copiii nedoriti

Arcangelo a scris:

Nu sunt inchipuiri,asemenea parinti chiar exista,si nici macar nu sunt asa de rarisimi cum crezi tu.

Unii chiar ajung sa se sinucida din pricina respingerii. -mascate adesea prin motivatii stupide,mai ales in adolescenta,cand sunt coplesiti si de alte probleme,carora nu le mai pot face fata.Ei cred ca e ceva in neregula cu ei,care-i face de neiubit de catre oricine,inclusiv de catre ei insisi...cred ca nimeni nu-i va putea iubi oricum vreodata...sau accepta,mai ales ca parintii adesea devin mai radicali fata de copil,impunandu-i noi si noi reguli,legandu-se de orice fleac,criticandu-l fara incetare si facandu-i reprosuri (sa faca om din el!) si in general,varsandu-si frustrarile asupra sa...

Unii ii spun in mod explicit copilului ca nu l-au dorit,ca nu il vor,ca abia asteapta sa scape de el...il dau afara din casa chiar,ori il determina sa fuga...

Insa pe langa cazurile astea,in care e evident ca e nedorit,sunt si multe alte cazuri in care respingerea e mascata sub tot felul de pretexte...copilului i se spune direct ori implicit,ca nu indeplineste tot felul de conditii pentru a fi acceptat si iubit...nu e destul de bun...e impins sa obtina felurite realizari academice uneori,sa aiba numai note superlative,etc...si orice ar face,oricat de bine ar face,NU E NICIODATA SUFICIENT.

Chestiile astea pe care le scrii tu li se intampla si copiilor superdoriti si superiubiti.

Chiar ma bucur ca nu cunosc multi romani!!!

romania inedit a scris:

Chestiile astea pe care le scrii tu li se intampla si copiilor superdoriti si superiubiti.

Pe cine incerci sa convingi? (e ilogic ce spui)

Arcangelo a scris:

Insa pe langa cazurile astea,in care e evident ca e nedorit,sunt si multe alte cazuri in care respingerea e mascata sub tot felul de pretexte...copilului i se spune direct ori implicit,ca nu indeplineste tot felul de conditii pentru a fi acceptat si iubit...nu e destul de bun...e impins sa obtina felurite realizari academice uneori,sa aiba numai note superlative,etc...si orice ar face,oricat de bine ar face,NU E NICIODATA SUFICIENT.

Tocmai ai descris-o pe mama. Asta in plus fata de faptul ca a avut mereu si are inca impresia ca relatia dintre mine si ea ar trebui sa fie un gen de simbioza, in care tot ce fac eu o afecteaza (asa ca are un cuvant de spus in orice alegere pe care o iau). Evident ca nu o las, insa comportamentul asta a fost extrem de invalidant in adolescenta si uneori este inca. In ultimii ani am simtit de mai multe ori dorinta de a muri dupa cate o discutie cu ea in care "mi-a aratat care imi este locul" - din nefericire pentru situatia mea,maica-mea este o persoana foarte inteligenta si care are 42 ani mai mult decat mine, 42 ani de experienta in a manipula oamenii (ceea ce a invatat si ea de la parintii ei care ii faceau acelasi lucru).

La secui n-am observat aceasta comportare. In Maramures parintii voiau cu orice pret sa ajunga copiii lor la facultati multe insa nu ajungeau nici sa depuna actele din cauza notelor slabe. Ca sa fie totusi mai sus ca cei cu cap, le-a maritat cu cineva cu facultate si bunurile au complectat golurile!!! aveau masina cumparata pe banii jos, casa la fel, urma vacanta ... din aste am vazut mai multe dar din moment ce mama mea era altfel, poate n-am dat atentie ca nu m-a interesat.

Arcangelo a scris:

Pe cine incerci sa convingi? (e ilogic ce spui)

Pai copiilor superdoriti si superiubiti ajung sa li se dea in carca fel de fel de responsabilitati si sa fie nevoiti sa devina campioni ca sa rasplateasca dragostea parinteasca de ajunge sa li se faca lehamite de atata dragoste.

Nu a fost cazul in cazul meu pentru ca eu am cam crescut de capul meu pana la 18 ani si noua luni plus cateva zile, dupa aia am fost pe banii mei si nu am mai locuit cu parintii.

As vrea in continuare sa incerc sa dau si niste solutii practice,cat ma pricep.

1.Autosugestia -toate convingerile malefice sadite prin educatie (nu merit sa fiu iubit,respectat,nu sunt bun de nimic,nu valorez nimic,nu merit sa traiesc,nu merit sa ma bucur de viata,nu merit succes,satisfactii,bucurie,placere,incredere,etc),toate astea au fost "bagate in cap" prin sugestie,prin repetare obsesiva din partea parintilor,pana s-au imprimat intr-o minte de copil,incapabila sa se apere prin discernamant.

