Cine rationeaza in iubire e stapanul celuilalt

ati ajuns sa va luati si de Luceafar... amu inteleg ca nu am mai postat poezii demult si va e dor de ele da chiar asa? Poezia se simte nu se justifica. Viata reala se justifica, poate se simte in plan secund

asa ca in viata reala ai nevoie de ratiune.... poti sa iubesti pe cineva cu toata fiinta dar stii...ca cele necesare traiului.. nu pot lipsi

Ea. a scris:

asa ca in viata reala ai nevoie de ratiune.... poti sa iubesti pe cineva cu toata fiinta dar stii...ca cele necesare traiului.. nu pot lipsi

Asta vine dupa o anumita varsta, maturitate.

Daca iubirea ar inceta automat cand o greseala e comisa (ceea ce se intampla mai devreme sau mai tarziu in orice cuplu, indiferent de natura ei)asta ne-ar ameninta multe trasaturi, printre care puterea de a ierta si de a evolua. Suntem alcatuiti in asa fel incat sa ne putem suporta reciproc macar doi cate doi, macar o perioada, supravietuind astfel nu doar fizic ci si psihic. Altfel am fi roboti, dispensabili si reciclabili; nu am cunoaste apropierea adevarata (nu am avea interesul sa ne apropiem de nimeni si viceversa) si nici motivatia de a face gesturi de o tarie surprinzatoare pentru majoritatea.

Deja suntem atat de mecanici si apatici in atatea alte aspecte ale vietii; asta ar mai lipsi.

Blues a scris:

''Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. Reteaz-o inca de la inima. Cine rationeaza in iubire e stapanul celuilalt. Cel mai sanatos lucru e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care de altfel e primavara dragostei. Acolo salasuieste fericirea. Dupa ce ai gustat din mierea ei, ce mai astepti? Paradisul n-are numai un sarpe, ci mai multi. Vrei sa te muste sarpele geloziei, al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau, cateodata chiar mortal. Du-te si cauta alta femeie, ia-o mereu de la inceput. Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cat bei, cu atat îti creşte setea. O fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire''.

Ce coincidenta ca tocmai am citat din cartea asta pe un alt topic recent, ceea ce m-a facut sa recitesc anumite parti, cateva fragmente potrivindu-se foarte bine pe topicul asta pentru ca explica perfect cum apare atitudinea de mai sus. Inainte sa le gasesc si sa le transcriu, as zice ca autorul (Mihail Drumes)e victima ''sindromului strugurii-sunt-acri''. Un asemenea barbat, sau ''taurasul neiubit'', cum e numit in respectivele fragmente, pare sa fi plecat in viata cu o idee gresita despre apropiere, care l-a determinat sa se considere superior si cerebral pentru a compensa lipsa acelui sentiment dadator de pace si siguranta (unii au sa rada, altii au sa inteleaga; pacea si siguranta nu sunt in legatura cu garantia fidelitatii celuilalt sau a duratei relatiei ci cu abilitatea de a simti o asemenea apropiere, care iti garanteaza ca acest sentiment exista in viata ta la intesitate maxima, chiar daca simtit numai de tine; unii nu au nici macar asta, ca nenea de mai sus, cel putin cand a scris acele randuri).

Acest om pleaca de la premisa ca a fi stapanul celuilalt e ceva de dorit, precum si a se debarasa de celalalt ca de o camasa transpirata, folosindu-se de el atat cat ii convine si concentrandu-se asupra fericirii proprii, inchipuindu-si ca a trai toata viata impacat cu sentimentul ca a lasat numai suferinta in urma e altceva decat psihopatie, si deci ca un om normal (cu ceva empatie in el) e capabil de asa ceva.

'' Iar după ce tânărul a fost „luminat” şi instruit cu toate aceste descrieri atât de… erotice, va avea parte în continuare de o consiliere paternă înfricoşător de nivelatoare, atât de drăgăstoasă pe cât poate fi industria producătoare de oţel. Tatăl este cel care îl va îndruma pe viitorul partener modern de flirt, cu un aer de ins mărunt plimbăreţ prin viaţă, a cărui experienţă în dragoste nu are nimic de invidiat, nici de tragicii antici, şi nici de berbecuţii de prăsilă, scopit – sufleteşte – şi el la vremea lui cu desăvârşire, după chipul clasicului plutonier de infanterie, partener de flirt uzat de nenumărate experienţe erotice, care a ajuns acum să-şi descopere „tainele” iubirii faţă de bietul său fiu aflat la vârsta adolescenţei.

Scenele de care urmează să aibă parte oropsitul fiu ar putea fi foarte comice, dacă nu ar fi atât de tragice şi de inumane în esenţa lor.'' [...]

'' Nu mai vorbim de faptul că în ultimii douăzeci sau treizeci de ani, părinţii săi nu numai că n-au privit în mod real unul în ochii celuilalt, măcar pentru o clipă, dar şi cele mai tandre cuvinte pe care fiul le-a putut auzi din gura lor nu au depăşit chestiunile cotidiene ce ţin de: declaraţia de impozit, îndemnul de a nu uita netrasă apa la closet, ca şi de felul în care a ieşit iahnia de brocolli. Bineînţeles că nu mai e cazul să spunem că niciodată nu i-a văzut îmbrăţişându-se, întrucât ei se iau în braţe, feriţi de ochii indiscreţi, numai şi numai atunci când soţul se aruncă asupra partenerei sale asemenea unui taur în călduri, în timp ce noua şi moderna Julietă îi strigă plină de indiferenţă „să ai grijă să nu-mi strici coafura” sau „haide, termină odată, că vreau să dorm”.

