Început de Ampera, Lun 15 apr 2013 · 346 răspunsuri · 21.001 vizualizări
aramis a scris:deci io la 6-7 ani ma pricepeam la copii, asa-i?
Asa erau timpurile, aveam responsabilitati si de lucru de mic prin casa, asta nu inseamna ca eram abandonati, chinuiti, sufeream sau altceva!!! Traiam in acele zile, care azi sint de neimaginat. Nu se poate compara copilaria noastra cu viata ce se traieste azi!!!
Editat Sâm 20 apr 2013 13:51
Scuza cu asa erau timpurile am mai auzit-o. D-aia pe mine m-a crescut satul, ca restul lumii era ocupata, dup-aia m-am crescut singur, plus pe frate-miu. Nah, poate asa trebuie sa stea lucrurile si gandesc eu gresit, nu vreau eu sa acord intelegere... ma refer la eu ala mic din perioada aia care nu voiam sa fiu ingaduitor cu adultii. Ca, deh, doar nu m-a facut ei, m-a adus barza cu japca 
Blues a scris:Bunurile materiale nu sunt TOT ce poti oferi unui copil, bunurile materiale sunt doar de ajutor in cresterea unui copil. De ce nu vorbiti despre cei care isi lasa copii si pleaca de nebuni sa munceasca pe euro, au bunuri materiale acei copii, oh cate au, telefoane, laptopuri... unde le sunt parintii? Si la ce le folosesc acele bunuri materiale fara o imbratisare?
Eeee nu ! Am ajuns la concluzia că, acolo
**Alex** a scris:afara iti ia copilul imediat daca se intampla asta, nu lasi copilul in grija celuilalt copil.
Da, in toate tarile din vest este o regula sa nu lasi copiii mici singuri in casa, sub 14 ani este limita in State, de asta femeia maritata se lasa de lucru pana-si creste copiii si pe masura ce merg la scoala si termina scoala generala copiii, mama daca vrea isi cauta de lucru daca n-are nimic de facut si este necesar sa castige.
Insa in Romania cand si noi eram copiii, cu toti eram lasati singuri acasa, pe toti copiii cati cunosteam prin vecini aveau aceasi soarta. Usa bine inchisa si cheia-n gat. Nu era considerat decat stil de viata!!!
Editat Sâm 20 apr 2013 13:59
Nu un stil bun de viata. Oamenii stiu asta cum, fie ca recunosc sau nu.
S.R. a scris:D-aia pe mine m-a crescut satul, ca restul lumii era ocupata, dup-aia m-am crescut singur, plus pe frate-miu.
La noi se zicea, cine nu lucreaza nu maninca!!! asta in secuime, unde era saracie si asa, dar nu in sufletele noastre!!! unde viata era dura si fara mangaieri cu manusi albe. Nu regret nimic din copilarie desi o zi n-am stat degeaba, am lucrat cot-la-cot cu adultii cand se putea, dar inca de mica aveam tot feluri de responsabilitati incepand cu ingrijitul fratelui bolnav de Distrofie Musculara si al micului nascut prematur, asta pe langa restul.
Motive in plus pentru a nu se repeta istoria pe sistemul "lasa ca eu am dus-o mai greu si n-am murit". Nu-s avocatul parintelui-closca, ci al parintelui responsabil.
S.R. a scris:parintelui-closca, ... parintelui responsabil.
Un fact esential de tinut minte, ca nu toti au sanse la fel in viata, la unii le merge mai bine dar asta nu inseamna ca al mai putin fortunat nu este responsabil!!!
De aceea trebuie sa se asigure. Imi este greu sa cred ca pana la 30-35 de ani un om, indiferent de ce sex, daca vrea, nu poate sa aiba un trai ok pentru societatea in care se afla, suficient de ok incat sa-si permita financiar sa creasca un copil in conditii bune.
Ideile astea sunt mai noi prin estul Europei si sunt adoptate mai greu.
S.R. a scris:suficient de ok incat sa-si permita financiar sa creasca un copil in conditii bune.
Ideile astea sunt mai noi prin estul Europei si sunt adoptate mai greu.
Mda, copilul trebuie sa aibe un TV urias cu niste alea in mana, sa dea din ele toata ziulica la jocuri electronice!!! E nevoie si de Credit Bancar al parintilor ca imediat urmeaza si rata la masina unicului copil, care trebuie sa fie mai ceva decat al celor din bloc!!! Se acomodeaza repede si esticii la toate alea ca se emancipeaza!!!