Sa renuntam la scuzele paralizante

Ce vise avem noi oare,si de ce nu le putem realiza? -oare obstacolele care ne stau in fata sunt cu adevarat atat de mari,incat niciodata nu vom putea trai viata asa cum ne-o dorim,sau e vorba despre altceva,nu de obstacole reale?

Eu am privit in mine,si am constatat ca nu obstacole concrete ma impiedica sa imi realizez visele,sa fac schimbarile pe care mi le doresc,ci SCUZE.Justificari,"explicatii",proiectii monstruoase despre cat ar fi de greu,si cat timp ar dura sa INCERC macar,despre esecul inevitabil (chiar asa?!)

Scuzele pe care nu le prezentam singuri pentru a nu face efectiv nimic din ce ne-am dori sa facem,par la prima vedere ceva pozitiv -un fel de protectii fata de dezamagirea eventualului esec...sau de consolari care sa ne ajute sa facem fata vietii pe care o traim acum...si pe care de fapt am vrea-o altfel,inse ne temem de schimbare...o AMANAM la nesfarsit,sau mai rau,abandonam pana si visul ca am putea sa traim altfel,sa ne realizam aspiratiile.

E insa doar o iluzie ca aceste scuze ne ajuta la ceva,in realitate,ele sunt cel mai probabil SINGURELE obstacole pe care trebuie sa le depasim,si nu sunt undeva in afara noastra,ci chiar in noi insine.

In acest topic,imi doresc sa discutam despre aceste obstacole.Aceste bete in roate pe care ni le punem singuri,aceste limite artificiale,false...despre cum pot fi abandonate si,daca se poate,chiar cu exemple concrete,incurajatoare,despre cum ne-am facut fiecare viata mai buna,mai frumoasa,renuntand la a ne minti pe noi insine,renuntand la a ne taia aripile,ca de fapt asta facem,scuzandu-ne.

Arcangelo a scris:

am constatat ca nu obstacole concrete ma impiedica sa imi realizez visele, sa fac schimbarile pe care mi le doresc, ci SCUZE, Justificari, "explicatii" ...

Asa este in majoritatea cazurilor ca nu dam atentie detaliilor si neglijam esentialul, de aici apar mari probleme de viata cateodata!!!

Si eu privesc si observ aspectele vietii din multe colturi si am niste concluzii ciudate. Viata e usoara!!! daca ...

De exemplu, ieri ma suna o cunostinta sa-mi spuna ca i s-au taiat din beneficiile ce primea ca e batrina si bolnava desi are de plata la fel ca inainte facturile doar ca s-a mutata si n-a anuntat autoritatile si ei au aflat din alte surse si ea daca nu le-a raspuns la cartea postala sa se prezinte la o re_evaluare al cazului, i s-au taiat multi bani. Ea spune ce stie din 1930 din Ungaria cum a fost legea ... uitand ca are de trait aici si cei de la ghiseurile serviciilor sociale nu inteleg problema maghiara. Putea sa aibe cu ceva mai multi bani, dar sufera pierdere ca nu stie sa se exprime si cam toate birourile vor ceva de la ea ca nu si-a aschimbat adresa oficial!!! si asta aici este extrem de important.

The Unknown a scris:

....

De exemplu, ieri ma suna o cunostinta sa-mi spuna ca i s-au taiat din beneficiile ce primea ca e batrina si bolnava .... uitand ca are de trait aici si cei de la ghiseurile serviciilor sociale nu inteleg problema maghiara.....

Uneori intervin nu doar limitarile psihologice ci si cele fizice.

***

Prin toate cartile motivationale scrie ca putem sa avem tot ce ne dorim dar oare stim ce sa ne dorim cu adevarat?

Multi oameni se gandesc la partea financiara, la o viata usoara si fericita; dar auzi de cazuri gen Steve Jobs care reusise in viata, avea familie, era fericit si moare de cancer pancreatic !!!

Nu si-a gasit scuze in a obtine ceea ce si-a dorit de la viata, doar ca a ajuns mai devreme la capatul ei !! :think:

The Unknown*

Un exemplu de scuze distructive...

Speram insa la alt fel de exemple -de vise realizate prin renuntarea la scuze,de vieti ameliorate prin renuntarea la justificari,la amanarea schimbarilor atat de necesare.

Un fel de "ASA DA!",de "uite,asa se face".

Imi mai doream si o discutie pe seama a ce e de facut efectiv,la "tehnologia" eliberarii de scuze.(pentru ca,scuzele trebuie demontate,dis-creditate,revelate pentru noi insine,ca niste iluzii)

Indigo 1 a scris:

Uneori intervin nu doar limitarile psihologice ci si cele fizice.

