copiii nedoriti

Am ajuns la concluzia ca majoritatea copiilor sunt nedoriti, chiar si cei facuti in cadrul unei casatorii. De cele mai multe ori casatoriile nu sunt incheiate din dragoste sincera ci din alte rationamente, enumerate foarte bine in topicuri precum "parinti impostori - proprietari de copii".

Atunci cand un parinte creste un copil pen care in mod constient sau inconstient nu il doreste si nici nu capata pe parcurs o dragoste fata de copil, copilul va simti ca nu este dorit si ca parintii lui ar fi vrut sa moara. Copilul simte pentru ca parintii ii transmit acest mesaj. Parintii de fapt incearca prin diverse mijloace sa il determine pe copil sa se sinucida. Asta doreste de fapt parintele dar nu e capabil nici el sa constientizeze, dar prin modul de comportament al copilului se poate deduce clar ca parintele nu il doreste si i-ar dori moartea. De multe ori parintele ii reproseaza copilului lucruri care nu depind de el, cum ar fi ca trebuie sa cheltuiasca bani sa ii dea sa manance, sa il imbrace, etc. Copilul se va simti vinovat ca are nevoie de mancare, de imbracaminte si alte lucruri necesare vietii. El se simte vinovat practic ca s-a nascut. Simte ca parintii il doresc mort. Din aceasta cauza multi copii crescuti doar de mama, care l-a conceput in afara unei casatorii ajung dependenti de drpguri, insatabili emotional, violent, etc. Nicio mama nu doreste sa craesca un ciopil singura, absolut niciuna, oricat s-ar bate cu pumnul in piept unele. Toate ar prefera sa aibe un barbat langa ele. Uneori femeile accepta situatia si se bucura de ea pentru ca un copil poate fi o sursa de bucurie. De cele mai multe ori femeia da nastere copilului doar din presiunea pe care o face societatea si din ideea ca avortul e ceva rau.

Eu nu sunt deloc lamurit cum ar fi mai bine sa se procedeze in cazul acesta. Credeti ca avortul este o solutie? Pana la urma e mai bine cred eu decat sa dai viata unui copil si sa incerci sa il determini in mod inconstient sa se omoare singur pentru a nu-ti pata tu mainile.

Parintele spera la o situatie de genul: "Vaaai ce trist, copilul s-a sinucis, dar nu l-am omorat eu. I-am oferit toate conditiile, i-am dat de mancare, l-am imbracat, i-am cumparat lucruri. Nici nu am facut avort. Uite ce persoana morala sunt eu. Din pacate copilul s-a sinucis, chiar nu stiu ce a avut... e asta e".. fiind undeva in adancul inimiii lui satisfacut ca a reusit sa scape de problema fara ca societatea sa il poata acuza de ceva.

A cam trecut moda asta pe ropo. De subiect zic, cred ca ai aparut prea tarziu.

M.george a scris:

N-ai sa gasesti om pe care viata sa il scuteasca de greutati, de momente in care se simte depasit, de rani emotionale provocate de altii, perioade haotice dpdv psihic, intrebari ametitoare despre rostul lui pe pamant samd. Conform rationamentului tau, poate ar trebui sa nu se mai nasca nimeni, daca viata e ''de netrait'' ''pentru majoritatea''.

Ai in vedere si ca planificarea familiei e un concept relativ nou iar contraceptia eficienta nu a fost posibila pana acum cateva decenii. Asta inseamna ca mai toti cei care s-au nascut pana atunci au fost neplanificati, destui poate si nedoriti, si totusi specia umana a rezistat pana acum, nu s-au sinucis toti in cateva generatii de nedoriti ce se simteau.

Ca sa iti dai seama daca e o alternativa mai umana sau nu, trebuie doar sa cauti definitia cuvantului ''uman'':

2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni, care simte compasiune față de suferințele lor; omenos, bun, sensibil. (DEX 98)

Daca a trai inseamna doar a suferi, ai avea dreptate, dar asta te-ar transforma intr-un ipocrit ori de cate ori te bucuri de ceva, in conditiile in care nici tu nu ai avut o viata perfecta (nimeni nu are).

