Cine rationeaza in iubire e stapanul celuilalt

Black velvet a scris:

Sper ca nu te-ai gandit ca am facut referire la sensul religios al sufletului

Nici vorba.

Oricum, tu ai demonstrat perfect ca acolo unde exista ratiune nu mai poate exista si iubire.

Nu cred ca am demonstrat ceva. Doar mi-am expus propria opinie si intelegere a ceea ce inseamna sentimente. In opinia mea, iubire este tocmai aceea unde exista si ratiune...si inca o doza buna, nu superficiala. Dar poate ar fi fair sa spun ca vorbesc strict din punctul propriu de vedere, pentru ca eu una nu am iubit niciodata orbeste, fara noima, condusa doar de emotii inexplicabile si infierbantate, nu am iubit precum poetii sau personajele din nuvelele de dragoste. Aia nu e iubire care se transpune in realitate, ci apartine acolo unde ii este locul, pe pagini de carte si imaginatia oamenilor.

Nu sunt o fire romantica, visatoare, idealista. Poate de aceea gandesc astfel.

Blues a scris:

Si nu, nu cred ca exista iubire egala intre parteneri.

Dar nici nu trebuie să fie egală, deja a te g

sunt invidioasa pe cei care rationeaza in iubire....

Blues a scris:

Stiu maica, stiu :P

Era doar un ecou la ce a scris Alex si cu care am fost de acord.

m-ai strigat? :aranjare:

pasiune+rationament=iubire => iubire-rationament=pasiune=adrenalina+hormoni sexuali=0 hai, maxim 0,5

E cam contradictoriu sa folosesti iubire si stapan in aceeasi propozitie. Pasiunea e un "spermatozoid" care poate evolua si se poate transforma in iubire datorita ratiunii. Da, vorba aia, cine mai stie ce e iubirea. Pentru fiecare e ce vrea, ce a invatat, ce a citit, ce a vazut, ce l-a maturizat.

harald a scris:

Alea de pe vremea școlii au fost singurele ocazii c

Crezi ca un om pasional se poate schimba dupa n relatii ?

Cred ca ratiunea nu este echivalenta cu absenta pasiunii.

Fernandaaaaaa a spus bine ce a spus, desi n-am inteles nimic.

Daca iubirea ar fi vreodata pe acest pamant compatibila cu ratiunea, atunci am inceta sa existam sau am fi, iar, doar niste animale.

Sunt nevoit sa fiu de acord cu prima parere a lui Harald de pe acest topic, si anume ca Drumes a fost cam impotent (ca sa ma exprim mai elegant) cand a emis acest herpes.

Cine iubeste rational nu iubeste.

Prudenta, anticiparea, neincrederea, indoiala, toate acestea nu au nici o treaba cu iubirea.

E greu sa acceptam ce am zis eu mai sus, dar hai sa facem o analogie: iubirea fata de copiii nostri (sau copii, pentru cine are doi). Exista limita aia pe care o avem noi, adultii? Exista incetarea iubirii din momentul comiterii unei greseli?

Exista o laie.

Baaa, copiii (sau copii, pentru cine are doi) ne invata ce inseamna iubirea, dar noi tre sa fim mai destepti si sa stricam totul, pe motiv ca avem experienta. Nu avem nimica, va spune Pasquinel. Cand te loveste o iubire, poti sa fii papa Pius al Catralionulea, ca tot nu mai ai nici o treaba cu ratiunea.

Iubirea e atunci cand mergi inspre celalalt indiferent de conventii, ratiune, necesitati. Unii dintre noi (persoanele de fata se exclud, cu exceptia noastra) au darul de a fi capabili sa-si traiasca iubirea, ceea ce e fantastic, e un fel de Sfantul Graal. Ceilalti nu. Adica nu Sfantul, dar poate macar Graal. Sau invers.

Eu i-as trage lui Drumes un pumn in nas.

iubirea fata de partener nu este la fel ca iubirea fata de copil. cea din urma e neconditionata.