catelusulschiop a scris:Intr-o seara demult s-a apropiat de mine unul mai tuciuriu. Arata ca naiba... si am intrat in starea aia de "stai si lupta sau fugi"... dupa ce s-a apropiat mi-a cerut respectos un foc, i-am dat, mi-a multumit si a plecat mai departe.
M-am simtit ca ultima muratura.
tata in tinerete era sa-si piarda viata pentru ca a dat un foc unuia care i l-a cerut. in spatele lui rasarise colegul cu cutitul... doar Dumnezeu l-a scos intreg de-acolo.
sfatul meu este sa nu lasi niciodata garda jos.
catelusulschiop a scris:Inca un exemplu legat de "apararea de atacator". In liceu faceam karate si unul din colegi care chipurile imi era si prieten vine la mine si-mi da un pumn. Vroia chipurile sa vada cat de bun sunt cu toate karatele mele. I-am spus "Daca tu asta intelegi prin prieten... treaba ta" si am plecat. Ce trebuia sa fi facut? Sa-l lovesc si eu?
sa fi parat pumnul de la inceput...parerea mea. nu ziceai ca faceai karate? sau te-a atacat neregulamentar? (cum am motivat eu pe vremea cand faceam shoto khan si am venit caftita acasa)
daca te nimerea unde trebuie, puteai sa nu mai ajungi sa dai exemple de noblete.
sau daca acel coleg ar fi venit sa te omoare in bataie, tot aceeasi fraza i-ai fi soptit-o printre pumni si picioare?
"daca...auu, ficatul...asta intelegi tu prin...ooohh...prin prieten...buf!...treaba ta! aaah..."
din nou exemplele sunt deficitare. nu ti-a fost amenintata viata, deci se putea salva situatia prin dialog, fara sa se recurga la violenta.
dar ce faci cand esti fata in fata cu agresorul? daca ti-a taiat carotida ii oferi si jugulara?