Problema de cuplu

mirelut a scris:

Gandesti bine, ca un barbat matur...vreau sa te intreb daca ai mai avut si alte relatii si daca ea a mai cunoscut pe altcineva.

Niciunu dintre noi nu a mai avut relatii de lunga durata inainte. Si ea era si virgina cand ne-am cunoscut. Era chiar pudica. Dar foarte repede am reusit sa-i demonstrez ca poate avea incredere in mine si nu am dezamagit-o niciodata cand a avut probleme. Ne-am sustinut reciproc si am trecut mult mai usor peste o gramada de perioade nefericite cu ajutorul venit de la celalalt.

Anul trecut mama mea a fost operata de cancer la san si am gasit in relatia noastra un sprijin enorm fara de care as fi trecut mult mai greu print acea perioada. Si ii raman vesnic recunoscatot pt acest lucru.

E posibil ca o cauza a problemei sa fie faptul ca ea este copilaroasa. Recunoaste si ea lucrul acesta. Cateodata imi reproseaza ca analizez prea mult ceea ce se intampla. Ea e fost mai cocolosita de parinti si nu prea s-a confruntat cu probleme. Nici eu nu pot sa ma plang ca am fost necajit la viata mea, dar mi-a placut sa fiu cu picioarele pe pamant sa vad lucrurile asa cum sunt ele, nu cum ar trebui se fie. Cateodata am senzatia ca traieste intr-o lume ideala si cred ca incepe sa-si dea seama iar din aceasta cauza e posibil sa se simta amenintata.

Poate de asta zice ca vrea sa redevina ce a fost inainte relatiei noastre. De obicei fetele sunt ceva mai mature decat baietii de aceiasi varsta cu ele. Recunosc acest lucru. Dar la ea lucrurile stau putin diferit.

Sper ce nu v-am plictisit cu atatea detalii dar sincer discutia cu voi a reusit si reuseste sa ma faca sa constientizez multe lucruri care nu le realizasem inainte.

gabi_jackass a scris:

E posibil ca o cauza a problemei sa fie faptul ca ea este copilaroasa. Recunoaste si ea lucrul acesta. Cateodata imi reproseaza ca analizez prea mult ceea ce se intampla. Ea e fost mai cocolosita de parinti si nu prea s-a confruntat cu probleme. Nici eu nu pot sa ma plang ca am fost necajit la viata mea, dar mi-a placut sa fiu cu picioarele pe pamant sa vad lucrurile asa cum sunt ele, nu cum ar trebui se fie. Cateodata am senzatia ca traieste intr-o lume ideala si cred ca incepe sa-si dea seama iar din aceasta cauza e posibil sa se simta amenintata.

Poate de asta zice ca vrea sa redevina ce a fost inainte relatiei noastre. De obicei fetele sunt ceva mai mature decat baietii de aceiasi varsta cu ele. Recunosc acest lucru. Dar la ea lucrurile stau putin diferit.

Cauta lucrurile bune Gabi, cauta intelesul pozitiv din situatie nu pe cel negativ. Orice lucru poate fi privit pozitiv sau negativ... tu o vezi copilaroasa si vezi in asta un defect... ei bine eu iti spun ca e o mare calitate... tie iti place sa fii mai realist... dar ajunge un realist intr-o relatie... daca ambii sunt realisti relatia va tinde spre raceala, spre monotonie...

Nu stiu daca ai mai citit ceva de socionica dar uite cam cum e descrisa o relatie de dualiate, o relatie recomandata:

unul Extrovertit unul Introvertit (adica unul cu distractia unul cu stabilitatea)

unul Senzorial si unul Intuitiv (adica unul care sa traiasca in prezent si unul care sa traiasca in trecut sau viitor si sa aduca informatii de acolo)

unul Logic si unul Sentimental (adica unul care sa poata analiza la rece si unul care sa poata analiza la cald)

partea a patra trebuie sa fie in comun... si asta tine de modul in care privesc lumea... ori amandoi sa o perceapa ori amandoi sa o judece...

catelusulschiop a scris:

Nu stiu daca ai mai citit ceva de socionica dar uite cam cum e descrisa o relatie de dualiate, o relatie recomandata:

unul Extrovertit unul Introvertit (adica unul cu distractia unul cu stabilitatea)

unul Senzorial si unul Intuitiv (adica unul care sa traiasca in prezent si unul care sa traiasca in trecut sau viitor si sa aduca informatii de acolo)

unul Logic si unul Sentimental (adica unul care sa poata analiza la rece si unul care sa poata analiza la cald)

partea a patra trebuie sa fie in comun... si asta tine de modul in care privesc lumea... ori amandoi sa o perceapa ori amandoi sa o judece...

