De-a lungul istoriei culturii intelepciunea a fost asociata ba cu intelegerea superioara asupra omului, lumii, sacrului, ba cu virtutea in sensul de tarie morala, alegere fara exceptie a binelui, frumosului, dreptatii etc.
Deseori intelepciunea a fost pusa in relatie ba cu experienta de viata care vine odata cu varsta, ba cu facultatea de a judeca in profunzime faptele independent de varsta.
Inteleptul apare ba in pozitie de persoana evoluata din punct de vedere intelectual si spiritual, retrasa din viata sociala si urmarindu-si consecvent propriul interes de a atinge idealul de desavarsire, ba in postura de persoana realizata din punct de vedere moral, intelectual, spiritual etc. si care indeplineste rolul de educator sau maestru.
Pe de alta parte, la nivel vulgar (la nivelul vulgului, al literaturii vulgare etc.) intelepciunea este considerata in sens restrictiv si confundata ba cu facultatea generala de a emite judecati corecte, ba cu inteligenta, ba cu iubirea neconditionata a tuturor oamenilor, fiintelor etc.
Am obervat ca mai exista doua subiecte pe acest forum cu aceasta tema daca ar fi sa ne luam dupa titlu dar ignorand continutul:
- intelepciunea - subiect inchis (initial deschis la "Astrologie si paranormal"), in care semnificatia intelepciunii este asociata cu inteligenta;
- Intelepciunea oamenilor - subiect deschis in aria "Arta si Cultura"" unde intelepciunea este corelata tot in sens restrictiv dar, de data aceasta, cu Biblia iudeo-crestina.
Inca din Grecia antica s-a produs, probabil din modestie, o mutatie de la statusul de sophos (intelept) catre unul mai umil, cel de philosophos (iubitor de intelepciune), acordarea "etichetei" de sophos fiind rezervata doar persoanelor din trecut (probabil se considera ca mai intai cineva trebuie sa demonstreze ca si-a pastrat "iubirea de intelepciune" pana la moarte ca sa i se poata acorda acest credit). Insa, in fapt cultura greaca a acceptat doar un numar foarte limitat de persoane despre care s-a considerat ca au fost intelepti veritabili, restul filozofilor considerandu-se ca nu mai merita acest rang, fie din respect pentru respectivii inaintasi, fie din cauza ca s-a considerat ca lumea s-a mai "prostit" intre timp...
In Orient, intelepciunea reprezinta adesea capacitatea dezvoltata de introspectie in sensul indemnului socratic "Gnothi seauton!" sau al lui Seneca: "Nosce te ipsum!" (Cunoaste-te pe tine insuti!), respectiv capacitatea de a controla corpul fizic, emotivitatea (de exemplu, prin practici Yoga) sau, mai general vorbind, al depasirii tuturor trebuintelor inferioare din "Piramida lui Maslow" (indiferent daca o consideram pe cea cu 5, 6 sau 7 trepte).
Intelepciunea capata nuante mai mult sau mai putin diferite in functie de paradigma filosofica sau religioasa care incearca sa o explice sau care propune o cale pentru a o atinge. Astfel, pentru a da doar cateva exemple din diverse culturi, avem "Scoala sceptica" in Grecia antica, filosofia hindusa (legata de religia hindusa), Confucianismul si Daoismul chinez, Buddhismul hindus, tibetan, japonez (Zen) etc. In Orient exista numeroase povesti sau parabole care au drept tema intelepciunea sau dobandirea intelepciunii, Orientul reprezentand in acest sens o resursa bogata pentru inspiratie.
Va propun ca la acest subiect sa raspundeti unor intrebari de genul:
- Exista intelepciune?
- Exista intelepti? Puteti da exemple de intelepti?
- Ce este intelepciunea?
- Ce nu este intelepciunea?
- Ce cred eu despre intelepciune?
- Ce cred altii despre intelepciune?
- Cum poate fi dobandita intelepciunea?
- Poate deveni "intelepciunea" un ideal al educatiei formale?
