Problema de cuplu

Mai intai vreau sa va spun buna ziua si sa ma prezint. Ma numesc Gabriel si am 23 de ani.

Am o problema care poate parea minora in comparatie cu problemele altora dar m-am gandit totusi sa va scriu in speranta primirii unui punct de verede obiectiv din partea unei persoane neutre.

Am sa incerc sa prezint problema cat mai scurt si concis:

Am o relatie cu o fata , care a inceput in urma cu 1 an si 4 luni. Are aceiasi varsta ca si mine. Am ajuns sa o iubesc si sa devin oarecum dependent de ea. Nu sunt nici pe departe o fire posesiva, sau geloasa, nu i-am interzis niciodata sa faca ceva anume.

In schimb a inceput sa apara o anumita monotonie. Eu consider ca monotonia este un lucru rau intr-o relatie dar odata cu trecerea timpului este oarecum inevitabil sa apara. Ea mi-a spus ca spus ca nu-i place aceasta monotonie si sunt de acord cu ea.

In schimb a inceput sa isi caute activitati care ma exclud motivand ca vrea sa se distreze cu prietenii ei pt ca simte ca viata trece pe langa ea si ca s-a saturat de prietenii mei si de activitatile pe care le-am avut pana in prezent. Eu sunt de acord sa ne schimbam activitatile, locurile in care iesim de obicei ... dar m-a socat ca pune distractia pe primul loc. Eu personal ma simt extraordinar de bine doar cand ii simt prezenta. Nimic altceva nu ma mai intereseaza.

Aceasta diferenta de interese am observat-o abea ieri din pacate si am ajuns la concluzia ca:

1) Eu ma simt foarte bine si implinit chiar si cand o tin doar in brate fara sa facem ceva anume. Prezenta si sustinerea ei imi este suficienta pt a trece peste orice.

2) Ea vrea sa gaseasca metode prin care sa se distreze si sa alunge monotonia.

Vreau sa subliniez ca suntem doua persoane diferite si la caracter si la gusturi dar eu nu am considerat aceast lucru ca fiind un impediment.

Acestea fiind spuse am o singura intrebare:

Credeti ca se poate trece peste difereta dintre ceea ce asteptam fiecare de la aceasta relatie si merita efortul daca ea doreste mai mult sa se distreze decat sa fim pur si simplu impreuna?

In speranta ca nu am scris prea mult va multumesc pentru rabdare si in cazul in care aveti un sfat ar fi binevenit.

Cu mult respect,

Gabi.

gabi_jackass a scris:

1) Eu ma simt foarte bine si implinit chiar si cand o tin doar in brate fara sa facem ceva anume. Prezenta si sustinerea ei imi este suficienta pt a trece peste orice.

2) Ea vrea sa gaseasca metode prin care sa se distreze si sa alunge monotonia.

Vreau sa subliniez ca suntem doua persoane diferite si la caracter si la gusturi dar eu nu am considerat aceast lucru ca fiind un impediment.

Ei bine... totul este relativ... ori esti foarte norocos ori esti foarte ghinionist... din ce ai scris pana acum nu prea se poate spune....

Exista o teorie numita socionica si in aceasta teorie se spune ca fiecare persoana are un anumit tip psihologic iar pentru fiecare tip psihologic exista un alt tip psihologic cu care se formeaza o relatie de dualitate.

Relatia asta de dualitate este relatia recomandata de socionica iar dualul unei persoane este o creatura destul de diferita.

Cam ceva cum descrii tu, pentru o persoana introvertita dualul este extrovertit. Normal ca daca ea e extrovertita sa vrea sa iasa in oras, la discoteca, intalniri, viata sociala... Iar tu, daca esti introvertit ai sa preferi sa va petreceti serile acasuca, unul in bratele celuilalt, eventual uitandu-va la un film romantic...

Ideea e sa va concentrati la ce e mai bun pentru relatie... si asta inseamna un echilibru intre petreceri nebuntice... si seri linistite...

Daca ar fi si ea linistita, in fine la fel de linistita ca si tine... te-ai plictisi de moarte, crede-ma... ia gandeste-te putin... nu cumva iti place de ea si pentru ca e mai dinamica?

