De data asta o sa vorbesc in cunostinta de cauza, cam jumatate din familia mea lucreaza sau are contact cu sistemul sanitar din Romania, multi dintre ei cu cel de stat.
Din punctul meu de vedere, problema principala nu este data de conditiile de spitalizare (care, apropo, nu sunt peste tot infecte, daca mergi in spitalul judetean de la noi arata chiar bine, totul e renovat- in plus, se deruleaza acum un aplu program de acreditare a spitalelor de stat, ceea ce ii face pe manageri si pe administratori sa tremure un pic chilotii pe ei, de acreditarea sau, mai precis, de incadrarea spitalului intr-un anume rang depinde pe de o parte existenta spitalului, iar, pe de alta parte, FINANTAREA lui), ci de psihologia medicului din Romania ,de spagi si de finantare.
Din ipostaza de "fin" cunoscator al medicului roman, pot spune din start ca astia se cred centrul Universului. Pentru ei lumea se imparte in medici si restul oamenilor. Nu conteaza ca multi dintre ei au faima ca sunt prosti profesional de le tartaie ba......, ei sunt medici si asta le este suficient. Aia care lucreaza la stat, adica marea majoritate, se comporta de parca sectia unde lucreaza e mosia lu' ma-sa (ca picanterie, multi dintre barbati se comporta de parca asistentele cu care lucreaza sunt haremul lui, mostenit tot de la ma-sa) si tot ceea ce face el acolo se intampla prin imensa lui bunavointa, nu pentru ca este angajat si salariat la stat. Tocmai din aceasta mentalitate vine si ferma lor credinta cum ca acea imensa bunavointa trebuie rasplatita si stimulata. Literalmente, cunosc cazuri in care oameni de la tara au fost trimisi acasa sa-si vanda boii ca sa faca bani si sa intre in operatie. Si, ultimul hit,ajungi la chirurg pentru ca i se pare medicului de familie ceva, si chirurgul iti descopera brusc o apendicita ce trebuie operata ACUM, cu protocolul de rigoare. Nici nu vreau sa-mi inchipui cati oameni au fost operati de apendicita doar pentru ca domn' doctor trebuia sa-si intregeasca veniturile in ziua respectiva.
Mi se rupe de cat au invatat si de faptul ca se cred bugetarii cei mai nedreptatiti salarial. Ei sunt miezul universului, profesorii, politia, administraria publica pot incasa niste salarii de rahat, numai ei nu- ca sa nu mai adaug faptul ca salariul unui medic cu acte in regula este oricum mult mai mare decat cel al celorlalti enumerati.
In plus, convingerea mea este ca la fel ca orice alte categorie de roman, un medic roman care nu-si face treaba pentru 3000 de lei pe luna, nu si-ar face treaba nici pentru 100000 sau 200000 de mii se lei pe luna. Ba mai mult, pentru ca este obisnuit cu sistemul spagilor, nu se va dezvata de el doar pentru ca primeste un salariu pe masura sa.
O alta consecinta dureroasa pentru pacient a faptului ca medicul e centrul Universului este aceea a iresponsabilitatii muncii efectuate. Pentru multi, nu-i nicio problema sa faca "experimente" pe pacienti, daca au nimerit diagnosticul si tratamentul e admirabil, daca nu, asta e, ce conteaza ca te poate invalida, uneori pe viata?
Dincolo de partea medicala, ceea ce mai e jenant la sistemul nostru sanitar este povestea cu subfinantarea. Bai frate, eu muncesc din vara lui 2005 si fara sa exagerez, am cotizat sume uriase (raportat la Romania) la asigurarile de sanatate. Basca mai cunosc infinit de multe persoane care, ca si mine, au cotizat aceste sume fara sa sa beneficieze de niciun serviciu. Si salariile mici cotizeaza sume f mari la asigurarile de sanatate. Uitandu-ma la multe spitale, banuiala mea este ca statul foloseste cel putin o parte din sumele astfel stranse pentru cu totul si cu totul altceva decat sanatate.
Fereasca Sfantul, pe perioada vietii mele de adult nu a fost nevoie sa am contact cu medicina de stat. De fiecare data cand am avut nevoie de un medic, am ales sa merg la cabinetul lui particular pentru a evita cozile si imbulzeaza, jena spagii, am preferat sa imi ceara clar cat trebuie sa ii dau si punct (basca am avut surpriza unor medici care elibereaza bon pentru serviciile prestate). Spre nefericirea si jena mea, ieri am avut primul meu contact cu medicul nostru de familie (avea maica-mea contact cu ea, sunt prietene), a trebuit sa-mi iau talmes-balmes un medical - nici nu stiam macar unde e cabinetul ei. Si desi isi racita grav si cica ne cunoastem, tot m-am simtit si i-am luat un buchet de flori de bun simt, simteam eu ca-mi lipseste ceva daca intru acolo cu mana goala. Insa mai mult decat atat nu sunt si nu as fi dispusa sa cotizez la bunastarea vreunui medic, in sistemul de stat. Ba mai mult, i-as multumi aluia de sus pentru ca exista mijloace performante si la purtator mereu pentru inregistrare audio-video. 