Cultul muncii !

lupini a scris:

Toţi suntem dotaţi cu un talent, însă nu toţi părinţii îl valorifică încă de când copiii sunt mici. De fapt, chiar puţini o fac. Motivele sunt multe, dar primul e ...lipsa banilor. Iar căutarea lor, a banilor, îi face pe părinţi să nu aibă timp de a observa talentele odraslelor.

Eu ma refeream la acele slujbe pe care am dori sa le practicam, dar care din cauza fizicului sau a limitarii constiintei nu putem... De ex. eu as fi vrut sa cant, dar n-am cum... un microbist slab poate iubeste fotbalul, ar vrea sa practice si el acest sport, dar fizicul nu-i permite; un cetatean de rand e fascinat de stiinta, dar nu intelege ecuatiile din fizica; unei fete ii place moda, ar vrea sa o practice, dar e urata... si exemplele pot continua.

Cunosc colegi de liceu care nu intelegeau mai nimic din stiinta, dar cand se uitau intr-o revista din Terra Magazin li se aprindea curiozitatea. Totusi puteai sa-i dai si cu capul de tabla ca tot nu puteau sa invete matematica, fizica, sau orice alta stiinta exacta.

Me and the Grave a scris:

Totusi puteai sa-i dai si cu capul de tabla ca tot nu puteau sa invete matematica, fizica, sau orice alta stiinta exacta.

Pai sigur nu intelegeau cu asa atitudine. Ar fi inteles daca li s-ar fi acordat o sansa asa cum ti-a explicat Lupini. Modul cum explici un lucru il poate face de inteles. De iubit, nu, de inteles da. Si eu aveam numai patru si cinci la matematica ca nu mi placea nu ca nu as fi priceput.

Me and the Grave a scris:

Eu ma refeream la acele slujbe pe care am dori sa le practicam, dar care din cauza fizicului sau a limitarii constiintei nu putem... De ex. eu as fi vrut sa cant, dar n-am cum... un microbist slab poate iubeste fotbalul, ar vrea sa practice si el acest sport, dar fizicul nu-i permite; un cetatean de rand e fascinat de stiinta, dar nu intelege ecuatiile din fizica; unei fete ii place moda, ar vrea sa o practice, dar e urata... si exemplele pot continua.

Trebuie pornit de la următorul aspect: dacă talentul nu e cultivat începând de la momentul potrivit, adică din copilărie, acesta e acoperit de evoluţiile viitoare ale vieţii. De exemplu: cum spui tu, că ai fi dorit să cânţi, dar nu ai voce. Da, acum poate că nu ai voce, însă oare de ce ? Poate din cauză că nu ai exersat încă din copilărie formarea vocii, şi din cauza asta vocea s-a format singură în altă direcţie, şi s-a transformat odată cu transformările fizice ale adolescenţei.

Sau cei care ar fi dorit să practice fotbalul. Evident că după o anumită vârstă nu mai poate să-l practice, deoarece nu şi-a construit corpul şi musculatura încă de la început. Sau cel căruia îi place ştiinţa: în copilărie trebuie să fie îndrumat spre "jocul experimentelor", care apoi, în adolescenţă să continue cu jocul explicaţiilor teoretice a acelor experimente...şi aşa mai departe. Pentru asta însă e nevoie de un îndrumător "cu har".

Totul trebuie pornit încă de la începutul vieţii, că altfel talentul se iroseşte, şi odată irosit, acesta se manifestă doar prin dorinţă, care însă după o anumită vârstă, greu mai poate fi pus în aplicare, sau..chiar imposibil.

Depinde foarte mult si de noroc, circumstante, conjuncturi, etc. Si, probabil, cel mai important lucru e mindsetul. Daca nu exista conexiune intre abilitati si incredere, tupeu, optimism, evident, la un nivel realist, corect, plus multi alti factori legati de sansa si conjuncturi, e greu sa reusesti in orice domeniu. Educatia si experientele te ajuta mai mult sa-ti formezi caracterul necesar pentru a reusi, iar abilitatile, chiar daca aparent sunt cele mai importante, sunt pe plan secund. Asta in conditiile in care majoritatea artistilor sau sportivilor, etc, care au talentul necesar, nu au reusit.

E plin de oameni capabili, in orice domeniu, care ar putea sa faca multe, dar nu reusesc. E plin de oameni inteligenti care sunt blocati, nu au solutii, nu au sanse in viata. Din punctul meu de vedere psihicul si norocul sunt mult mai importante decat abilitatile.

Miercuri_ a scris:

Depinde foarte mult si de noroc, circumstante, conjuncturi, etc.

Ce e norocul ? E intersecţia dată de evenimentele faptelor noastre, cu evenimentele faptelor altora, sau cu evenimente naturale. Cine nu face nimic, nu are cum să-şi intersecteze faptele lui, cu faptele altora. Această intersecţie a unor detalii insesizabile, omul le numeşte..."noroc". Prin urmare, cu cât avem mai multe fapte, cu atâta probabilitatea de a ne intersecta faptele noastre cu faptele altor oameni, e mai ridicată, şi deci, probabilitatea de a avea noroc, creşte. Succesul întotdeauna vine dacă încercăm de mai multe ori, nu de mai puţine.

Evident ca daca o sa freci menta nu o sa iasa niciodata smecherul din lampa lui aladin.

lupini a scris:

Trebuie pornit de la următoarul aspect: dacă talentul nu e cultivat începând de la momentul potrivit, adică din copilărie, acesta e acoperit de evoluţiile viitoare ale vieţii. De exemplu: cum spui tu, că ai fi dorit să cânţi, dar nu ai voce. Da, acum poate că nu ai voce, însă oare de ce ? Poate din cauză că nu ai exersat încă din copilărie formarea vocii, şi din cauza asta vocea s-a format singură în altă direcţie, şi s-a transformat odată cu transformările fizice ale adolescenţei.

Pai tocmai ca in copilarie s-a intamplat faza: m-a pus profa de muzica sa cant greieras - greieras, si mi-a zis direct: esti afon... da-te dreak... cu toate ca am un gust fin pentru muzica. Problema e ca nu-mi permite vocea si nu pentru ca nu mi-a fost formata la timp, ci pentru ca m-am nascut ca atare.

Me and the Grave a scris:

Pai tocmai ca in copilarie s-a intamplat faza: m-a pus profa de muzica sa cant greieras - greieras, si mi-a zis direct: esti afon... da-te dreak... cu toate ca am un gust fin pentru muzica.

Probabil a fost valabilă vorba: "omul nepotrivit, la locul potrivit." :) Când spun asta, o am în vedere pe profesoara ta de muzică. În loc să te îndrume, te-a îndepărtat. Nu putem noi nici să o condamnăm, pentru că poate avea şi ea problemele ei în familie, şi nu avea timp şi de educaţia copiilor de la şcoală. :) De asta vorbesc eu de îndrumătorii "cu har", adică despre acei oameni care văd dincolo de aparenţe, şi au şi calmul necesar.

lupini a scris:

Probabil a fost valabilă vorba: "omul nepotrivit, la locul potrivit." :) C

Barosull a scris:

Viata nu mi-a demonstrat ca trebuie sa muncesc. In ciuda a ce spun cei din jur,nu am inteles niciodata de ce TREBUIE sa muncesc?

Cica trebuie, ca asa fac toti. Pentru mine asta nu e un argument.

sigur ca nu-i un argument, dar sper ca esti de acord ca nici altii nu trebuie sa munceasca pentru tine.

sa luam exemplul litrului de lapte.

ca sa-l ai, (presupun