Naivitate.Ce inseamna mai exact sa fi naiv?

Aseneth a scris:

Nu cred ca este recomandabila izolarea. Dimpotriva, ar putea fi fatala. Tu nu faci decat sa recomanzi o alta extrema, cea opusa celei recomandata de terapeutul ei. Exista tendinta de confuzie intre extrema si soc. Socurile pot vindeca,uneori, sau ameliora, extremele de cele mai multe ori sunt daunatoare.

Si nu ma mai tineti de vorba ca mi se arde mancarea pe foc :x:

Aseneth a scris:

Cum adica animal de povara? Ce intelegi prin acest termen? Cum faci diferenta intre un om care munceste si un animal de povara?

Am promis ca elaborez.

Deci, expunerea unui om care este nesigur la ceva ce ii va creste anxietatea... poate avea urmari foarte grave.

Lipsa de siguranta de sine are mai multe cauze : genetica, grija deficitara purtata de parinti in perioada 0-7 ani, mediul ostil de viata.

Problema nu e problema, ci atitudinea fata de problema.

Un om care a fost inconjurat de grija, afectiune, dar i s-a lasat si oportunitatea alegerii si a responsabilitatii fata de alegerea sa, va creste mare si va avea o atitudine echidistanta fata de oameni si intamplari.

Un om care a fost fie ignorat, afectiv vorbind (nu, sa-i cumperi haine si sa-i dai mancare nu e o dovada de afectiune decat daca lucrurile astea-s facute in mod afectuos... ar dura cam mult sa explic cum e asta, ma rezum doar sa spun ca daca ii dai copilului o geaca si apoi il ignori, el n-o sa dea 2 lei pe geaca aia, desi tu poate ai platit cateva sute de lei), fie cocolosit(i s-a dat totul la botul calului, nu a fost lasat sa faca mai nimic, caci s-a facut mai totul pentru el) nu capata siguranta de sine. El capata "learned helplessness" = neputinta(incompetenta) dobandita.

Scurtez expunerea: un om care are oaresce idei despre capacitatile sale, inclusiv skilluri de comunicare(initiatoarea are asa ceva - se exprima corect si fluent, o duce capul), in izolare se va concentra pe imaginea de sine, nu, nu se va sinucide, nu va sari pe geam, n-o sa-si cumpere 20 de pisici, nu va deveni criminal in serie. Concentrarea asta ii va permite sa isi aleaga ceva ce oamenii obisnuiti au de mai demult - o cale a sa, o claritate asupra a ce vrea, asupra a ce-i place, asupra a ce o distreaza, asupra a cum vede viata. Izolarea ii intareste ideile astea, alaturi de emotiile aferente, pe cand socializarea, atat timp cat e usor influentabila(personalitatea sa nu este suficient cristalizata - a.k.a. nu este suficient de matura) ar impiedica-o sa faca aceste lucruri.

Fata cealalta a izolarii este urmatoarea: orice om este fiinta sociala si simte nevoia de socializare... inclusiv cei care dintr-un motiv sau altul nu-s siguri pe sine, prin urmare privesc cu ostilitate oamenii din jur. Izolarea insa le va intari increderea in sine, nemaiavand cine sa interfereze cu parerile lor despre viata si ce contine aceasta. Un om cu incredere in sine in mod automat va aborda altfel relatiile cu semenii, fara paranoia specifica celor nesiguri si, deci, fara ostilitate. Contactul cu ceilalti fiind intrerupt la general pe o perioada mai lunga, nevoia va creste, iar cand izolarea va lua sfarsit, acest fapt se va produce natural, deoarece "noua" persoana, cea care stie ce vrea, va dori sa socializeze si va face asta, fara a mai alege persoane expansive, si fara a mai se conforma imediat la ce vor sau cred altii, din dorinta de acceptare - aceasta dorinta fiind temperata si sub control.

Nu imi gasesc cuvintele sa explic altfel, sper ca se intelege ce spun.

Repet, daca esti nesigur pe tine, socializarea cu forta nu te face mai sigur, nici nu iti arata ca oamenii sunt de fapt ok. Argumente de genul asta merg la cei care n-au nevoie de ele - adica la oamenii obisnuiti, care doar trec prin usoare stari de deprimare, nu la ceilalti(anxiosi, maniaco-depresivi, bipolari etc).

Din pacate, sa intrebi un om normal ce sa faci ca sa iesi din stari din astea, e ca si cum ai intreba o femeie ce sa faci sa cuceresti o alta femeie - o sa primesti exact sfaturile necesare ca sa ajungi pe fundul prapastiei.

Initiatoarea nu are nevoie sa invete sa socializeze, asta stie deja sa faca. Are nevoie sa aiba incredere in sine cand face asta, iar cei din jurul ei n-or sa o invete cum, ca nu-s toti psihiatri sau psihologi sau terapeuti sa se poarte cu manusi cu ea pana capata ea increderea necesara, ei sunt oameni obisnuiti - oamenii obisnuiti te devoreaza daca ii lasi, mai ales daca ai si "talentul" sa ii alegi pe cei expansivi.

Sublinez ca e parerea mea, a nu se lua ca litera de lege, nu-s psiholog, nici psihiatru.

Daca izolarea ar fi fost o solutie, ospiciile si puscariile ar fi fost nambar uan in reparatii fiinte umane. Dar cum nu sunt, inseamna ca solutia trebuie gasita in alta parte,nu in izolare. Daca tu chiar crezi ce spui si ca ea gandeste in acest fel, nu iti dai seama ca ii faci rau trimitand-o in pustiu? Gandul ei va fi , conform arhitecturii descrise de tine : Sigur, sunt atat de nesemnificativa, ca mai bine stau singura! Ea vrea sa fie mai asertiva, si tu o trimiti in creierul muntilor, pe sistemul , macar acolo n-are cin sa te ia de fraiera? In afara de ecou.

Eu nu o trimit nicaieri, doar imi exprim o opinie.

Atat timp cat va "socializa", va fi prea interesata de ce vor sau ce cred ceilalti, dincolo de limitele asertivitatii.

Cei din ospicii si puscarii nu aleg ei sa fie acolo. Ce prezint eu este o alegere, o modalitate de a prelua controlul asupra propriei persoane, de a schimba setarile pagubitoare.

Inainte de a fi intrebat - exact, sunt ferm impotriva teoriei ca un adult cu sistem de operare defectuos va schimba ceva prin ratiune, emotiile sunt baza, iar ele se vor alinia la normalitate intr-un mediu cat de cat controlat. Grupul de cunostinte nu este un asemenea mediu.

Eu recomand exact opusul la ce spui tu, in materie de ideologie - "Cine sunt si ce vrea eu conteaza" asta n-o sa afli hihonind cu ceilalti. O sa afli cand ajungi sa te simti bine tu cu tine. Daca privesti oamenii ostil, n-o sa ajungi sa te simti bine cu tine in mijlocul lor. Intai trebuie sa-nveti sa te simti bine singur.

Emotiile sunt un super-computer, ratiunea e un calculator de buzunar. E absurd sa incerci sa rezolvi rational problemele emotionale, ajungi la nevroza.