Marinel a scris:Exemple sunt destule. Un prin caz de acest fel este o succesiune de decizii, din care doar una poate fi greşită, iar rezultatele sunt proaste. De exemplu, iau decizia de a-mi schimba în bine aspectul. O decizie derivată din aceasta este să mă tund. Dacă decizia următoare este să mă tund singur, e o decizie proastă, din care ies cam ciufulit. O decizie bună ar fi să merg la o frizerie. Dar aleg o frizerie din apropiere, cu frizeri care nu ştiu prea multă meserie, şi iarăşi rezultatul este nesatisfăcător. În acest din urmă caz, poate că nu decizia mea a fost greşită, ci acţiunea unei alte pesoane, pe care nu puteam să o anticipez., acesta ar fi un alt caz. Al treilea caz ar fi atunci când există decizii fără legătură directă între ele. De exemplu, iau decizia de a cultiva legume pe un teren luat în arendă. Decizia este bună, acţiunile sunt perfecte, dar se produce grindină, şi pierd recolta. O decizie care ar fi trebuit luată, era să-mi asigur recolta
Ok pentru decizia ta (?) înteleapta de a asocia exemple afirmatiilor precedente.
Problematica persista înca !
Ma explic..., în argumentarea exemplelor vorbesti doar de o succesiune de decizii (decizie proasta urmata de o decizie buna), ori în afirmatia precedenta este vorba de idei proaste si decizie buna.
Doresc sa-ti analizezi decizia intelectului, si sa explici de ce a înlocuit el ideile proaste cu decizii proaste. A înteles el eroarea ori este vorbe ca de obicei de un gest automat inexplicat ?
Decizia de a ne tunde singuri ne da iluzia ca stim cum sa o facem. Aceiasi iluzie ne-o poate da si un frizer, mai înainte de a ne da seama ca nu-si cunoaste meseria. Între a tunde o oaie si estetica unei tunsori masculine exista un decalaj tehnic (grosier<->subtil) ca acela dintre un cioban si un artist. :think:
