stai ca iau un copy paste...stii tu de unde, ca acuma mi lene si tre sa fac si un dus 
Va spune ceva Gilles Deleuze?
Dar filmul '38 Temoins' (38 de martori) - cu apostrof pe e?
Sau poate ca intamplarea reala din Queens, New York, la finele anului 1954..va gadila usor usor memoria?
Nu, stati linistiti. Nu va cercetez memoria de elefant pe care nici eu nu o am. Va cercetez putin rusinea de a fi om. Va incearca?
La intoarcerea dintr-o calatorie de serviciu din China, Louise afla ca pe strada sa a avut loc scena unei crime. Reale. Aparent, toata lumea dormea in timpul in care fata isi dadea sufletul in casa scarii unui bloc, dupa ce fusese atacata in plina strada.
Gilles Deleuze este de meserie un filosof. Asta, bineinteles, daca filosofia poate fi numita meserie.
Mai degraba o arta, din al meu punct de vedere. Iar artistul, oricat de mult ati incerca (sau nu) sa ma convingeti - nu este mai degraba un meserias.
En fin, sa amintim ce spune Gilles Deleuze despre samburele artei.
Arta se naste din rusinea de a fi om. Un om proaspat eliberat dintr-un lagar de concentrare, s-a simtit rusinat. Multi pledeaza pentru faptul ca toti purtam vina crimelor din istorie. Constient, subconstient, direct, indirect, activ..sau pur si simplu pasiv. Nu. nu este adevarat. Nu suntem noi vinovati de crimele altora. Ne simtitm insa rusinati de crimele altor oameni, caci sunt oameni, ca si noi. Si mai e ceva. Ne simtim rusinati ca ne multumim cu supravietuirea noastra. Doar a noastra. Ne este rusine de impasibilitatea de care dam dovada in fata suferintelor altor oameni, care sunt oameni, ca si noi. Ne este rusine ca suntem indiferenti si egoisti.
Da. La ora trei dimineata. La ora la care lumea doarme, dar la care niciodata nu doarme toata lumea..o tanara de 20 de ani a fost ucisa cu brutalitate. Atacatorul a lovit de doua ori. O data in strada, iar apoi pe casa scarilor.
Au existat 38 de martori surzi. A fost de ajuns unul singur, care sa isi aminteasca ca a auzit. Ca a auzit strigate repetate, asemanatoare cu guitatul animalului la taierea din ajun. Strigate reale, lungi, repetate, ..strigate care implora timpanul sa trezeasca constiinta.
S-a trezit si constiinta, in momentul in care s-a nascut posibilitatea ca fata sa fi supravietuit daca s-ar fi actionat din momentul primului act de asalt, cel din strada.
Da, un singur martor si-a admis lasitatea. Ceilalti au fost nevoiti sa recunoasca ca nu au fost surzi. Ca au fost prezenti, dar indiferenti.
Vinovati ca suntem lasi sau rusinati ca suntem oameni?
Eu inca mai am de meditat la aceasta dilema.
Voi?
