Experientele stabilesc standardele, dar experienta e costisitoare, timpul impune multe reguli, maturizeaza, disciplineaza, iar rezultatul probabil e resemnarea. Asta se intampla de cele mai multe ori chiar si cand esti deja implicat intr-o relatie de lunga durata, mai mult sau mai putin mincinoasa.
Drama sau optimismul sunt in functie de cat de mult reusesti sa-ti stabilesti si sa accepti principii de viata realiste in functie de ceea ce ai trait pana atunci.
Teoria e poveste si e bazata pe experienta altora ca, vorba aia, n-avem 5 vieti si nici nu traim intr-un film cu final savuros. Nicio relatie de lunga durata nu corespunde cu dorintele tale initiale, dar experienta ei te poate ajuta sa-ti maturizezi perceptiile de viata si sa accepti varianta realista.
Povestea cu banii, sexul, etc, o fi necesara, dar e relativa pentru ca sunt valori pe care le pretuiesti doar cand nu le ai si devin o normalitate nesimnicativa atunci cand sunt disponibile.
Cand e dat sa lipseasca ceva, lipseste, indiferent ce ai si ce poti, pentru ca asa e filmul. Compatibilitatea si rezistenta in timp se datoreaza in mare parte norocului si felului tau de a percepe satisfactia, multumirea.
Plictiseala, nemultumirea, dorinta de nou sunt caracteristici pe care daca le ai, nu le poti combate cu nicio avere si cu nicio atractie fizica, sexuala, etc.