Partea cu ghinionul e legata de un altfel de relatie, asa zisa relatie contrara... unde celalat e atat de diferit incat nu prea exista punti de legatura... dar daca a durat atat... ma indoiesc sa fie asa ceva... :flowers:

In fine.... gadeste-te la un lucru... daca o iubesti vrei ca sa-i fie ei bine, nu tie! Asadar... comporta-te ca atare... Daca nu o iubesti... discutia nu mai are rost, cauta pe altcineva. Acelasi lucru e valabil si pentru ea... daca te iubeste o sa aiba grija de tine... daca nu.... cauta pe altcineva

catelusulschiop a scris:

Exista o teorie numita socionica si in aceasta teorie se spune ca fiecare persoana are un anumit tip psihologic iar pentru fiecare tip psihologic exista un alt tip psihologic cu care se formeaza o relatie de dualitate.

Relatia asta de dualitate este relatia recomandata de socionica iar dualul unei persoane este o creatura destul de diferita.

catelusulschiop a scris:

Daca ar fi si ea linistita, in fine la fel de linistita ca si tine... te-ai plictisi de moarte, crede-ma... ia gandeste-te putin... nu cumva iti place de ea si pentru ca e mai dinamica?

Sa sti ca mi se pare logic acest concept si e posibil sa ma fi atras felul ei diferit de a fii.

catelusulschiop a scris:

Partea cu ghinionul e legata de un altfel de relatie, asa zisa relatie contrara... unde celalat e atat de diferit incat nu prea exista punti de legatura... dar daca a durat atat... ma indoiesc sa fie asa ceva...

Tinand cont de faptul ca suntem impreuna de mai bine de un an si eu tind sa cred ca diferentele nu sunt chiar atat de distructive :flowers:

catelusulschiop a scris:

In fine.... gadeste-te la un lucru... daca o iubesti vrei ca sa-i fie ei bine, nu tie!

E adevarat ca nu am privit lucrurile din punctul asa de vedere. De aceea am cerut o optinie neutra si ai reusit sa ma luminezi putin.

Problema a fost ca stiam ca suntem oarecum diferiti insa pana ieri cand am avut o discutie pe aceasta tema credeam ca vedem totusi relatia in acelasi mod. Insa din ce mi-a spus mi-am dat seama ca m-am inselat si a fost un soc gandindu-ma ca poate in tot acest timp am avut o impresie oarecum gresita.

Multumesc pentru raspuns si orice alta idee este binevenita. Chiar daca ma va indica pe mine ca ducand mare parte din vina.

Multumesc.

gabi_jackass a scris:

Multumesc pentru raspuns si orice alta idee este binevenita. Chiar daca ma va indica pe mine ca ducand mare parte din vina.

:flowers: Cu placere.

Daca vrei sa citesti mai multe in legatura cu socionica.... recomand:

http://socionics.com/

Eu unul am simtit pe pielea mea o parte din relatiile descrise acolo...

prea mare sfat nu stiu daca pot sa iti dau dar simt si eu ca si tine monotonia pe pielea mea...si noi suntem caractere diferite si incercam sa nu ne ducem la poli total diferiti ci sa facem in asa fel incat sa fie bien la amandoi..

am sa urmaresc si eu topicul sa vad ce sfaturi primesti

Am analizat http://socionics.com si este cel putin interesand.

Mi-a atras atentia http://socionics.com/main/types.htm unde sunt definite mai mult tipuri de personalitati si se pare ca eu in urma testului am fost declarat pragmatic.

Si mi se potriveste ce am citit. O sa ma uit maine mai atent peste site si il recomand celor ce au intrebari cu privire la diferentele dintre oameni si caracterele lor.

realtv a scris:

prea mare sfat nu stiu daca pot sa iti dau dar simt si eu ca si tine monotonia pe pielea mea...si noi suntem caractere diferite si incercam sa nu ne ducem la poli total diferiti ci sa facem in asa fel incat sa fie bien la amandoi..

am sa urmaresc si eu topicul sa vad ce sfaturi primesti

Eu am fost constient din totdeauna ca intr-o relatie de lunga durata apare si monotonia dar am reusit sa o "combat" folosindu-ma de afectiunea dintre noi. Problema este ca ea se pare nu prea reuseste sa treaca peste aceasta. Si mi se pare cel putin superficial sa lasi ca monotonia sa distruga o relatie frumoasa.

