David Copperfield, Martin Eden), deşi m-am simţit mai aproape de furnica 103 din trilogia lui B. Werber.