De ce fac oamenii copii?

Poate il voi face si pe al doilea, dupa ce-l voi avea pe primul. Acum vreau doar unul.

Olivier Dzidzi a scris:

Poate il voi face si pe al doilea, dupa ce-l voi avea pe primul. Acum vreau doar unul.

Sa-ti ajute Dumnezeu. Ai ce-i oferi.

Ai stiut sa acumulezi multe.

sa inteleg ca numai cei care au copii ar trebui sa tasteze pe topicul asta...?

stupid_me a scris:

Sa-ti ajute Dumnezeu. Ai ce-i oferi.

Ai stiut sa acumulezi multe.

Sa speram. :)

**Alex** a scris:

sa inteleg ca numai cei care au copii ar trebui sa tasteze pe topicul asta...?

Auch.

Sper sa nu iau amenda :))))

Lucast a scris:

Nu-i usor sa cresti un copil.

Dar merita.

Cel putin pentru mine.

Nu-i usor nici sa nu ai o sora/un frate, de asemenea. Dar e chiar mult sa ai in viata macar o sora/un frate.

pai se pare ca numai cine are copii poate sa se dea cu parerea.

azi-noapte eram melancolica si am spus ca vreau copil. azi m-a busit in mufa realitatea si mi-am reamintit cat m-am chinuit sa cresc copilul altora. eram in generala si ma duceam la munca, vindeam inghetata ca sa strang bani sa cumpar una-alta mucosului, si acum fac la fel, tot mucosului ii dau. atata durere in suflet mi-a ads copilul asta, ca nu imi mai doresc copil. atata suferinta si amaraciune. n-as putea sa-i spun niciodata in ochi durerea asta, ca-s lasa.

eu vorbeam despre ce inseamna sa ai cel putin doi copii in Ro, ca este foarte greu

stupid vorbea despre a avea doi copii

poate oricine sa-si dea cu parerea

Equilibrium Girl a scris:

de ce fac oamenii copii

Xeroxul face copii, nu oamenii. Oamenii doar apasa pe butoane.

Dar mamica ta si taticul tau de ce te-au facut pe tine? Am asa o senzatie ca ai o nelamurire in aceasta privinta....

Topicul trateaza o situatie la modul general, nu particularitati din sanul familiilor din care userii fac parte.

Eu nu inteleg de ce au altii asteptari proprii in ceea ce priveste copilul lor sau chiar al altora.

Fiecare cu alegerile lui in viata. In primul rand, nu este viata ta.

In ultimul rand, vezi mai sus.

Tata spera de multe ori sa termin lucrurile pe care el nu a reusit sa le finalizeze in viata. Nu am facut-o din multe puncte de vedere si nici nu cred ca a suferit pe cat se plangea ca ar face-o. Asta este, daca a suferit. Nu este vina mea, e neputinta lui.

Mama in schimb, nu avea si nici nu are asteptari de la mine. Dar eu am sustinere 100% din partea ei, si e drept - de musai, parerea trebuie sa i-o 'aud', ca e proprie si are dreptul sa o exprime.

Cat despre suferinte..imi inchipui ca nu e o bucurie sa iti vezi copilul ca pe un ratat din punctul tau de vedere..dar atata timp cat isi sustine copilul, chiar daca il dezaproba, ..ce ar putea sa faca mai mult un parinte?

Este un punct in care 'datoria' de parinte ia sfarsit, chiar daca multi parinti sunt chinuiti de intrebari de gen ' oare am facut bine cand..?'

Fac si parintii ce pot, ca nu se nasc invatati sa fie parinti. Altfel, nu stiu cat de sanatos este sa ii dai copilului pe tava scuza ca mama a facut asta si tata ailalta..

Mama mi-a insuflat ca pot sa fac ce vreau eu sa fac si sa fiu cine vreau eu sa fiu, lasand absurditatile la o parte. Si asa si este.