Cu această cunoaştere preţioasă asupra dragostei, fiul urmează să se dovedească şi el tot un tăuraş nedorit, întregind astfel şirul tuturor acelor tauri neiubiţi cu adevărat de nimeni care l-au precedat în arborele familial şi de care familia este atât de mândră.''

Cred ca ce a vrut Drumes sa spuna este ca intr-o relatie cei doi parteneri nu iubesc 100% egal si ca intotdeauna unul va iubi putin mai mult, sau isi va arata iubirea putin mai mult decat celalalt. In opinia lui, cel care manifesta iubirea putin mai rezervat sau care intradevar iubeste mai putin (cum o veni asta nu stiu) este cel care are avantajul in relatie. Nu cred ca s-a referit la stapan in plin sens al cuvantului ci in sensul ca cel care iubeste fara retinere si arata lucrul asta, va fi cel care va face compromisurile sau le face mai des, care va lasa de la el/ea, care va ierta mai mult si mai repede, care va fi ranit sau dezamagit mai usor...intr-un cuvant, cel/cea care va suferi mai mult cand lucrurile nu merg bine. Cred ca la asta s-a referit.

Si nu cred ca s-a referit la iubit mai putin ci la aratat mai putin. In opinia mea ori iubesti ori nu iubesti. Exista o zicala in engleza si anume "You're pregnant or you're not. Nu exista putin gravida". Asa si cu iubirea. Nu exista "te iubesc dar mai putin".

Asadar, cel care arata mai putin iti mentine garda sus, se simte protejat intre peretii pe care si ia construit. Ceea ce multi nu realizeaza este ca de fapt acesti oameni sunt cei mai vulnerabili, nu cei care isi arata sentimentele in mod deschis.

E posibil. Pe de alta parte, indruma cititorul sa nu se opreasca la o singura femeie, ceea ce inseamna sa lase in urma partenera dupa partenera, doar pe baza acestui principiu, fara a tine cont de sansele relatiei de a fi de lunga durata sau nu. Si deduc ca in unele cazuri asta implica si minciuna, pentru ca exista destule femei care nu ar accepta relatii temporare. Aventuri de o noapte poate da (am cunoscut cateva), dar relatii scurte in care sa riste sa se implice sentimental, stiind ca nenea oricum o ia din loc, nu.

Melissa Rebecca a scris:

De aceea marile iubiri de obicei sunt iubiri "interzise".

Asa, si? Daca iti convine totul la el, sho pe el? Poti sa iubesti la comanda? Eu nu pot, desi mi-am dorit asta candva.

Eu am una bucata iubire interzisa cu care si azi mai schimbam din cand in cand o vorba pe retelele sociale.....nu stiu in mod cert daca este o mare iubire,m-a vazut frumoasa cand nu eram, m-a dorit cand eram la fizic cel mai jos. Dar acum totul este o amicitie.

Pai acuma I am not on the lookout....da, ceea ce imi convine este maimult decat ceea ce nu imi convine. Sa aduca destul vin si imi convine tot

Iubirea cam inceteaza dupa niste greseli ca nimeni nu iarta la infi

Rory* a scris:

E posibil. Pe de alta parte, indruma cititorul sa nu se opreasca la o singura femeie, ceea ce inseamna sa lase in urma partenera dupa partenera, doar pe baza acestui principiu, fara a tine cont de sansele relatiei de a fi de lunga durata sau nu. Si deduc ca in unele cazuri asta implica si minciuna, pentru ca exista destule femei care nu ar accepta relatii temporare. Aventuri de o noapte poate da (am cunoscut cateva), dar relatii scurte in care sa riste sa se implice sentimental, stiind ca nenea oricum o ia din loc, nu.

Probabil ca este unul dintre aceia pentru care auto-apararea sentimentala justifica orice actiune din partea lor.

Da, exista si posibilitatea ca ''lupul singuratic'', ''boemul neatasat'' samd sa se nasca in urma unei dezamagiri sau a unui sir de dezamagiri. Desi imposibilitatea cuiva de a gasi un partener stabil/ o partenera stabila pana la o anumita varsta, in ciuda incercarilor, poate spune ceva despre persoana respectiva, nu neaparat despre cei/ cele cu care a incercat.

De fapt asa e, ce scrie omul asta suna mai mult a razbunare si ura impotriva femeilor decat a orice altceva, deci rezultatul unei dezamagiri. Asemenea persoane doar mascheaza sentimente negative in ''am gasit cheia fericirii''. La fel fac si femeile care urasc barbatii si le indeamna pe altele sa intre in relatii din interes, sa ''il faca'' pe cutare de bani, sa il insele (daca se poate in direct la TV ) pentru a il pedespi samd.

Raceala, cinismul, apatia, rezerva in sentimente nu sunt trasaturi ale unui suflet ''functional'', zic eu, ci ale unuia damblagit; vestea buna e ca multi isi revin din asa ceva - nu inainte sa apuce sa dea niste sfaturi proaste.

Cinstit vorbind, exista oameni care nu au cum sa ajunga sa fie iubiti decat pe cai irationale. Si eu, daca m-as simti unul dintre ei, as sustine/promova iubire irationala.

fire de praf a scris:

Cinstit vorbind, exista oameni care nu au cum sa ajunga sa fie iubiti decat pe cai irationale.

Ma doare.