Sa renunt la prietenie?

lupini a scris:

Faptul că

Badaboom a scris:

Suntem prietene de prin facultate, cu mult inainte sa inceapa relatia cu actualul. I-am acordat timpul sa-si vada de relatie si m-am retras discret. Dar acum, la cativa ani de relatie, pot trage niste concluzii:

.....

Concluzionand. Ii spun parerea mea, cu riscul sa ma urasca pe vecie, sau renunt pe tacute la prietenia cu ea?

Stii, in momentul acesta ea este multumita cu situatia ei, sa intretina un barbat, sa isi schimbe comportamentul dupa al lui etc. Dar va veni si momentul in care va descoperi (sigura sau cu ajutorul altora - poate chiar al tau, daca ai destula diplomatie sa stii cum si cand sa abordezi subiectul cu ea) ca aceasta situatie nu este cea mai fericita si va dori sa schimbe ceva in viata ei. Atunci va avea intradevar nevoie de prieteni adevarati care sa fie langa ea. Acela este momentul in care daca vrei poti sa o ajuti. Pana atunci accepta ceea ce ea vrea sa faca cu viata ei pentru simplul motiv ca este a ei si face ceea ce ea considera ca ii place sa faca.

Peste ani poate va vedea altfel lucrurile si atunci va avea nevoie de tine sa-i fii alaturi. :)

Tu alegi daca renunti sau nu la prietenie!

Emme a scris:

E clar ca nu o sa ai niciodata copii.

E clar 100 %. Nu-mi doresc necazuri.

Eu sunt un om foarte comod, şi drept urmare, îmi place să mă culc liniştit, şi să mă trezesc liniştit, ori un copil îţi confiscă toată libertatea, şi tot calmul. :)

Indigo 1 a scris:

Peste ani poate va vedea altfel lucrurile si atunci va avea nevoie de tine sa-i fii alaturi.

Toţi vedem altfel lucrurile odată cu trecerea anilor, însă, mie unul nu mi-ar plăcea ca un prieten să facă public...închipuitul necaz, şi apoi, să-l ....macine grija (ca să nu scriu altceva în loc de "măcinat"), că soţia nu ştiu ce face.

lupini a scris:

.....

Toţi vedem altfel lucrurile odată cu trecerea anilor,

Indigo 1 a scris:

caci nu prea e cazul sa ii lasi la greu, asta daca te consideri prietenul lor.

Iniţiatoarea topicului spune că prietena pe care "vrea să o ajute", e mulţumită de situaţia ei. Prin urmare, nu e la greu, însă necazul este că s-a găsit cineva, care cu tot dinadinsul vrea să o ajute. :)

lupini a scris:

Nu, nu-i frumos, mai ales c

lupini a scris:

Iniţiatoarea topicului spune că prietena pe care "vrea să o ajute", e mulţumită de situaţia ei. Prin urmare, nu e la greu,

cand se va trezi ca a luat-o bine la vale va fi prea tarziu. problema prietenei ei (initiatoarea topicului) nu este viata personala a prietenei, ci ce fel a ajuns ea si ca noua persoana care a devenit nu mai este ce era, deci se pune problema legitima daca ii mai este prietena. fiindca daca era asa de la inceput, vorbind taranisme, scotandu-si ochii cu "prietenul", omorand pisici samd, nu mai ar fi vrut-o ca prietena de la bun inceput.

ingrijorarea ei este fireasca fiindca nimeni nu face acte caritabile din "prietenie", ci acesta trebuie sa fie un sentiment impartasit care sa te inspire, nu sa te faca sa te retragi dezgustat, sau si mai mult, sa te influenteze in rau.

sentimentele se racesc daca nu sunt intretinute. nu poti astepta de la cineva sa te accepte cu gandul la trecut sau la un viitor iluzoriu, cand de fapt alegi in cunostinta de cauza, stapan pe facultatile mentale si pe deciziile tale, sa te indepartezi de prieteni printr-un compotament si un mod de viata care lasa de dorit.

nu este vorba de a judeca pe cineva, ci de a trata pe fiecare dupa cum merita. suntem responsabili de cine suntem, nu avem de-a face cu copii nestiutori.

lupini a scris:

Iniţiatoarea topicului spune că prietena pe care "vrea să o ajute", e mulţumită de situaţia ei. Prin urmare, nu e la greu, însă necazul este că s-a găsit cineva, care cu tot dinadinsul vrea să o ajute. :)

as fi recunoscatoare sa am o prietena ca ea careia ii pasa daca sunt pe drumul cel bun sau nu.

decat un prieten delasator si complezent, dupa modelul promovat de tine pe acest topic.

sub scuza ca "nu te bagi", nu faci public "necazul" cuiva, de parca stim vreo persoana in discutie, promovezi de fapt politica strutului din care romanii au facut un modus vivendi. degeaba mai trece un an sau 1000 si cersim "an nou bogat si fericit", daca tot gandirea aia paguboasa o avem.

Athmy a scris:

cand se va trezi ca a luat-o bine la vale va fi prea tarziu. ....

"prea tarziu" se poate schimba daca ai intradevar un prieten care din cand in cand sa-ti mai aduca amminte de cum erai cu ani in urma si sa fie alaturi de tine cand ai nevoie.

Si ca prieten nu trebuie sa intervii in viata celuilalt ci doar sa fii alaturi de el atunci cand isi pierde increderea in el si in fortele lui.

dar prieten nu esti prin nastere, cum ai fi frate, sora, mama, tata

prietenia este alegere si trebuie sa fie sincera, impartasita

altfel sunt vorbe goale