Licenta de parinte

Aici era vorba despre teorie vs practica. In momentul in care cineva te acuza ca emiti teorii fara sa intelegi pe ce lume traiesti, mai ales stiind putin spre nimic despre viata ta, e justificat sa ii raspunzi cu aceeasi moneda.

Eu zic sa recitesti. Noi vorbeam despre riscul de a avea un copil (tinand cont de faptul ca nu am avut parinti tocmai intorsi dupa soare), pe care nu ne permitem sa ni-l asumam, iar ea a scris despre prezervative si selectia naturala care a facut bine ca a intervenit, bla bla. Nu suntem cu totii prosti, sa stii. Bygones! Sa revenim.

E bine ca se duc dezbateri despre a avea sau nu copii. Inseamna ca intelegem cu totii ca nu procreem la intamplare, ci avem macar un minim de interes pt. acest aspect. E o directie buna, indiferent din care tabara facem parte.

Si eu imi sustin ideile anterior exprimate. Adica nu trebuie sa fii bogat ca sa ai copii. Trebuie sa fii afectiv si responsabil. Responsabilitatea, pe langa altele presupune si acces la resurse minime (hrana, caldura, invatamant si cateva jucarii).

Mama a crescut intr-o familie numeroasa, fara resurse deosebite (taranca). Dar isi venereaza parintii.

Tata provine dintr-o familie bogata. Nici nu vorbeste despre ai lui.

Pe bunicii din partea mamei i-am indragit si eu. Oameni simpli si corecti, fara bani, dar cu valori morale ce se ridicau mult peste standardele de azi. O oala de mancare si o haina au reusit sa-i asigure mamei (si celorlalti copii). Mai departe s-a descurcat ea si nu rusinos, ci admirabil, fiindca avea baza (educatia) formata in familie si scoala.

Darianna a scris:

Sau poate e cazul sa se intrebe cate unii de ce sunt atat de nesiguri pe ei, de ce au impresia ca nu sunt capabili sa faca ce oamenii au facut de atatea mii de ani in mod natural, basca avand o viata mult mai comoda decat predecesorii lor.

Iarasi e cazul sa se intrebe cata incredere pun in mainile acestor ''experti'' ''omniscienti'', psihologia nefiind o stiinta exacta si existand diverse perspective asupra vietii de la un psiholog la altul.

Darianna a scris:

Da, la Olga. Daca nu avem copii nu inseamna nici ca suntem mai prosti, ...

Eu n-am aratat cu degetul pe nimeni, si n-am caracterizat, etc., am mentionat doar ca celibatarii sustin lucruri prin care n-au trecut, iar in acest topic face o mare diferenta

daca ai nascut copil si vorbesti din experienta, sau daca au vazut doar cum traiesc altii si ti se pare ca se chinuie ca n-au anumite lucruri de pe rafturile magazinelor!!!

S.R. a scris:

Elaboreaza, o afirmatie nu schimba o argumentatie. Nu fii romanesc si nu fugi pe sistem "eh, daca asa crezi tu, atunci bine" dupa ce ai zis ca nu esti de acord.

pai concret era vorba de venit,

Darianna a scris:

Nu suntem cu totii prosti, sa stii. Bygones! Sa revenim.

As zice altceva, dar va las. E soare afara. :)

era o vorba 'orice prost poate sa faca copii, nu oricine poa' sa-i creasca'

(exclud prob medicale)

a face copii nu e mare arta, a ii creste fara sa aiba de suferit e arta cea mai mare.

aramis a scris:

adica tu ai siguranta asta venita din argumente din viata reala despre copii. am inteles, esti in tema si te bazezi pe fapte reale.

la asa argument ce-ar mai fi de zis? bafta.

Poate am... poate ai mei erau la munca si poate pe fratele meu mai mic cu 5 ani l-am crescut mai mult eu decat ei. Poate am verisoare mai mici... ghici cine le plimba in brate si avea grija de ele cand mergeam pe la tara. Nu ca voiam, dar trebuia, ca, nah, adultii erau satui de sarcini d-astea, obositi.

Poate eram in clasa a 2-a in salon steptand operatia de apendicita si un bebe plangea de focu' mare, ma-sa il adusese pt o alta operatie si il lasase acolo. Revistele si jucariile mele i le-am dat lui si am stat cu el sa nu mai planga... chiar daca facuse pe el si eu nu pricepeam exact cum sa schimb un scutec sau daca ar fi bine sa fac asta. Poate fetita unor prieteni cand ma vede sau mergem in vreo excursie sta pe langa mine mai degraba decat pe langa parinti. Nu sunt Iisus, dar copii si animalele vin la mine. Cam multi de poate. Acu e bine ? Sau mai bag niste poate ?

Mie imi plac si nu-mi plac copii, poate vreau sa fiu un tata perfect, poate nu o sa am copii cand ma mananca, ci atunci cand le voi putea oferi ce nu am avut nici eu, nici altii.

Si am o ura deosebita pe cei care fac rau copiilor. Vad ce se intampla in jurul meu si scuzele nu ma intereseaza. Exista scuze sa-mi faci rau mie poate, sau vreunui alt adult, nu copiilor.

A, da, ce era mai important - sunt si rational in demersul asta, ratiunea tempereaza emotia.

Rory* a scris:

As zice altceva, dar va las. E soare afara. :)

pai spune...

Rory* a scris:

Sau poate e cazul sa se intrebe cate unii de ce sunt atat de nesiguri pe ei, de ce au impresia ca nu sunt capabili sa faca ce oamenii au facut de atatea mii de ani in mod natural,

Sunt convinsa ca UNII se intreaba lucrurile astea. Unii au ajuns la varste cand parintii lor aveau copii la scoala, iar ei (unii) au avut ani intregi in care si-au tot pus intrebari la care nu le-a raspuns nimeni.

basca avand o viata mult mai comoda decat predecesorii lor.

The Unknown a scris:

daca ai nascut copil si vorbesti din experienta, sau daca au vazut doar cum traiesc altii si ti se pare ca se chinuie ca n-au anumite lucruri de pe rafturile magazinelor!!!

Discutiile erau mai profunde de atat. Din punctul meu de vedere, cel putin.