Stiinta transforma omul filozof intr-un soi de filfizon intelectual. Azi nu se mai poate face filozofie fara matematica. Azi e imperios necesar ca filozoful sa fie la curent cu ultimele ecuatii rezolvate de stiintele ce au la baza cifra. Astfel, el isi incepe acum speculatiile din punctul in care inainte se terminau. Axiomele nu mai sunt nici ele acceptate daca nu pot fi demonstrate prin cifra. Ea este acum stapana absoluta a axiomei. Orice rationament este azi suspectat de susceptibiliate sub influenta falsului daca nu are la baza si este ghidat spre concluzie doar de cifre. Filozoful ajunge astfel sa aloce mai mult timp acumularii de informatii matematice decat meditatiei, devenind in cele din urma un produs si-un promotor al informatiilor acumulate si nicidecum un producator de informatie. Filozofia de azi este mai supusa, mai aservita prezentului decat a fost vreodata in istoria ei. Daca stiinta avea nevoie sa ingenuncheze un om pentru a-si asigura existenta viitoare si justifica aceasta existenta prin utilitate si chiar necesitate atunci acest om nu putea fi decat filozoful. Doar el s-ar fi putut ridica impotriva ei. Azi insa nici el nu mai are vreo sansa caci niciun filozof nu poate inspira lumii ideea ca daca doi cu doi fac intodeauna patru nu inseamna ca e si bine - ca lumea ar fi poate mai buna daca doi si cu doi ar face cinci. Lumea a ajuns in punctul in care este dependenta de cifra si cunoasterea derivata din cifra iar asta nu poate fi decat rau caci cifra e singura capabila sa nasca in mintea omului o granita imposibil de depasit. Cifra este cea care ucide speranta aratand omului prin calcul imposibil de respins ca ea e sortita mortii. Cifra este intaiul aliat al mortii. Ea este cea care cladeste omului o inchisoare din care doar nebunii vor putea scapa. Ea bate zilnic cuie nesfarsite in trupul imaginatiei omului, taindu-i sistematic aripile, tintind cu precizie matematica aducerea omului spre un zero absolut.
Stiinta a daramat de-a lungul secolelor teorii cu greutate ce-au stat la baza unor si mai grele dogme.
Religia insasi nu este decat un refugiu al filozofului las, o dogma pervertita prin nasterea sa, perversa prin efectele sale asupra intelectului crud. Dar daca o dogma prezinta un obstacol ce poate fi usor trecut prin simpla negare, argumentele stiintei trebuiesc combatute prin cifre. Cu fiecare ecuatie rezolvata omul mai arunca o lopata de pamant in groapa ce inca se mai zbate spiritul acestuia. Iubim stiinta, adulam rezultatele acesteia crezand ca in final ne poate duce catre un adevar palpabil, ce are greutate, forma, chiar viata. In spatele cautarii disperate a argumentului fizic sta insa moartea spiritului si nu mult dorita aducere a acestuia in planul material. Efectul ultim al stiintei va fi aducerea omului intr-o stare de moarte vie, stare in care relatia dintre constienta, cunostinta si constiinta va fi una dereglata, in care cognitivul va fi total disparat de analitic,o rafinare matematica, stricata a liniei dintre bine si rau, un deces absolut al umanitatii.
copy/paste de pe blogul personal
, nu ca n-as scrie si io, ohoho, da' de cate ori inca, chiar aiurea...dar asta-i un cu totul alt aspect, sa-i zicem asa) de nicio culoare(vorba aia).