Hai sa slabim impreuna!

**Alex** a scris:

Eu sunt f obsedata de kg mele. De felul in care arat, numar calorii, ma uit pe produs inainte sa-l cumpar cate calorii are, cate grasimi, aleg de pe masa mancarea care stiu ca e mai slaba in calorii si zilnic ma gandesc ca poate ar fi misto sa dau jos 4-5 kg. Si asta e o obsesie care ma tine pe linia dreapta, ca daca nu as fi obsedata cum sunt, as ajunge IAR cat palatul telefoanelor. Prefer sa am obesia asta, atata vreme cat ma tine in ce reprezinta normal pt mine.

Sunt unii care se ingrasa doar uitandu-se la ciocolata, nu toti au metaqbolism care arde repede.

Nu gasesc nimic anormal in a avea grija de sanatate, a face sport si a urma o alimentatie corecta, dar de aici pana a ironiza in mod constant pe cei care duc lupta cu kilogramele, fara prea mult succes - este cale lunga. Nu degeaba am dat exemplu cu persoana de peste 100 de kile care se lega de altii, mai putini grasuti. Nici macar nu este vorba de judecata, insa parerea mea e ca o persoana care duce lupta cu greutatea in mod constant, atunci cand simte nevoia sa fie atent SI la greutatea celor din jur (fara sa-l intrebe nimeni nimic) - se afla doar aparent intr-un echilibru cu sine insusi. Lupta fara impacare si acceptare (Asta e, unii au metabolismul mai putin activ) - tradeaza adeseori obsesii nocive pentru propria persoana. In general, nu doar in acest caz particular.

**Alex** a scris:

. Si asta e o obsesie care ma tine pe linia dreapta,

Da, dar eu m-am saturat. Am obosit sa imi tot fac griji ca daca mananc ceva, orice, interzis, ma ingras si a doua zi tre sa pun frana.

Amarena a scris:

Da, dar eu m-am saturat. Am obosit sa imi tot fac griji ca daca mananc ceva, orice, interzis, ma ingras si a doua zi tre sa pun frana.

Si eu m-am saturat si am obosit, dar nu am de ales. Prefer sa fiu satula si obosita, decat sa fiu nefericita. Da, la mine fericirea se masoara SI in kilograme. Ma iubesc mai mult, ma respect mai mult, sunt mai vesela, sunt mai placuta ca si companie, sunt fericita cand sunt multumita de greutatea mea. Eu vad ce efect are cantarul asupra mea. Daca luni dimineata cantarul arata cu 500gr mai putin deca saptamana trecuta, merg pe strada de parca as fi o gazela, ma simt usoara, faina si tin capul ridicat. Stiu ca nu se vede deloc jumatatea aia de kg, dar e suficient sa ma faca sa 'zbor'. 500gr in plus si nici nu salut colegii decat scurt si la obiect. Mi se *ute ziua

De cand mi-a zis doctorul ca sint suspecta de diabet parca traiesc viata altuia. Azi citesc un ziar in care scrie ca aproape toata omenirea este suspect de diabet inca din tinerete!!! Unii ajung sa fie chiar dignozati altii nu, insa eu am cazut intr-o groapa adanca si nu vreau sa mai maninc si nu mi-e foame. Ma uit in frigidere si nu vad nimic, un fruct poate ... s-au stricat multe alimente ca nu le ating, e cat se poate de rau. Rumeg vinetele cu ardei gras, foi de salate verzi si ma chinui sa beau apa ... adaug lamiie sau un pic de zeama de portocale dar nu-mi place. Nici rosiile nu-mi mai plac. N-am mai mancat un mar de peste 3 luni, o nuca am mancat ieri. Parca mi s-a oprit viata-n gat asa ma simt. Trebuia sa ne spuna doctorii despre chestia asta demult.

Idem, da' tot ma enervez cand le vad pe altele ca nici nu se uita la ce si cat mananca si sunt silfide.

Eu ii apreciez foarte mult pe oamenii care reusesc sa slabeasca, mai ales pe cei care trec de la o greutate considerabila la una normala. Nu e o treaba usoara si trebuie multa, multa ambitie. Cred ca majoritatea celor care se ingrasa sunt gurmanzi, asa ca renunta la o mare pasiune pentru a-si atinge scopul. E vorba de sacrificii, pe care ei stiu sa le faca. Cei care pot manca orice, au ei alte probleme. Toti avem problemele noastre...

The Unknown a scris:

De cand mi-a zis doctorul ca sint suspecta de diabet parca traiesc viata altuia.

Ai grija ca asa ajungi sigur la depresie.

Degeaba iti schimbi alimentatia, daca nu iti schimbi si modul de a percepe importanta ei in viata ta.

Mancarea nu trebuie asociata cu un dusman, ci cu un 'prieten'. Iti da energie pentru activitatile de zi si iti mentine imunitatea.

Mie mi-a spus mai demult un doctor ca este foarte important sa ajungi sa te cunosti pe tine, pentru a observa ce ti se potriveste si ce nu. Pana la urma 'poftele' pentru alimentele nefolositoare si chiar nocive in ceea ce priveste organismul tau - sunt pofte anormale, sustinute in mod eronat si ar fi mai mult decat sanatos sa iti 'deprogramezi' aceste pofte iluzorii.

Organismul nu pofteste pe ceea ce ii face rau, dar iti poate da semnale ca are nevoei de anumiti nutrienti, iar tu sa ii dai substituenti nocivi. De exemplu - nevoia creierului spre glucide, pe care multi o confunda cu nevoia de zahar, pentru ca este cel mai la indemana 'dulce' din casa.

Amarena a scris:

ai pus odata o poza in chilotei. Slipi, ma rog. Erai gras. Ai mai slabit?

Sunt gras doar daca ai vreo preferinta pentru pokemoni slabanogi. Ceea ce stiu ca n-ai. Dar daca chiar trebuie sa zici ceva... fie, la 1.76 m si 76 kg sunt gras, fie ca tine Chilotei... ooof, ce draguta esti cu mine :aranjare:

Cum zici tu ca femeile la 59 de kile si 1,70 is grase! Vezi cum e?

Eu nu am nevoie sa fiu slab. Au contraire.Asa caaa... a manca sau a nu manca 1 kil de ciocolata ? :P Intrebarea retorica 2: a minti sau a nu minti ca slabim.

Cine chiar vrea sa slabeasca face sport si mananca normal si in cantitati normale.