Daca te doboara inseamna ca niciodata nu vei putea avea o relatie de lunga durata. Si asta ma doare. Ca daca rupem relatia atunci monotonia o sa dispara prin gasirea altei perechi. Dar dupa un timp o sa apara iar monotonie si in viitoarea ei relatie si in viitoarea mea relatie. Ar fi bine sa nu apara dar nu vreau sa visez cu ochi deschisi.

Si concluzia ar fi ca am distruge tot pt o scurta perioada nemonotona. M-ar durea enorm sa stiu ca s-a intamplat asa ceva. In cazul in care ar exista probleme majore, certuri fara rezolvare..... atunci OK. Fiecare o ia pe drumul lui. Dar neexistand asemenea probleme majore mi se pare o prostie sa rupem o relatie frumoasa doar pt a avea o perioada tecatoare de calm, distractii si provocari noi. :flowers:

Legat de monotonie...

E o regula banal de simpla si normal fiind atat de simpla e ingnorata complet de mare majoritate...

Creati ceva impreuna... atunci cand 2 parteneri au un tel comun lucrurile merg cu totul altfel...

Cea mai intalnita forma de a crea ceva impreuna este partea religioasa... Am un cuplu de prieteni... ambii sunt religiosi... ambii il au pe Christos in vizor... si se ajuta unul pe altul...

Nu e un liant mai bun decat un jug la care sa traga amandoi cu drag... ceva care sa marcheze pozitiv trecerea timpului... ceva la care sa te uiti in spate si sa spui "Ce departe am ajuns"

Majoritatea relatiilor care au mai bine de un an(nu e o regula generala) au probleme legata de monotonie...dupa parerea mea,plictiseala(monotonia) apare atunci cand unul dintre cei doi parteneri nu mai e deschis unei anumite activitati,se complace intr-o situatie si face acelasi lucru in fiecare zi,fara a dori sa schimbe ceva...

Intr-o relatie e nevoie de diversificare,de joaca,de suprize,de activitati diverse,fara aceste lucruri cred ca lucrurile o iau razna...

Si noi suntem firi diferite si in plus la noi e si diferenta de varsta destul de maricica, asa ca fiecare se deconecteaza altfel si concepe altfel "distractia", insa acest lucru nu a fost o piedica in relatia noastra, pentru ca altfel nu am fi ajuns la casatorie Este important sa intelegi ca celalat altfel se simte bine, in acelasi timp insa o relatie intr-adevar se bazeaza pe timpul petrecut impreuna si pe lucrurile care va leaga (si va leaga pentru ca le faceti impreuna). Secretul e sa gasesti echilibrul intre aceste doua parti sau nu neaparat echilibrul ci proportia adecvata, pentru ca se poate numi relatie doar atata timp cat ce faceti impreuna primeaza fata de alte activitati. Si eu ma duc samabata la un bairam cu colegii de la servici, abia astept pentru ca nu ma mai fost demult sa dansez. Insa stiu ca ma voi simti foarte bine cand voi ajunge acasa si ma voi face colac la el in brate :flowers:

Inca o problema mare la relatia pe care o am este ca de cand suntem impreuna eu personal mi-am petrecut aproximativ 80% din timpul liber impreuna cu ea. Chiar daca am iesit impreuna cu prieteni de ai nostri am fost in general impreuna. Cand zic 80% nu inseamna exagerat de mult pt ca nu ma pot lauda cu mult timp liber. Deci nu se pune deloc problema ca am fi petrecut perioade foarte lungi impreuna, dar putinul timp l-am impartit cu ea.

Si daca ea incepe sa-si caute de exemplu activitati cu prietenii din anturajul ei, mie imi ramane timp pe care nu prea mai stiu cum sa-l consum in mod placut deoarece eu ma simteam bine alaturi de ea si nu cautam altceva. Insa acu ar trebui sa imi caut si eu activitati independente. Si sincer nu ma incanta ideea, din simplul motiv ca nu am de ce. Sau mai bine zis nu aveam de ce.

Si ea tinde sa revina la activitatile pe care le desfasura cu anturajul pe care il avea inainte sa fim impreuna spunand ca vrea sa redevina cee ce era inainte deoarece ii placea.

Si momentan daca eu de exemplu vreau sa fiu cu ea dar in loc sa accepte prefera sa faca altceva eu raman nestiind ce sa fac si nici chef nu pot sa zic ca mai am din moment ce sunt nefericit datorita situatie. E un cerc vicios. :flowers: