esti intr-o pozitie favorabila ca poti alege tu pentru tine. s-ar putea sa nu mai fii prea mult pe "val" si sa te multumesti cu ce primesti oricat de putin si fara prea mare valoare. Asa ca nu mai da cu piciorul si alege pentru tine, nu te mai lasa manevrata. Parerea mea este ca ai vrut sa experimentezi stiluri diferite, dar pe altii ii costa instabilitatea ta. Daca nu stii ce vrei cel mai bine e sa iei o pauza si sa afli singura. Tu singura esti cauza tavalugului din viata ta, iar ceilalti doi s-au nimerit in el, depinde de cat de stapani sunt pe destinul lor. Cine e mai tare castiga, dar nu ar trebui sa fie asa. Pe termen lung este doar un joc daunator, din care iese cine poate si cum poate.
Problema decizionala
Început de Sundir, Vin 26 apr 2013 · 71 răspunsuri · 9.372 vizualizări
Ba tocmai asta'i place.. Dar ii place si conflictul, vrea razboi... Ma rog...
Athmi... Perfect adevarat, stiu ca eu sunt cauza, m'am lasat dusa de val... D se va descurca perfect singur, era de 2 ani celibatar cand l'am intalnit... Cu L stiu ca voi face chestii maretze pt ca impreuna suntem mai buni...
Dar sti sigur ca D n'o sa'mi iasa niciodata din cap si ca o sa capete dimensiuni uriase , amor imposibil chestii d'astea
Si da,... D e perfect...
Pai ori ii place, ori nu vrea sa-l adori?
Ete cucu, nimeni nu e perfect, stii si tu asta.
Editat Dum 28 apr 2013 22:33
Cineva care incearca sa te controleze nu e perfect. Are propriile lui sechele, pe care si le descarca asupra altora. Nu e deschis, joaca jocuri psihologice, incearca sa se pozitioneze deasupra ta, nu doar fizic. Creeaza tensiune, nu bucurie/ relaxare.
Probabil e chiar un complex de inferioritate, mascat in aroganta. E ceva de care e bine sa iti fie mila, nu e ceva de admirat.
Oamenii care se comporta asa, care nu te trateaza ca pe egalul lor, au nevoie ca tu sa gresesti, pentru ca asa se pot simti superiori. Si in acelasi timp te dispretuiesc (intr-o mai mare sau mai mica masura ) pentru atasamentul tau fata de ei.
O relatie care va suporta presiunea anilor e una in care partenerii sunt egali (in ziua de azi; inainte erau reguli mai stricte).
S.M. Poupincourt a scris:Pai ori ii place, ori nu vrea sa-l adori?
Ete cucu, nimeni nu e perfect, stii si tu asta.
ii place dar face pe modestul... de fapt asta iubeste la mine... iubirea mea pt el... se valorizeaza prin asta, ma arata la prieteni ca pe-un trofeu... dar e un tip complex... ma rog... genul caruia ii place totul natural... detesta plasticul, paietele... ma rog... ie un adevarat personaj... dac-o sa scriu cartea, o s-o scriu concentrata pe el pt ca-i intr-adevar interesant.... copil de banlieu care s-a construit singur...un pic snob, etc etc...
Rory* a scris:Cineva care incearca sa te controleze nu e perfect. Are propriile lui sechele, pe care si le descarca asupra altora. Nu e deschis, joaca jocuri psihologice, incearca sa se pozitioneze deasupra ta, nu doar fizic. Creeaza tensiune, nu bucurie/ relaxare.
Probabil e chiar un complex de inferioritate, mascat in aroganta. E ceva de care e bine sa iti fie mila, nu e ceva de admirat.
Oamenii care se comporta asa, care nu te trateaza ca pe egalul lor, au nevoie ca tu sa gresesti, pentru ca asa se pot simti superiori. Si in acelasi timp te dispretuiesc (intr-o mai mare sau mai mica masura ) pentru atasamentul tau fata de ei.
O relatie care va suporta presiunea anilor e una in care partenerii sunt egali (in ziua de azi; inainte erau reguli mai stricte).
stiu... dar e precum Kaa sarpele din cartea junglei... nu mai vad si nu mai aud nimic... de 10 luni nu mai vorbesc nici cu ai mei care ma reneaga... ma rog, ei sunt sub influenta lui L care i)a sunat de pe pod cand s-a aruncat... ca cica cum pot sa fac asa ceva cuiva...
nepenthes a scris:ei sunt sub influenta lui L care i)a sunat de pe pod cand s-a aruncat... ca cica cum pot sa fac asa ceva cuiva...
Doamne fereste, sper ca telefonul era rezistent la apa....