Si tot prin repetitie (eventual si argumentata),pot fi inlocuite cu alte convingeri,care sa ne faca viata frumoasa,nu o povara -cum am fost convinsi ca suntem noi insine.

Repeta-ti tie,cu convingere,pana cand simti ca e ADEVARAT,ca...meriti sa fi iubit,respectat,stimat,alintat,apreciat,ca esti valoros,ca viata ta merita traita si ca meriti sa te bucuri de ea,ca meriti toata increderea ta,meriti sa fi fericit,sa te bucuri,meriti sa ai o familie armonioasa,care sa te sustina,etc.

Daca simti rezistenta interioara fata de afirmatii,nu te opri,mai bine argumenteaza-ti afirmatiile,pentru a le face mai convingatoare pentru mintea ta.

Fa asta zilnic,si doar in cateva zile,o sa vezi miracolul!

Imagineaza-ti cate o scala,ca un potentiometru (cum e cel de la volum,la pc de exemplu) cu starea cea mai joasa ca fiind dispretul de sine de exemplu,si punctul de sus,ca fiind stima de sine -muta-i imaginar cursorul la maxim.

Fa la fel cu iubirea de sine,cu acceptarea de sine,cu orice constituie o problema.

Daca te simti foarte motivat,poti sa incerci si exercitii clasice de autosugestie -te pui intr-o stare de relaxare fizica si psihica,de autohipnoza practic si faci atunci afirmatiile.

Ai grija sa folosesti mereu timpul prezent si modul afirmativ.

Nu iti bate capul incercand sa scapi de convingerile negative negandu-le...(nu spune de exemplu -nu ma mai dispretuiesc) -inlatura intunericul cu lumina,focalizeaza-te asupra aspectului pozitiv.

Devino constient ca orice extreme,orice opuse sunt complementare de fapt,si pe aceeasi scala -stima de sine,si dispretul de sine,sunt doua moduri de raportare la tine insuti la care difera doar felul si masura in care te apreciezi pe tine -e aceeasi energie,cu doi poli.Fi mereu la polul superior al unei atitudini,convingeri...

Vezi cum te SIMTI dupa un singur astfel de exercitiu!

Unii au ajuns sa creada ca nu merita sa fie macar sanatosi...sau puternici,sau liberi...(si au si convingerea ca daca ei ar fi cumva liberi,precis ar face doar rau...sau puternici,sau bogati...sau fericiti chiar -fericirea,i-ar face cumva mai nespirituali,mai lenesi,mai indifernti,mai rai...) -credeti-ma pe cuvant,ca asemenea convingeri chiar exista,si ca e bine sa le constientizati ca sa le abandonati.

2.renunta la scuzele de care te-ai agatat ca sa ramai in situatii ce nu ti se potrivesc deloc.Acele scuze sunt in realitate mijloace de autosabotaj,motive false pe care ti le-ai gasit singur ca sa nu mai incerci ceva ce nu credeai ca poti sa reusesti oricum...sunt criminalii viselor tale,ai sperantelor tale de mai bine,sunt acele motive pentru care nu-ti dai voie sa fi macar optimist! (daca ai ajuns prin "educatie" un pesimist,gandeste-te ca aceste scuze.pe care le-ai adoptat ca o metoda de protectie fata de ploaia de reprosuri parintesti,sunt motivul real pentru care nu iti mai dai voie sa speri macar ca ar putea fi mai bine pentru tine)

Arcangelo a scris:

Unii au ajuns sa creada ca nu merita

Din pacate avem tendinta sa ne refacem scenariul din copilarie,inconstient luam decizii de rahat care ne fac rau.De aici si pana la a crede ca viata nu merita nu e drum asa lung.Si apoi de unde exemple benefice,echilibru etc.?

Daca ai noroc inveti din greseli,insa pierzi pe drumul cunoasterii oameni pe care-i iubesti,in plus iesi slabit din situatiile care te pun cu botul pe labe.

Arcangelo a scris:

Unii chiar ajung sa se sinucida din pricina respingerii.

Acesti copiii n-au rude??? bunici, unchi-matusi ... n-au pe nimeni cu cine s-ar mai consulta, sau chiar nimeni nu observa ca este ceva in neregula in acea familie, mai ales daca sint alungati din casa??? In State se anunta in scoala cu 1 singur cuvant si este deajuns, imediat a intervenit Statul si copilul este luat din acea familie. Nu trebuie sa le mai vada niciodata.

The Unknown a scris:

In State se anunta in scoala cu 1 singur cuvant si este deajuns, imediat a intervenit Statul si copilul este luat din acea familie.

Bun,ajung intr-un centru unde abuzul continua,fiindca stim ca nici aici nu e numai lapte si miere