Paradigmele omenirii (atei + credinciosi)

ONΞIRΘS a scris:

Toți oamenii așa ziși normali sunt de fapt inconștienți, de aceea par "normali". Expresia "stupid people" răm

ONΞIRΘS a scris:

Dacă vă vine a crede, există și atei de tipul cow-boy care speră să facă ranch-uri pe Marte c

Olivier Dzidzi a scris:

Te-ai gandit vreodata de ce oamenii deschisi la minte asculta genuri de muzica monotona si lipsita de orice mesaj concret, precum psy-trance, sau orice alta ramura din underground? Si de ce cei pragmatici, comuni, adaptati la cerintele impuse de catre prezent, asculta muzica de larg consum, intens promovata?

Mai degraba as spune ca, in general, oamenii deschisi la minte asculta multe genuri muzicale (clasica, rock, folk, pop, disco etc.) conditia de baza ceruta fiind concordanta fonica intre sunete sau, simplu spus, armonia.

Vriies a scris:

Mai degraba as spune ca, in general, oamenii deschisi la minte asculta multe genuri muzicale (clasica, rock, folk, pop, disco etc.) conditia de baza ceruta fiind concordanta fonica intre sunete sau, simplu spus, armonia.

Aceasta este si parerea mea. Un Echilibru fain (sa zic asa).

ONΞIRΘS a scris:

9. Șoriceii care au părăsit labirintul, au sf

stupid_me a scris:

De ce am avea nevoie de mai mult decat de ce ne aduce implinire si pace?

Pentru ca, din fericire sau poate din nefericire, nu stiu sigur, in corpul omului se produce si adrenalina.

Black velvet a scris:

Pentru ca, din fericire sau poate din nefericire, nu stiu sigur, in corpul omului se produce si adrenalina.

Prin mintea omului trec de 1000 de ori pe zi si idei cretine.

Useful or not?

Cine decide?

Individualism versus specisism

Gândirea raportată doar la individul însuși, este evident narcisistă. Dar și gândirea raportată la specia căreia îi aparții este tot narcisistă, pentru că ea se reduce la aceea că lasă, dacă scapă specia mea doar, e suficient, dacă 10 oameni vor reuși să colonizeze planeta Marte, omenirea e salvată. Ceea ce e tot narcisism. Mie mi se pare incredibil că există oameni care se consolează cu asemenea enormități...narcisice. În primul rând că omenirea are nevoie de toate celelalte specii ca să existe, nu doar de ea însăși. Plus tot ce mai oferă pământul (ecuația vieții are infiniți parametrii, 99,9% necunoscuți omului). Experimentele cu ecosisteme închise intr-o sferă, total independente de restul lumii, făcute chiar de NASA aici pe pământ, au eșuat. Cu atât mai sigur vor eșua experimentele cu 2-3 oameni duși pe Marte (cu cheltuieli enorme însă) care vor căra cu ei 10 soiuri de plante si 50 kg de sol fertil. Care este explicația că unii sunt așa de orbi iar alții așa de pesimiști? O populație umană are nevoie de vreo 30 și ceva de indivizi ca să nu apară încrucișări genetice, spun geneticienii, dar constatarea lor e pur teoretică. Realitatea arată că se nasc copii sănătoși chiar și din incest, dar pentru că ei sunt respinși social total (chiar și de către familia lor), stigmatizați deci, nu au șanse de supraviețuire psihică.

Explicația e simplă. Ține de ordin educațional, adică...ține de psihologie.

Iată o analogie simplă: dacă puii de lei ar ști suferința puiului de căprioară ucis de mama leoaică, ca să le aducă lor bucăți din trupul lui, probabil acei pui de lei ar refuza mâncarea (ei nefiind încă adulți cinici, nu au cum să rânjească mulțumiți, puii sunt empatici în mod natural). Dar, pentru că acei pui de lei sunt inconștienți, și pentru că le e foarte foame, mănâncă, bucuroși chiar, după care se joacă fericiți, o vreme, până li se face iar foame și dor de mama lor. Aici este și rădăcina inconștientă a curentului naturist fanatic. Omul este omnivor, așa a fost făcut, are nevoie de o alimentație totală (care să cuprindă întreg lanțul trofic, omul fiind de fapt, prădătorul suprem).

Leul, ca și omul, este un prădător de top. Prădătorii de top, sunt ultimii care ajung să fie puși la strâmtoare, pentru că ei, fiind puternici, găsesc mereu pe cineva mai slab pe care să-l mănânce. Dar prada, adică cei care se afla la baza piramidei, cei care sunt mereu cu ochii în 4, mereu puși pe fugă, ei sunt cei care realizează primii cât de crudă e realitatea.

Atunci, prada, văzând că nu are șanse să ajungă prădător, va căuta mijloace de consolare de tipul iluziilor, mirajelor sau a așa ziselor "glamour". Cel mai simplu glamour/miraj/iluzie, este pentru pradă să cadă în adorația unui prădător. Acest mecanism se numește identificare, in psihologie. Victima se identifică cu agresorul, încearcă să-l imite sau, își face o statuie a lui și se inchină acelei statui (idolatria). Sau, se duce in weekend pe stadion, unde percepe latura agresivă a competiției sportive, se identifică cu învingătorii și trăiește beția succesului lor. Idem toate celelalte cazuri similare. A se vedea cei care au nevoie sa creadă că toți oamenii de susces din lumea asta au fost de aceeași naționalitate cu ei (cazul tragic al dacomanilor, acei români care vor să-l facă pe Isus dac și au vedenii cum că Bucureștiul e adevăratul Ierusalim, nu e de râs, ei chiar așa cred).

Dacă unul ca Alvin Toffler a realizat că viitorul este sumbru încă din anul 1973 (în cartea Șocul Viitorului), iar altul ca Michael Ruppert doar în anii 90-2000 (documentarul Collapse 2009), când a văzut clar paradigmele, și în ce anume constă știința omului și civilizația actuală, ei bine, majoritatea lumii încă nu vede prea bine cum stă situația. Dar, chiar și cei mai mari fanatici ai științei, vor simți zidul de netrecut când vor privi cerul noaptea, iar asta va deveni evident dupa 2040-2050 (10 miliarde de oameni, hm...pe resurse mult mai puține ca acum). In 2050, nimeni nu va mai băga în seamă NASA (dacă vor mai avea bani americanii să o finanțeze consistent ca și până acum, lucru de care mă îndoiesc). Așa că, misticismul, delirurile conspirative, apocaliptice, se vor amplifica enorm. Dar majoritatea vor fi pe lângă textul original. Pentru că textul original va deveni de nesuferit, tot din motive psihologice. Pentru că l-ar face pe om să se autoanalizeze. Ceea ce ar fi prea dureros. Așa că profeții mincinoși (cum sunt cei de pe wall street) vor fi foarte apreciați. Cei care vor spune oamenilor exact ceea ce vor ei să audă, vor fi crezuți. Iar ceilalți nu. Asta e psihologia omului. Omul nu poate supraviețui psihic, dacă nu știe că există o speranță...științifică. Măcar pentru specia lui, dacă nu pentru sine. Drept pentru care, orice amăgire e binevenită, oricât de irațională și pseudoștiințifică ar fi. Prorocii mincinoși vor fi numiți în final...mesagerii decepției.

Întrebarea e, ce e știința de fapt? Descoperirea unor legi matematice si fizice, și manipularea (siluirea) materiei cu ajutorul acestor legi, folosind o energie ieftină până de curând, hidrocarburile, ba încă folosind chiar hidrocarburile ca pod de plecare pentru sinteza celorlalte substanțe necesare civilizației, cum ar fi, îngrășăminte chimice, solvenți, pigmenți, și ce mai rămâne, ca pavaj pentru drumuri (smoala) și material pentru roțile mașinilor (cauciucuri). Ba, chiar medicamente, unele dintre ele denumite antidepresive și antipsihotice. Așa că omenirea se va lovi de o altă paradigmă. Cum să fim nebuni, fără să avem din ce să mai facem pilule anti nebunie.

Și atunci îi dau dreptate agentului K din filmul Men in Black 3 care spunea așa:

"Nu pune niciodată o întrebare al cărei răspuns ți-ar face rău. Sunt lucruri pe care nu ai nevoie să le ști." Deocamdată...

Inainte de a merge mai departe sau, concomitent cu eventuala dezvoltare a subiectului, as veni cu propunearea sa zabovim un pic asupra intelesului termenului "paradigma" si asupra istoriei acestuia.

Notiunea de "pradigma" o intalnim la Platon ( in Timaios, de ex., insemnand cam ce am intelege noi azi prin arhetip) si circula, ni se spune, cam de prin sec.al XV-lea in cultura europeana, desi intr-un cerc restrans, cu sensul de pattern, model, tipar, inteles pe care termenul il are si azi intr-o anumita masura.

Totusi, e bine sa ne reamintim ca Thomas Kuhn este cel care a adoptat cuvantul si l-a pus in circulatie dandu-i intelesul contemporan de azi, referindu-se la o serie de practici care definesc la un moment dat o disciplina stiintifica, adica un set de realizari stiintifice universal recunoscute care, pentru o perioada, constituie un model de referinta si solutii pentru o comunitate de cercetatori. Sau "Paradigmele constituie realizari stiintifice universal recunoscute care, pentru o perioada, ofera modele, solutii si probleme unei comunitati de practicieni".

In prefata lucrarii Structura Revolutiilor Stiintifice, aparuta la inceputul anilor '60, Kuhn ne explica faptul ca a adoptat si folosit acest concept cu referire stricta la stiintele naturale, si anume pentru a le distinge de cele sociale.

Aproape imediat, insa, conceptul a fost preluat si de stiintele sociale cu intelesul de un set de prezumtii, valori si practici care constituie modul de a privi realitatea pentru o comunitte, in special intr-o disciplina intelectuala. Sau, la modul cel mai general, fiind felul in care cineva (o persoana sau un grup) vede sau percepe lumea.