Fugi a scris:Doamne fereste, sper ca telefonul era rezistent la apa....
deloc, zace pe fundul Senei...
partea proasta este ca ma simt cataleptica, stiu ca tre sa plec si nu pot... el isi vede de treaba, habar n'are ce razboi e in mine si cata tragedie, mi se pare mai frumos ca oricand si mai lipsit de ajutor, face planuri de vacanta si de iesiri in oras...
aluilalt i s-a urat de asteptat si arunca cu flacari, nervos, devenit rautacios, pfff
Editat Lun 29 apr 2013 16:00
:( indraznesc sa revin chiar daca o sa-mi iau iar o groaza de suturi...
sunt in aceeasi situatie ca si la data ultimului mesaj... nu reusesc sa fac un gest, sa rup definitiv de o parte sau de cealalta... este o drama ingrozitoare si am intrat intr-o depresie oribila, ma doare creiesul si sufletul cand ma trezesc dimineata sa fac fata la asa realitate... Am trecut prin multe in viata, boli, boala mamei, spitale, asteptari de analize lugubre... dar n-am crezut ca pot intra vreodata in asa ceva, de prea mult bine, din distractie si "bon esprit" am ajuns in asa infern... Am nevoie de ajutor, nu stiu ce sa fac....
Pe 3 mai am plecat de la D pentru ca celalalt, L, vroia iar sa se sinucida si sa lase proiectul pe care il aveam la Cannes, proiectul lui in care a investit enorm, ma ameninta ca daca nu vin il lasa de izbeliste, stiind ca ma simt o criminala pentru tot ce a facut din cauza ca l-am parasit... Am trantit usa dar n-am putut sa spun adio... dimpotriva, stiind cat e de "nenorocit" de gestul meu, i-am cerut sa ma astepte, sa-mi rezolv problemele. Mi-a zis ok, dar nu vom avea nici o comunicare 3 luni de zile... Ca urmeaza sa ne intalnim pe 6 septembrie, de ziua lui... sau nu...
Insa la Cannes, in mai, aflu ca sunt insarcinata, deci il sun sa-i spun... a raspus cu bucurie, 'desirat' de dor... dar cand a auzit motivul... nici n-a vrut sa auda... Imi doream sa tin copilul dar am intrat intr-p panica ingrozitoare si am cedat nervos... Acum regret dar... asta e...
Dupa Cannes am plecat in Ro sa fac avortul si da stau departe de amandoi sa ma linistesc. Din pacate, mai rau m-am deprimat, a fost ingrozitor...
Cu ultimii bani am plecat cu fii-miu in Paris in iulie si am stat intr-un hotel sperand sa-l vad pe D... A facut o exceptie de la hotararea de a nu ne vedea pana in septembrie, ne-am intalnit exact ca doi oameni care se iubesc si care si-au lipsit unul altuia... Dar a plecat in America si am ramas in dsperare sa incerc sa ma descurc singura... Singura persoana pe care ma puteam baza si care era acolo oricand pentru mine era L... Dar eu visam doar sa vina vremea sa fiu inapoi cu D... Intre timp l-am bagat pe fii-miu la facultate in Paris si in colocatie cu cineva la periferie...
in fine, a venit 6 septembrie si de atunci sunt cu D dar L ma innebuneste , nu pot fi fericita de niciun fel stiind ca a renuntat la tot din cauza mea si ca ma asteapta si plange nonstop... In plus, cu D imi este greu, il iubesc de mor dar viata cu el este peste posibilitatile mele, el este un star, narcisist, foarte otganizat dar si extrem de adicted la viata de noapte, iesit, baut etc etc, prieteni cu sutele , o viata extrem de obositoare pt mine, in plus nu este de la genul care vine in intampinare... de cand sunt cu el m-am diminuat, m-am sters, nu reusesc sa gasesc exuberanta dinainte si gustul de a trai... pe care le am doar cu L cu care sunt prietena dar cu care ma amuz si defectele sunt la vedere si nu exista niciun stres...
sunt iar in situatia de a pleca de la D pt ca nu mai pot dar ma intreb ce naiba de viata voi avea cu L dupa aceasta despartire de un an jumate ( vorba vine caci daca nu ne-am vazut, sigur am vorbit zilnic)...
ma simt scindata iar, ma uit la el si... stiu ca trebuie sa plec... si culmea, petrecem momente minunate, intense, de dragoste profunda.... Cum sa plec? ce sa-i zic?
Auzi,ma scuzi,dar tu crezi ca alfabetul contine doar D si L? Poate ar fi cazul sa iei o paza si sa te reculegi,apoi sa cauti altceva.Adica,mai mult.
Pana la W X Y mai este multa cale in poveste.