Am citi si mi se pare logic. Eu am acceptat diferenta de la inceputul relatiei. Insa ea chiar mi-a spus zilele trecute ca din punctul ei de vedere partenerii tre sa fie la fel. Eu am incercat sa-i explic ca e imposibil sa fie la fel si ca nu este un lucru rau sa fim diferiti, dar ea m-a contrazis imediat spunandu-mi ca trebuie sa fim la fel pentru a putea sa ne intelegem. Si felul incare a spus acest lucru a fost foarte ferm si hotarat. A lasat impresia ca pt ea e o regula. A sunat cam ciudat pt ca amandoi stiam ca suntem diferiti de la inceput. Diferentele erau evidente. Si incepand relatia a insemnat ca acceptam acest lucru.

Niciodata 2 oameni la fel nu pot fi fericiti...parerea mea.

Ea jucausa are nevoie de maturitatea ta, la fel cum tu ai nevoie de veselia ei.

Ea distrata, ii trebuie alaturi pe cineva rational si invers, ti-ar crapa creierii daca ai fi mereu logic....iti trebuie pe cineva care sa-ti distraga atentia.

Daca ati fi la fel, ar fi groaznic, ati conversa eventual doar telepatic si nu ati mai descoperi nimic nou unul la altul

In acest topic am primit multe informatii extrem de utile mai ales ca au venit dintr-o perspectiva neutra. Cea mai importanta a fost ca intr-un cuplu partenerii trebuie sa fie complementari si nicidecum la fel. Am incercat sa o conving de acest lucru dar nu prea am reusit.

M-am gandit sa-i dau linku sa citeasca topicu si poate daca o sa vada ce ati scris o sa poata sa-si lamureasca mai bine gandurile. Credeti ca e o idee buna?

gabi_jackass a scris:

Credeti ca e o idee buna?

nu! nu i-l arata.. fi stapan pe situatie si discuta cu ea face 2 face!

'gabi_jackass'

a inceput sa isi caute activitati care ma exclud motivand ca vrea sa se distreze cu prietenii ei pt ca simte ca viata trece pe langa ea si ca s-a saturat de prietenii mei si de activitatile pe care le-am avut pana in prezent

adica pana acum a avut doar activitati cu prietenii tai? - s-ar putea sa aiba dreptate sa vrea o schimbare

Vreau sa subliniez ca suntem doua persoane diferite si la caracter si la gusturi dar eu nu am considerat aceast lucru ca fiind un impediment

inseamna ca nu ar fi niciun impediment sa aveti si activitati independente

Credeti ca se poate trece peste difereta dintre ceea ce asteptam fiecare de la aceasta relatie si merita efortul daca ea doreste mai mult sa se distreze decat sa fim pur si simplu impreuna?

se poate trece peste orice fel de diferente daca gasesti metoda potrivita

un soc gandindu-ma ca poate in tot acest timp am avut o impresie oarecum gresita.

impresiile pe care le avem despre orice persoana sunt gresite, in sensul ca nu coresund niciodata adevarului intreg al acelei persoane - important este sa nu "socam" cand ne dam seama de cate ceva diferit...

tipuri de personalitati - eu in urma testului am fost declarat pragmatic

dar stelele voastre ce spun (astorologic, adica)? cand sunteti nascuti?

daca rupem relatia atunci monotonia o sa dispara prin gasirea altei perechi. Dar dupa un timp o sa apara iar monotonie si in viitoarea ei relatie si in viitoarea mea relatie.

corect!

nu prin schimbarea partenerului fugi de monotonie

In cazul in care ar exista probleme majore, certuri fara rezolvare..... atunci OK. Fiecare o ia pe drumul lui. Dar neexistand asemenea probleme majore mi se pare o prostie sa rupem o relatie frumoasa doar pt a avea o perioada tecatoare de calm, distractii si provocari noi.

atunci, nu o rupe!