Si vreau sa spun ca si limitarile fizice isi au sursa in limitari psihologice! -unii se vindeca in mod miraculos de boli incurabile...unii adopta toate schimbarile care le stau in putinta pentru a-si ameliora sanatatea (isi schimba dieta,obiceiurile,fac sport,yoga,fitness...orice considera ei ca ajuta la ameliorarea sanatatii)

Si altii nu fac nimic din toate astea...altii nu se vindeca nicicum.Nici miraculos,nici lent nici nicicum.Altii nu fac nimic pentru a-si ameliora sanatatea -desi ar putea.In schimb,adopta fara sovaire SCUZE.(inclusiv pentru a-si mentine obiceiuri despre care stiu SIGUR ca sunt daunatoare)

Am o prietena care nu a mai lucrat de multicel, nu si-am gasit pana acum job, din cauza unei casnicii subrede si eliminatoare de stima de sine, acum a ajuns putin agorafoba, are senzatia ca e sociofoba( de fapt nu este, dupa parerea mea) si spune ca ii este teama sa mai mearga la interviuri, pentru a nu fi respinsa din nou. Dar trebuie sa isi gaseasca un job. Cum ar putea scapa de scuzele care stau in calea gasirii unui job? La cate interviuri poti merge, sa fii refuzat, sa nu incepi sa crezi ca nu valorezi nimic? Si daca incepi sa crezi asta, inseamna ca iti gasesti scuze?

edit: am vrut sa deschid un alt topic despre asta, dar mi se pare ca se potriveste cu subiectul topicului, asa ca am ales sa postez aici.

Sa mearga pe ideea ca din fiecare interviu va invata ceva. Va ajunge sa cunoasca toata intrebarile si automat raspunsurile perfecte pentru a obtine jobul.

Asa am facut, fusesem la interviuri doar sa vad ce intrebari se mai pun.

Arcangelo a scris:

Si vreau sa spun ca si limitarile fizice isi au sursa in limitari psihologice! -...

Am oarecare dubii ca Jobs s-a gandit vreun moment ca nu exista o solutie de vindecare pentru el!!

Ce am oare de m-am gandit la cazul asta? Sunt altele o gramada!! Dar in fine - e mai recent si probabil de aceea mai la indemana.

Al Micu a scris:

Sa mearga pe ideea ca din fiecare interviu va invata ceva. Va ajunge sa cunoasca toata intrebarile si automat raspunsurile perfecte pentru a obtine jobul.

Asa am facut, fusesem la interviuri doar sa vad ce intrebari se mai pun.

Poate traseul pana la locul unde se tine interviul!! :cry:

Interviurile din ultima vreme au la baza intrebari si evaluari psihologice. Probabil nu se incadreaza in profilul psihologic cerut de firmele la care aplica.

Nu mai am mult timp,si trebuie sa plec la munca,asa ca am sa incerc sa raspund foarte pe scurt,in timp ce ma si imbrac:

Primul pas,este sa constientizeze ca obstacolele din interior sunt cele care o impiedica,si ca alea sunt chiar scuzele pe care si le da singura.(revelatia nocivitatii scuzelor)

Al doilea,e sa inteleaga falsitatea acestor scuze.

Al treilea,este sa inceapa sa le demonteze,gasind alte EXPLICATII pentru care POATE sa realizeze tot ce credea ca ii e imposibil: ele pot sa apara ca niste rationamente,sau ca niste afirmatii pozitive.Si simt ca e cazul sa dau un exemplu macar: pentru stima de sine scazuta (si scuza corespondenta: NU MERIT) o afirmatie pozitiva ar fi: merit din plin sa-mi realizez visele,sa duc o viata frumoasa si imbelsugata,sa fiu fericita pentru ca (si aici pot fi inserate convingeri cu care ea poate sa fie de acord deja -ca e o creatie a Divinitatii,parte a Divinitatii -daca are conceptii teiste de exemplu,ca nu e cu nimic mai prejos decat oricine altcineva,si ca daca ar fi o chestiune de merit,atunci succesul si bunastarea ar apartine doar sfintilor,geniilor si altor asemenea personaje iesite din comun...si nu e cazul.)

Peste tot iti trebuie tupeu, daca esti mai timid si mai inhibat, chiar daca vei sti sa-ti faci bine treaba la job, nu te vor angaja.

Daca vrei sa faci ceva, faci. Daca nu reusesti sa faci ce vrei sa faci, cauti oameni care au reusit si modelezi, ori procedura, ori partea de mentalitate care a adus rezultatele.

Dupa care faci si mergi mai departe. [vrei sa faci?] – [faci] – [nu reusesti?] – [modelezi pe altii care fac] – [faci] – [mergi mai departe]

Aria in care o persoana actioneaza la maxim de potential fara sa simta presiune din exterior se numeste zona de confort.

Problema o reprezinta in special anturajul, oamenii din jurul tau care iti spun zilnic ce NU POTI FACE si care iti seteaza limitele si zona ta de confort in oglinda cu ale lor. Iar cei care fac asta sunt foarte nefericiti, pentru ca ei percep zona de confort ca fiind fixa, au trasat granite foarte clare si stiu sigur CE POT FACE SI CE NU.

Ca sa intelegi ce inseamna o zona de confort trasata de exterior, cei mai multi dintre romani nu au iesit nici macar o data din tara, sau daca au iesit din tara, au iesit cat le-a permis buletinul (nu si pasaportul). Cei mai multi dintre oameni, in general, au aceiasi prieteni toata viata, fac acelasi lucru zi de zi, chit ca vorbim de ani diferenta, cei mai multi dintre oameni se duc in aceleasi locuri in concediu, fac aceleasi lucruri cand ajung de la munca acasa.

Orice nu se potriveste cu aceasta arie provoaca trairi interioare crunte si duc la destabilizare. Atunci cand decizi ca vrei sa te misti, iti da dureri de cap si te pune sa inventezi 1001 de scuze doar doar te lasa cineva, ceilalti sau chiar tu inapoi in zona de confort in care esti atat de obisnuit.

Permite-ti sa fii nebun, sa visezi si sa actionezi indiferent de ce zic cei din jurul tau.