Tu intre timp traiesti, bei un cico, vezi un film, socializezi, si intre timp iti pui intrebarea daca altii merita o sansa sa faca toate astea, plus ce le mai permite potentialul lor.

Kilkoana a scris:

A cam trecut moda asta pe ropo. De subiect zic, cred ca ai aparut prea tarziu.

asemenea subiecte sunt prea actuale, prea spinoase pentru a constitui o moda care vine si trece.

Rory* a scris:

toti cei care s-au nascut pana atunci au fost neplanificati, destui poate si nedoriti, si totusi specia umana a rezistat pana acum, nu s-au sinucis toti in cateva generatii de nedoriti ce se simteau.

Dar multi dintre ei nici prea fericiti nu au fost.

Multi nu se sinucid pentru ca instinctul de conservare este intr-un final mult mai puternic.

Cred ca multi copii nedoriti nu simt ca li s-a oferit niciun prvilegiu pentru ca li s-a dat viata.

M.george a scris:

Sunt de acord cu tot ce ai scris tu aici.Sa vorbim poate mai bine despre solutii,nu doar despre problema -e sugestia mea.

Si ele sunt doua,intrepatrunse de fapt:

1.sa reinvete stima de sine -pentru ca i s-a rapit constiinta ca are o valoare in sine,ca merita ceva,in mod neconditionat (ingrijire,respect,consideratie,apreciere,atentie,un tratament corect -unii avand chiar impresia ca e normal sa fie nedreptatiti,la cate abuzuri au indurat)

2.sa reinvete iubirea de sine -asta e o problema pentru multi copii neiubiti,inclusiv pentru cei carora li s-a oferit o falsa "iubire",una conditionata de pretinsele performante intangibile oricum,pe care copilul ar fi trebuit sa le atinga pentru a MERITA sa fie iubit (in realitate o suma de culpabilizari referitoare la absolut orice,menite ,sa-i intareasca sentimentul de respingere si abandon,dandu-i si "motive" inchipuite pentru care "nu merita" sa fie iubit,acceptat)

Din pacate,putini constientizeaza macar natura poblemelor cu care se confrunta si cauza lor -si aici intervine necesitatea si oportunitatea acestui topic- iar cei care constientizeaza ca au probleme,si ca ele provin din "educatia" primita,nu inteleg totusi care sunt acele probleme,si care ar fi solutiile...

Ei isi dau seama de exemplu ca "nu au incredere in ei insisi" -fara sa vada si motivul pentru care simt ca nu merita sa-si acorde credit,isi dau seama ca se urasc pe ei -insa unora li se pare justificat sa o faca...pentru ca sunt deja profund convinsi ca NU MERITA sa fie iubiti de cineva oricum,sunt incapabili sa se accepte asa cum sunt,si duc o intreaga campanie de exorcizare cu ei insisi,incercand sa scape cu orice chip de defectele inchipuite care ii faceau chipurile de neiubit de catre parinti...(lucru grav,pentru ca in mintea lor asta este...solutia,problemei,si nu o cauza majora a ei,cum e in realitate)

Arcangelo a scris:

Sunt de acord cu tot ce ai scris tu aici.Sa vorbim poate mai bine despre solutii,nu doar despre problema -e sugestia mea.

Si ele sunt doua,intrepatrunse de fapt:

1.sa reinvete stima de sine -pentru ca i s-a rapit constiinta ca are o valoare in sine,ca merita ceva,in mod neconditionat (ingrijire,respect,consideratie,apreciere,atentie,un tratament corect -unii avand chiar impresia ca e normal sa fie nedreptatiti,la cate abuzuri au indurat)

2.sa reinvete iubirea de sine -asta e o problema pentru multi copii neiubiti,inclusiv pentru cei carora li s-a oferit o falsa "iubire",una conditionata de pretinsele performante intangibile oricum,pe care copilul ar fi trebuit sa le atinga pentru a MERITA sa fie iubit (in realitate o suma de culpabilizari referitoare la absolut orice,menite ,sa-i intareasca sentimentul de respingere si abandon,dandu-i si "motive" inchipuite pentru care "nu merita" sa fie iubit,acceptat)

Din pacate,putini constientizeaza macar natura poblemelor cu care se confrunta si cauza lor -si aici intervine necesitatea si oportunitatea acestui topic- iar cei care constientizeaza ca au probleme,si ca ele provin din "educatia" primita,nu inteleg totusi care sunt acele probleme,si care ar fi solutiile...

Ei isi dau seama de exemplu ca "nu au incredere in ei insisi" -fara sa vada si motivul pentru care simt ca nu merita sa-si acorde credit,isi dau seama ca se urasc pe ei -insa unora li se pare justificat sa o faca...pentru ca sunt deja profund convinsi ca NU MERITA sa fie iubiti de cineva oricum,sunt incapabili sa se accepte asa cum sunt,si duc o intreaga campanie de exorcizare cu ei insisi,incercand sa scape cu orice chip de defectele inchipuite care ii faceau chipurile de neiubit de catre parinti...(lucru grav,pentru ca in mintea lor asta este...solutia,problemei,si nu o cauza majora a ei,cum e in realitate)

Ma bucur ca mai este si altcineva de aceeasi parere cu mine, pentru ca eu cred ca songura solutie a cpiilor nedoriti este sa gandeasca pozitiv, mai ales ca acesti copii perceputi ca nedoriti ajung sa devina indispensabili parintilor.

Multa lume crede ca instabilitatea emotionala a parintilor li se datoreaza si se victimizeaza fara motiv, ajungand sa creada ca au fost niste copii nedoriti, fara sa se intreba daca nu cumva mama lor ar fi fost vreodata pregatita pentru a fi o sotie si o mama iubitoare.

Va rog sa va abtineti de la atacuri si provocari.

Aviz SR, de data asta.

M.george a scris:

Am ajuns la concluzia ca ...

Dupa cat timp de cercetare ai ajuns la concluzia asta??? sau mai bine de unde ai auzit asa chestii triste ca eu n-am auzit de asa ceva decat pe forumuri. Am auzit o singura mama care numai beata chioara injura copilul ca erau divortati si sotul s-a recasatorit cu o femeie mult mai tanara si ea a ramas cu copilul ca au fugit de acasa. Restul ce scri tu acolo sint inchipuiri am impresia.

The Unknown a scris:

Dupa cat timp de cercetare ai ajuns la concluzia asta??? sau mai bine de unde ai auzit asa chestii triste ca eu n-am auzit de asa ceva decat pe forumuri. Am auzit o singura mama care numai beata chioara injura copilul ca erau divortati si sotul s-a recasatorit cu o femeie mult mai tanara si ea a ramas cu copilul ca au fugit de acasa. Restul ce scri tu acolo sint inchipuiri am impresia.

Nu sunt inchipuiri,asemenea parinti chiar exista,si nici macar nu sunt asa de rarisimi cum crezi tu.

Unii chiar ajung sa se sinucida din pricina respingerii. -mascate adesea prin motivatii stupide,mai ales in adolescenta,cand sunt coplesiti si de alte probleme,carora nu le mai pot face fata.Ei cred ca e ceva in neregula cu ei,care-i face de neiubit de catre oricine,inclusiv de catre ei insisi...cred ca nimeni nu-i va putea iubi oricum vreodata...sau accepta,mai ales ca parintii adesea devin mai radicali fata de copil,impunandu-i noi si noi reguli,legandu-se de orice fleac,criticandu-l fara incetare si facandu-i reprosuri (sa faca om din el!) si in general,varsandu-si frustrarile asupra sa...

Unii ii spun in mod explicit copilului ca nu l-au dorit,ca nu il vor,ca abia asteapta sa scape de el...il dau afara din casa chiar,ori il determina sa fuga...

Insa pe langa cazurile astea,in care e evident ca e nedorit,sunt si multe alte cazuri in care respingerea e mascata sub tot felul de pretexte...copilului i se spune direct ori implicit,ca nu indeplineste tot felul de conditii pentru a fi acceptat si iubit...nu e destul de bun...e impins sa obtina felurite realizari academice uneori,sa aiba numai note superlative,etc...si orice ar face,oricat de bine ar face,NU E NICIODATA SUFICIENT.