Licenta de parinte

Lucast a scris:

Pe mine m-au ajutat greselile parintilor mei.

Pe maica-mea o taxez in continuare.

Subscriu.

gargbird a scris:

:agresiv: M-a strigat careva?

la cat esti de urat?...doamne....

gargbird a scris:

:agresiv: M-a strigat careva?

Da...................

bună seara,

despre acest subiect se pot scrie multe.

și eu am scris la mine pe site ceva asemanator

Privesc copiii din jurul meu și mi se pare că societatea, așa cum arată ea astăzi, le fură inocența mult prea devreme.

Abia încep să meargă și părinții îi îmbraca și îi tund ca pe niște adolescenți, cu creastă, cu haine la modă, în "trend".

Mai târziu tot părinții sunt cei care îi transformă în mici vedete. Le vopsesc părul, îi machiază într-un cuvânt, îi "tunează" pentru ai expune ca pe "o marfă"

în reclame, în filme sau concursuri. Astfel, de la vârste fragede, copiii devin "un bun" foarte căutat pe piața showbiz-ului.

Darianna a scris:

Eu nu am fost abuzata, problema mea e de alta natura. Pe mine m-a parasit maica-mea cand aveam 6 ani, fara sa o mai intereseze vreodata daca mai traiesc sau nu. Mie de asta imi e, cine imi garanteaza mie ca nu am in sange nebuneala ei si ca nu imi parasesc copiii daca ma indragostesc de alt barbat? Atat.

Garantii nu exista. Omul spera si se straduieste, dar in unele cazuri traumele si resentimentele sunt atat de profunde incat formeaza oamenii sa fie complet diferiti fata de cei, cea sau cel care i-au crescut.

Tata a fost si este un om din cale afara si cu el am o relatie stransa, in schimb cu mama nu. A fost si este o femeie exigenta, severa, rigida in exprimarea sentimentelor de iubire, ca sa nu spun impotenta, m-a crescut intr-un regim de teama si bataie in loc de dragoste si respect. Poate atata a dus-o capul la vremea respectiva, poate din cauza ca era tanara cand m-a avut, ca nu avea instinct matern sau poate ca asa este natura ei. Cert este ca sentimentele mele fata de ea nu sunt pline de iubire. Nici macar atasament. O respect si ii doresc binele pentru ca la urma urmei mi-e mama, dar atat. Actiunile ei dea lungul copilariei mele nu le uit si nu le iert, iar faptul ca pana si in ziua de azi ea o tine sus si tare ca a facut bine ce a facut si ca se considera ca a fost o mama buna, ma face sa am resentimente si mai puternice fata de ea. Nici un strop de regret, nici o urma de constientizare sau admisie ca poate nu a procedat bine in trecut. Nu stiu daca din mandrie nu recunoaste sau nu constientizeaza unele chestii pentru ca pur si simplu ea intradevar crede ca nu a facut nimic daunator.

Intradevar, nu mi-a lipsit absolut nimic dpdv material, s-a ocupat de mine sa invat, m-a invatat moraluri, disciplina, ambitie, sa fiu tare, sa nu-mi plang de mila, duritate si chestii din astea dar la capitolul dragoste parinteasca a avut carente enorme. Poate ca asa a stiut ea sa-si manifeste "iubirea" prin bataie si cadouri.

In fine, am ajuns la ce vroiam sa zic si anume...azi am si eu un copilas si mai bine as muri pe loc decat sa dau vreodata in el. Nici macar o palma la fundulet. Si cand imi pierd cateodata rabdarea cu el si il vad ca pune boticul sa planga, imi dau si mie lacrimile, il iau in brate il pup si ii spun ca-mi pare rau daca m-am rastit putin la el. De fiecare data cand ma uit la asta mic al meu imi amintesc de abuzul fizic la care m-a supus pe mine mama si nu am fost un copil problematic, ba din contra. Maica'mea ma pocnea peste nas cu dosul palmei si inele pe degete, de-mi dadea sangele, din simplu motiov ca nu calculam la matematica pe cat de rapid vroia ea, cand imi faceam temele cu ea. Ma tragea la baie sa ma spele ca sa nu murdaresc caietul de sange, imi baga hartie in nari si ma ducea inapoi la masa sa contiunui temele. Calculam plangand si imi tremura creionul in mana de frica sa nu gresesc . F**k that. Cand mai faceam cate o nazbatie de copil precum mizerie sau spart vreo vaza...vai de steaua mea. 3 zile nu puteam sta in fund sau pe spate de vanata ce eram.

Acum sa-mi spuna mie cineva "Tu Naeema, n-ai de unde sa stii ca tu nu vei face la fel cu copii tai". BA STIU ! In ceea ce ma priveste, cred ca la mine e posibilitatea sa-mi cresc copilul sau copii prea rasfatati, tocmai din cauza la ce am suferit eu.

