imi permit sa va povestesc ceea ce va urma pt ca am nevoie de o opinie directa si fara menajamente, vreau sa stiu unde este blocajul si patologia de am intrat in asa ceva si nu pot iesi...
In Romania acum cativa ani eram intr'o relatie luunga si plictisitoare... Eram pusa la adapost de viata practic... Aveam tot ce'mi doream, mai putin "joie de vivre" , mai putin perspectiva, mai putina speranta... Am un copil adolescent, baiat, caruia i-am dedicat timpul si buna dispozitie dar aveam nevoie sa simt ca traiesc si altfel... Atunci, in plina depresie si resemnare apare L, francez, geniu, privire proaspata asupra lumii, creativ, pionier si taaaare infantil... Un Peter Pan modern cu care nicio zi nu era la fel, cu care faceam salonul de agricultura din Paris de exemplu iar seara aveam dineuri cu printi si printese , ambasadori, ziua conduceam camioane pt evenimente le pe care le crea, seara eram la Élysée in discutii pt proiecte urmatoare... Nimic nu era imposibil pt el, nimic rau nu putea sa ni se intample pt ca stiam sa radem din orice si sa nu punem nimic la suflet...
Timp de 2 ani am fost impreuna 24 din 24, am impartit tot... Tot... Nu ne'am certat niciodata pt ca eram la fel ... Intelegeam de ce celalalt reactioneaza intr'un anume fel si reglam totul pe loc cu amuzament ... Dar traiam in imediat... banii se duceau aiurea, pierdeam clienti din cauza dispersarii, n'aveam reguli si imperative, sursa de curaj si creativitate lui L era atat de inepuizabila incat nu ne faceam griji pt nicio pierdere, nicio problema ...
In mai anul trecut am plecat sa lucrez la Londra cu D... macho, controversat, charismatic pana la cer, celibatar, in continuu razboi cu femeile. Sensibil si manipulator... Provocare. Joc. Ma las prinsa cu increderea pe care'o aveam in mine ca stiu sa gestionez orice... Vreau sa vad de ce, vreau sa'l cunosc, vreau sa'mi incerc puterile... Si intru intr'o poveste care se dovedeste a fi POVESTEA vietii mele... amor total, cum nu am mai avut niciodata, cu scrisori si febra si tremuraturi... Lapte, miere, flori de tei... Decidem sa ramanem impreuna, el face un program de inlaturare brusca a lui L... Dar cum sa'l las eu pe L, copilul meu, fratele meu, partenerul meu, prietenul meu cel mai bun??? Actionnez ca o razgaiata, ei se bat, masini sparte, L se arunca in Sena... Politie, spital, ma trezesc brusc, ma alatur din nou lui L si fugim in Languedoc intr'un decor mirific pt a'i bandaja ranile sufletesti... Doar ca, viermele era déjà in mar... desi regasim voia buna si simplitatea dintre noi , semnele de la D, disperarea lui, "povestea mea de dragoste interzisa" nu'mi dau pace... Si plec din nou... ma mut la D cu inima sfasiata de data asta de grija lui L, ce va face el singur, cum se va descurca... El ia medicamente etc, ma intorc iar, D e exaspérât... Si asa de 10 luni, binenteles ca nu am nicio relatie fizica cu L dar tandretea si afectiunea pe care le am pt el, linistea si libertatea pe care le simt in prezenta lui depasesc uneori amorul pt D, desi pt L nu mai simt nicio atractie fizica, mai degraba o indulgenta totala si tandrete, ca pt un frate, pt copilul meu, pt cea mai buna prietena... Intre timp am intrat profund si in viata lui D... totul reglat, organizat, programat, pana si seratele cu SD and Rock'n Roll sunt programate cu grija, iesire constienta pt ruperea rutinei, pt echilobru... Nu sunt fericita dar nu'l pot parasi... Am cazut in propria capcana psihologic, sufleteste... Sunt cu el si mi'e dor de viata libera si voia buna ce'o aveam cu L... Dar daca plec, o sa ma bantuie... Stau cu el, imi spun ca plec maine pt ca sunt blocata in tot, sunt alienata... dar nu pot sa plec... mi'e frica sa nu fac o prostie... intreaga poveste careia n'am putut sa'i dau nicio sansa... Traiesc intr'o paranteza... Mi'e rau... nu asum, nu stiu sa renunt... Bolesc... Suferim toti... Am incercat rational si irational... Sunt desirata... Voala...
Preston? unde-i buba? ce script de rahat m'a adus aici?
someone needs some prozac, and it's not me 
Acum cat mai esti lucida spune-mi culoarea ta preferata sa stiu din ce culori de flori sa-ti fac coroana in caz ca mai cazi de pe turnul Eifell direct in Sena si nu stii sa inoti ... mor de ras ... si o sa mai scriu pe acele benzi ca nu regreti nimic!!!
