Pot fi oamenii educati altfel decat prin frica ?

Marinel a scris:

ai putea înţelege ce este educaţia gândindu-te la ce înseamnă "lipsa de educaţie".

Continuăm să vorbim limbi diferite. Din punctul meu de vedere, "lipsa de educaţie" ar însemna să nu ştii ce să faci într-o situaţie dată. De exemplu, dacă mă trezesc teleportat în Norvegia, nu ştiu să mă exprim în nici un fel, pentru că din educaţia mea lipseşte norvegiana. În schimb, dacă se repede la mine un câine mare, am o idee destul de clară despre ce vreau să fac, pentru că am crescut câini de talie mare timp de mai mult de 30 de ani. Deci educaţia mea include asta (pregătirea pentru acest gen de situaţie) deşi nu am învăţat aşa ceva la şcoală.

Ei, în exemplele pe care le tot dau eu, copiii lui Nuţu Cămătaru sau Belgian Tănase nu sunt lipsiţi de pregătire pentru a se comporta într-o situaţie dată, ci sunt educaţi să se comporte altfel.

Ce faceţi tu, Vriies, Platon, şi Kant este să restrângeţi definiţia pentru educaţie până în punctul în care educaţia nu mai poate fi înţeleasă în ansamblu. Exact ca bisericoşii cărora tu le spui "religie" şi în mintea lor sensul ajunge "creştinism" sau chiar "ortodoxie". Poate soluţia ar fi să te dai câţiva paşi înapoi, ca să poţi avea o privire mai de ansamblu.

O să ţi se pară greu de crezut (sper că nu şi jignitor) dar tu exact aşa pui problema, exact ca un religios. Numai că biserica ta e şcoala şi profeţii tăi sunt Kant şi Platon. Tu nu poţi concepe că "învăţătura" poate veni şi din altă parte (dinspre psihologie, în cazul de faţă). Şi că ea este "învăţătură", chiar dacă este greşită. Şi nu "lipsă de învăţătură".

Nu ştiu mai nimic despre Montessori şi nu vreau să-mi dau cu părerea aiurea. Dar despre şcoala românească ştiu una-alta, iar percepţia mea este că ea ignoră cu ostentaţie psihologia. De-aia vorbeam despre autismul şcolii, într-o postare precedentă.

harald a scris:

Tu nu poţi concepe că "

harald a scris:

Ei,

Vriies a scris:

m-am dus mult mai departe de cateva definitii, incercant o analiza mai detaliata a procesului educativ.

Am remarcat analiza aceea, viziunea ta asupra educaţiei este

Marinel a scris:

Frumos spus. Dar teama poate să apară şi involuntar, de exemplu, copilul poate să se teamă să nu piardă dragostea părinţilor. Se poate evita asta complet? Şi,acest tip de educaţie, doar prin iubire, e posibil oare şi la adulţi? Adică s-ar putea să înlocuim sistemul penitenciar cu "iubire"? La criminali sadici,pedofili, dealeri de droguri?[/size][/font]

Din nastere unii oameni sunt mai tematori decat altii, simt nevoia mereu sa li se confirme ca-s iubiti, insa cred ca un copil, chiar daca face parte din categoria mentionata mai sus, daca primeste constant afectiune, cu timpul ajunge sa scape de teama sau, macar, aceasta se diminueaza.

La adulti e mai greu, Daniel Goleman, psiholog american si scriitor american, spunea ca influenta repetata a unor factori asupra creierului uman lasa "urme" adanci, "urme" ce pot fi asemanate cu o carare batatorita, iar cu cat o experienta se repeta mai des, cu atat "cararea" se batatoreste mai tare, devine mai evidenta. Ceea ce voia sa sugereze Goleman este ca oamenii obisnuiesc sa judece experientele de care vor avea parte in viitor prin prisma experientelor trecute, iar asta inseamna ca, neprimind iubire in trecut, e foarte posibil ca atunci cand vor da peste ea in viitor sa fie incapabili sa o recunoasca.

