dark_light a scris:tata in tinerete era sa-si piarda viata pentru ca a dat un foc unuia care i l-a cerut. in spatele lui rasarise colegul cu cutitul... doar Dumnezeu l-a scos intreg de-acolo.
sfatul meu este sa nu lasi niciodata garda jos.
sa fi parat pumnul de la inceput...parerea mea. nu ziceai ca faceai karate? sau te-a atacat neregulamentar? (cum am motivat eu pe vremea cand faceam shoto khan si am venit caftita acasa)
daca te nimerea unde trebuie, puteai sa nu mai ajungi sa dai exemple de noblete.
sau daca acel coleg ar fi venit sa te omoare in bataie, tot aceeasi fraza i-ai fi soptit-o printre pumni si picioare?
"daca...auu, ficatul...asta intelegi tu prin...ooohh...prin prieten...buf!...treaba ta! aaah..."
din nou exemplele sunt deficitare. nu ti-a fost amenintata viata, deci se putea salva situatia prin dialog, fara sa se recurga la violenta.
dar ce faci cand esti fata in fata cu agresorul? daca ti-a taiat carotida ii oferi si jugulara?
Se pare nimeni dintre voi nu L-a cunoscut pe Dumnezeu practic, avandu-L ca partener in lupta zilnica pentru supravietuire.
Nu credeti ca fagaduintele lui Dumnezeu din Psalmul 91, si experientele lui David si a altor eroi ai credintei pot deveni realitate si in viata voastra?
Este cu adevarat necesar sa urmam cursuri de autoaparare sau sa incheiem asigurari costisitoare pentru a ne pune la adapost de rele?
"Celce stă supt ocrotirea Celui Prea
intradevar multi au merlit-o cu o mentalitate de genul asta... 