Si daca ea incepe sa-si caute de exemplu activitati cu prietenii din anturajul ei, mie imi ramane timp pe care nu prea mai stiu cum sa-l consum in mod placut deoarece eu ma simteam bine alaturi de ea si nu cautam altceva. Insa acu ar trebui sa imi caut si eu activitati independente. Si sincer nu ma incanta ideea, din simplul motiv ca nu am de ce. Sau mai bine zis nu aveam de ce.

si daca veti fi impreuna iar ea va trebui sa plece in provincie din cand in cand, ii sugerezi sa isi schimbe serviciul?!?

sa ai o relatie nu inseamna sa iti topesti personalitatea...

Si ea tinde sa revina la activitatile pe care le desfasura cu anturajul pe care il avea inainte sa fim impreuna spunand ca vrea sa redevina cee ce era inainte deoarece ii placea.

activitatile respective, tie nu iti plac?

Si momentan daca eu de exemplu vreau sa fiu cu ea dar in loc sa accepte prefera sa faca altceva eu raman nestiind ce sa fac si nici chef nu pot sa zic ca mai am din moment ce sunt nefericit datorita situatie. E un cerc vicios.

dar tu nu poti merge unde vrea ea?

Posesiv nu am fost dar poate ca am petrecut pre mult timp impreuna.

asta ti s-a parut tie

dar ei?

Dar ceva tot nu inteleg. 1 an si 4 luni totu a fost OK si acu nu mai este. Este o schimbare brusca de 180 de grade dupa o perioada nu foarte scurta. Asta denota instabilitate. Poate ca ma insel. Daca gresesc nu ezitati sa ma corectati

daca dupa un an vrea o schimbare nu denota deloc instambilitate!

poate sa fie vina ta!

oricum ceea ce poti face este sa corectezi ce poti la tine...

Am inceput deja sa fiu distant si sa-i las spatiu de miscare, dar cand aud de scurta despartire sau pauza personal inteleg o despartire diplomatica. Consider ca daca un timp nu interactionam chiar deloc atunci ceva se rupe. Presimt ca vom fi ca 2 straini si tre sa o luam de la capat. Nu stiu daca poate fi benefic asa ceva.

un spatiu de miscare nu va transforma in straini - sotul meu pleaca trei-patru zile pe saptamana din Bucuresti, dar nu suntem deloc straini...

Iar in ceea ce prieste sentimentele am fost deschisi amandoi si stim ca ne iubim. Niciunu nu a manifestat nesigurata fata de sentimentele celuilalt. Nu a fost nevoie sa ne intrebam reciproc daca ne mai iubim pt ca ne marturiseam. Si acest lucru ma intriga mai mult. Nu ar trebui ca dragoste sa fie cea care sa primeze?

de multe ori mai greu te intelegi in restul problemelor decat in ceea ce priveste viata sexuala

Cateodata am senzatia ca traieste intr-o lume ideala

unii dintre noi asa sunt - de exemplu sotul meu!

NU I-L ARATAAAAAA!!!!!

Daca se supara ca spui problemele voastre unor necunoscuti??? eu una m-as supara..

Amarena a scris:

NU I-L ARATAAAAAA!!!!!

Daca se supara ca spui problemele voastre unor necunoscuti??? eu una m-as supara..

OK

Salutare tututor.

In primul rand vreau sa imi cer scuze ca nu am mai postat informatii noi dar am vrut sa las timpul sa isi spuna cuvantul pentru a nu induce in eroare cu lucruri care se modifica pe parcurs.

Au trecut aproximativ 2 luni de cand am scris pe forum. Temporar am reusit sa trecem peste acele probleme. Sau asa am avut impresia. Dar..... luni, mi-a spus ca nu ma mai iubeste, cel putin nu ca la inceput.

Am avut nevoie de aproape o saptamana sa prin curajul sa ma intalnesc fata in fata cu ea si sa las inevitabilul sa se intample. In acest timp speram sa ma obisnuiesc cu ideea ca ne vom desparti insa prin cap imi treceau doar clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. Nu puteam sa accept si sa ma obisnuiesc cu adevarul.

In cele din urma ne-am intalnit ieri. Ca totul sa fie cat mai urat, chiar ieri implineam 1 an si jumatate

Am discutat cateva ore, timp in care am inteles ca nu ma mai iubeste si in consecinta nici macar nu am incercat sa o fac sa se razgandeasca pt ca tin enorm la ea si nu vreau sa se chinuie stand cu mine in continuare. Mi-a spus cineva ca daca iubesti trebuie sa te gandesti la binele acelei persoane si am facut asta pana la capat in cel mai altruist mod cu putinta. Eu o iubesc ca la inceput, poate chiar mai mult si i-am marturisit. Daca mai simtea catusi de putin acela era un moment bun sa ia atitudine dar a lasat clar de inteles ca nu mai simte nimic.

I-am respectat hotararea insa ca ultima cireasa de pe tort, in clipa in care fiecare trebuia sa plece catre casa lui s-a intamplat un lucru foarte dureros. A inceput sa planga, m-a strans in brate si mi-a spus ca nu mai este sigura de nimic. Ca mai trebuie sa se gandeasca si sa vorbim iarasi.

Eu sunt o persoana cu picioarele pe pamant si sunt constient ca sunt sanse mici sa ne mai impacam, dar acest lucru ma lasat si pe mine intr-un suspans si neliniste foarte greu de indurat. Tind sa cred ca a facut acest gest pentru ca despartirea sa fie mai usoara pentru ea, lasundu-si deschisa o portita de revenire si pe mine intr-o negura totala.

Ceva insa nu pot sa inteleg. Intr-un an jumatate am avut doar neintelegeri minore. A recunoscut si ea. Dar a zis ca s-au acumulat prea multe si asa s-a ajuns aici. Dupa mintea mea daca nu sunt probleme mari nu pot concepe ca o relatie frumoasa sa se termine asa.... Simt ca am ucis ceva frumos fara motiv.

In prezent ma simt terminat. Nu imi gasesc rostu. Un an si jumatate, 90% dintre activitatile placute le-am avut alaturi de ea. Simt ca cineva a taiat o bucata din mine si nu vrea sa mi-o dea inapoi. Efectiv ma simt la propriu legat de ea. Incerc sa imi caut activitati care sa ma deconecteze dar nu am nici vointa si pe de alta parte orice fac ma gandesc la ea.

Dimineata am visat despartirea dar cu toate lucrurile dureroase amplificate. Plangeam in vis si m-am trezit tot plangand. Ca un copil. Nici macar in somn nu pot sa scap de suferinta.

Nu veau sa ma intelegeti gresit. Nu e prima oara cand trec prin asa ceva, insa din ceea ce mi se intampla realizez ca am iubit-o enorm si din pacate inca o mai iubesc. Ca o mica paranteza, in urma cu o luna mi-a murit si bunica. Am suferit dar nu am putut sa vars nici macar o lacrima pentru ca de obicei nu-mi arat suferinta prin lacrimi dar acuma ma simt distrus si plang si in somn. Ce bine ar fi daca ar exista un intrerupator sa putem alege cand si pe cine sa iubim, cand si pe cine sa nu iubim.

Stiu ca nimeni nu ma poate ajuta si ca trebuie sa trec singur prin asta. Nu vreau nici sa va plictisesc dar simt nevoia sa ma descarc cumva. Nu va suparati pe mine.

Imi cer dinou scuze ca a trecut atat timp pana sa scriu ceva. Nu vreau sa interpretati gresit. Am vrut doar sa vad ce se intampla pe termen lung. Raspunsurile voastre m-au ajutat in acele momente sa depasesc problema. Acu imi dau seama ca m-am batut pt o cauza pierduta. Dar nu regret. Am facut-o pt ca am iubit si as face-o dinou.