El a facut un experiment intr-o inchisoare din S.U.A.: a incercat sa ii faca pe cativa puscariasi condamnati pt. crima si viol sa inteleaga ce au simtit victimele lor atunci cand au fost maltratate, torturate sau violate, adica sa empatizeze cu ele. Mare parte din participantii la experiment au regretat faptele comise in momentul in care ei au constentizat si au "simtit" ce suferinta pricinuisera victimelor, unii dintre ei au izbucnit instantaneu in plans. :) Singurii asupra carora nu se poate actiona in niciun fel, spune tot Goleman (si nu numai el), sunt acei oameni la care partea creierul ce-i corespondenta afectelor functioneaza defectuos. Acesti oameni sunt "defecti" fie din nastere, fie ajung asa datorita unor accidente sau a unor afectiuni ce le afecteaza creierul (tumori, accidente vasculare etc.).

harald a scris:

Franţa e o ţară civilizată astăzi. Dar legătura pe care

Allexandrra a scris:

Buna reintoarcere, Fiero! Ce te-a apucat sa revii in the jungle?

Off topic: De ce spui ca e jungla? Si noi care postam p'aci ce suntem?...Am muscat eu pe cineva si nu mi-am dat seama?

Marinel a scris:

Dar se pare că tu nu poţi concepe că educaţia este ceva mult mai complex, mai ştiinţific.

Ba da, pot concepe, dar asta nu înseamnă că sunt şi de-acord.

Acest mod de a aborda educaţia o face să pară mult mai complicată decât este şi o face să fie mult mai complicată decât e nevoie.

Marinel a scris:

Dar stabilirea idealului educaţional, valorile morale care trebuie formate, însuşi scopul educaţiei, sunt probleme mult mai complexe. Fără o fundamentare filozofică, toate acestea sunt lipsite de sens.

Tu vrei să ajungi la rezultate practice fără o bază teoretică solidă. Este posibil, dar şansele de reuşită sunt mici, iar eşecul înseamnă generaţii pierdute.

Eu nu vreau nimic, eu îmi dau cu părerea despre rezultate. Ele nu sunt nicăieri perfecte, iar în România sunt execrabile. Însă ar fi interesant de aflat dacă tu crezi sincer că (în conformitate cu propriile tale definiţii) ceea ce primesc elevii în şcolile româneşti chiar poate fi numită educaţie.

Marinel a scris:

Nu cred că ai apărat mai mult decât mine libertatea de gândire. Nu cred că ai luptat mai mult contra ideologiilor de orice fel.

Asta ce e? Eşti convins că aşa ceva îşi are locul într-o dezbatere despre educaţie? :roll:

harald a scris:

Eu nu vreau nimic, eu îmi dau cu părerea despre rezultate. Ele nu sunt nicăieri perfecte, iar în România sunt execrabile. Însă ar fi interesant de aflat dacă tu crezi sincer că (în conformitate cu propriile tale definiţii) ceea ce primesc elevii în şcolile româneşti chiar poate fi numită educaţie.

Harald, dar nu despre execrabilitatea procesului educational din Romania era vorba! Sau despre cel din Gabon, Afganistan sau din Miribamba...Era vorba despre faptul ca oamenii pot fi educati si altfel decat prin frica si, implicit, despre ce anume inseamna conceptul de educatie in zilele noastre si, pana la urma, despre cum trebuie sa ne raportam noi la procesul educational si, nu in ultimul rand, despre cum sa ne educam copiii.

Tu ai copii? Cum ti-i vei educa sau cum ii educi sau cum ti i-ai educat, daca sunt deja mari? Facand apel la frica? Adica ceva de genul: "Fa aia, ca te omor!" sau "Fa asa cum zic io, ca matur dusumeaua cu tine!" Sau consideri ca e mai potrivit sa-i ingrijesti, sa ai rabdare, sa le cultivi sentimentul de frumos, de bine, de justitie, sa te straduiesti sa faci tot ce poti pentru ca ei sa se dezvolte psihic si intelectual?