Da, asa sunt si ai mei, desi atat eu cat si frate-miu si una din surori, le-am tot repetat unele greseli pe care le-au facut. Si cred ca au inceput sa se gandeasca ca poate avem dreptate, ca prea zicem toti aceleasi lucruri. Dar maica-mea, cand stateam la ea.. asa, dupa cateva zile de tensiune de la cine stie ce situatie tampita, ma convoca: "vino incoace sa stam de vorba". M-ar fi pufnit rasul, daca nu m-as fi enervat. "Tu ce-ai de gand? De ce nu vii si tu sa vorbim ca de la mama la fiica?" 
Adica "care esti o nesimtita, tot eu sa imi calc pe inima", gen. Niciodata n-o sa le fac nici o concesie.. poate e dovada de lipsa de intelepciune, maturitate, toate la un loc. Dar consider ca e prea tarziu si oricum ei ar lua atitudinea mea ca pe ceva ce li se cuvine, ca pe o "intoarcere a fiului risipitor".. or nu asta intentionez eu, nu am de gand sa ma faca sa ma simt iar umilita.
Si a, da, exersez in fiecare zi cu ai mei copii cum sa NU ajung in situatia asta. Niciodata nu am fost prea mandra, ca sa ma "cobor" la nivelul copilului si sa inteleg ce se intampla, de imi este ostil sau de ce sta suparat.