Naeema a scris:

In fine, am ajuns la ce vroiam sa zic si anume...azi am si eu un copilas si mai bine as muri pe loc decat sa dau vreodata in el. Nici macar o palma la fundulet. Si cand imi pierd cateodata rabdarea cu el si il vad ca pune boticul sa planga, imi dau si mie lacrimile, il iau in brate il pup si ii spun ca-mi pare rau daca m-am rastit putin la el. De fiecare data cand ma uit la asta mic al meu imi amintesc de abuzul fizic la care m-a supus pe mine mama si nu am fost un copil problematic, ba din contra.

Acum sa-mi spuna mie cineva "Tu Naeema, n-ai de unde sa stii ca tu nu vei face la fel cu copii tai". BA STIU ! In ceea ce ma priveste, cred ca la mine e posibilitatea sa-mi cresc copilul sau copii prea rasfatati, tocmai din cauza la ce am suferit eu.

Sa stii ca ajuta mesajele ca asta. :flowers: Pe mine, cel putin.

Darianna a scris:

Pe mine m-a parasit maica-mea cand aveam 6 ani, fara sa o mai intereseze vreodata daca mai traiesc sau nu. Mie de asta imi e, cine imi garanteaza mie ca nu am in sange nebuneala ei si ca nu imi parasesc copiii daca ma indragostesc de alt barbat?

În viață nu există garanții. Cine îți garantează că nu mori într-un accident când copiii n-au intrat nici măcar la școală?

Acum, despre ce-ai putea face tu, depinde ce variantă ți-ar plăcea să auzi :P

Varianta pesimistă: dată fiind zodia, e foarte posibil să te îndrăgostești de alt bărbat. Însă femeile repetă parcursul în viață al mamei atunci când au o relație foarte bună cu ea. Relația aceea foarte bună pe care eu o consider insane. La tine nu pare să fie cazul.

Varianta mai credibilă: date fiind vremurile când s-a întâmplat asta, e destul de probabil ca mama ta să nu fi fost niciodată îndrăgostită cu-adevărat de tatăl tău. Iar copiii au venit fiindcă așa s-a întâmplat, nu fiindcă ea ar fi făcut orice ca să aibă copii cu cel de care era îndrăgostită. De aceea a și fost destul de ușor să-i părăsească, fiindcă reprezentau o obligație neplăcută pentru ea, nu neapărat fiindcă s-a îndrăgostit de alt tip.

Ori, în vremurile noastre, lucrurile astea sunt mai simple și mai clare, nu te mai căsătorești "ca să fii în rând cu lumea". Așa că după 2-3 ani de stat împreună cu un tip, ai să știi sigur dacă vrei să naști copiii lui sau nu. Că există și tipi care pretind că își pot da seama de cum vor fi lucrurile încă în primele 10-15 secunde, asta e altă poveste ... :-

harald a scris:

Varianta pesimistă: dată fiind zodia, e foarte posibil să te

**Alex** a scris:

nu oricine poate sa conduca o masina, insa oricine poate creste un copil. right?

Right. Ești destul de confuză în privința unor aspecte de ordin juridic.

Oricine poate conduce o mașină, examenul pentru permis e necesar doar pentru a conduce acea mașină pe drumuri publice. Drumuri publice care reprezintă o convenție juridică modernă. Iar ceilalți utilizatori ai drumurilor publice trebuie cât de cât protejați de eventuala ta incompetență la volan, pentru că drumurile sunt niște amenajări care aparțin tuturor cetățenilor, de asta se numesc "publice". Chiar și cei care nu conduc autovehicule folosesc acele drumuri publice în postura de pasageri, de aceea și ei trebuie protejați. Însă la tine la fermă sau prin păduri și pe dealuri, poți să conduci ce mașină vrei tu, fără să-ți trebuiască permis pentru asta.

Familia ta nu aparține tuturor cetățenilor și nu e o amenajare publică, chiar dacă există convenția juridică modernă a căsătoriei. Familia ta e a ta, cuplul există și în absența statului sau a legii, spre deosebire de drumurile publice. De asta oricine poate crește un copil. Asta până la proba contrarie, evident. Adică trebuie să se demonstreze mai întâi că îl abuzează sau că nu îl poate crește, înainte de a-i restricționa acest drept.

Darianna a scris:

si am mult mai multe caracteristici ale urmatoarei zodii.

Și ăsta zici tu că e noroc? :think:

Eu n-aș paria pe faptul că următoarea zodie e chiar de preferat. Pentru că în zodia aia următoare, poți fi o mamă bună fără ca asta să te împiedice să ai mereu câte un amant

**Alex** a scris:

nu stiu daca am sa fiu vreodata in stare sa fac un copil, imi este prea frica sa nu fiu ca el.

Daca ai reusit sa supravietuiesti unei asemenea violente si sa ramai sanatoasa la cap, ce te face sa crezi ca ai putea fi ca el?