era o vorba: "eu ti-am dat-o ca s-o dai, nu s-o aduci 'napoi in rai !"
[hans], exista oameni care mor pentru convingerile lor religioase. felicitarile mele !
eu, personal, nu consider ca victimizarea si martiriul, mai ales in ziua de azi, sunt o solutie reala pentru rezolvarea unei crize.
omul ala se poate fofila prin legea stramba a oamenilor si sa scape cu viata, sa-si poata ingriji copiii care n-au nevoie de un tata mort ci viu. in acelasi timp sufletul lui poate foarte bine sa ramana la Cristos. se poate si pocai dupa aia o viata intreaga, daca vrea. e treaba lui. daca moare, ce rezolva?
sau, macar renunta la viata lui vesnica in favoarea copiilor, pe care daca ii castiga, ii poate intoarce cu fata la Mantuitor. isi sacrifica sufletul pentru a salva sufletele copiilor. nu-i mai nobil decat sa moara egoist si prosteste?
martiriul e deja prost inteles. a devenit o forma de a atrage atentia pentru a iesi in evidenta. dovedeste falirea cu credinta. credinta se poarta la loc de cinste in suflet, nu se recita pe toate gardurile. nu se face parada cu Dumnezeu.
"YO GOD, GO GOD, GOOD GOD, MY GOD ! YEEEEE !"
zau asa, ce spectacol de prost gust fac unii...