Solicitare de sfaturi de la mamici

Naeema a scris:

Trage de perdele, fugareste pisica sa o traga de coada, etc.

pisica o iau eu :inlove:

acum sa-ti raspunda mamicile

Cu nostalgie ma gandesc la perioada aia.

Baietii sunt mai determinati in actiuni inca de mici. Iar incapatinarea exagerata o are din familie ca doar nu din vecini

Zic ca libertatea de miscare multa si evitarea conflictelor pe cat posibil e solutia de pace si liniste.

Fixeaza o mobila sau ceva greu in zona cablului sa nu ajunga sa-l traga. Evita situatiile conflictuale pe cat posibil prin actiuni care sa le previna astfel incat sa nu ajungeti la cearta. Pisica sa suporte acuma ca nu moare. Perdeaua o iei jos sau o schimbi cu jaluzele. Va gasi altceva, desigur, dar posibilitatile nu sunt infinite.

Iar cu barbatii, baietii, se stie, sunt ascultatori. La mine la fel e.

Dupa parerea mea daca e in firea lui sa fie determinat, incapatanat, te lupti cu morile de vant daca incerci sa-l schimbi. Nu-i da prilejul sa-si manifeste exagerat acesta calitate

Hai sa cresteti mari ca trece repede perioada asta si vin altele. Nu e cazul sa te alarmezi pentru mai tarziu. Copiii se schimba dupa ce cresc. Si chiar daca nu, eu nici acum nu-mi doresc un baiat foarte ascultator, cat ca e. Ca doar e om. Trebuie sa-si manifeste personalitatea.

Rodica` a scris:

Dupa parerea mea daca e in firea lui sa fie determinat, incapatanat, te lupti cu morile de vant daca incerci sa-l schimbi. Nu-i da prilejul sa-si manifeste exagerat acesta calitate

Asta am descoperit devreme, ca are o personalitate foarte puternica si ca e sfidator si rebel.

Avem un cuplu care ne sunt prieteni buni si aia au si ei un baietel mai mare cu 8 luni decat al meu. Cand se intalnesc, asta al meu il trage de haine, vrea sa-l traga de par dar cred ca o face in joaca si saracul de baietel al prietenilor e asa de speriat incat incepe sa urle de mama focului si fuge sa se ascunda dupa maica'sa. Intr-o seara nu a fost chip si fel sa-l linisteasca ai lui. Cum il vedea pe al meu cum incepea sa tremure si sa urle, pana cand s-a suparat taica'su pe el ca de ce e asa pampalau. Mi-a fost mila de baietelul ala si in acelasi timp m-am simtit prost si ingrijorata din cauza lu asta mic ca nu stie sa se joace frumos cu alti copii. Poate e prea mic inca, dar nu vreau sa se joace violent pe viitor...sa impinga alti copii, sa-i zgarie, sa-i traga de par, etc.

Crezi ca e doar varsta sau asa e el din fire ?

PS: Baietelul prietenilor e sclifosit si plangacios din orice de cand il stim dar totusi...

Naeema a scris:

Continui tot pe topicul asta ca nu are rost sa deschid unul separat din moment ce tot despre sfaturi este vorba.

Asta mic al meu a implinit recent 1 an si odata cu varsta asta a intrat intr-o faza care literalmente imi scoate peri albi. Am ajuns la capatul rabdarii. De cand a inceput sa mearga, are mai multa liberate si access prin casa. Eu am facut schimbari cat am putut, in sens ca

am inlaturat mobila sau obiecte cu care poate sa se raneasca, am ascuns cabluri, am pus "lacate" de baby pe dulapurile de la bucatarie, pe frigider, aragaz, samd...dar exista totusi o limita la cat se poate face intr-o casa spre a asigura siguranta copilului cat si a bunurilor. In rest trebuie sa ma tin dupa el, sa-i spun ca nu e voie, incerc sa-i si explic cu fumosul, cateodata ma mai rastesc la el, il pun in patut cand vad ca nu ma inteleg deloc cu el.

"Problema" mea este urmatoarea: am observat inca de pe la 3-4 luni ca are o personalitate rebela si incapatanata. E un copil hyperactiv si cand vrea sa faca ceva are o determinare care ma sperie. Inca de la inceput de cand am introdus notiunea de NU, am vazut ca tipa la mine, se apuca de plans si continua sa faca exact ceea ce ii spun ca nu e voie. Are obsesie cu cabluri pe unde le gaseste, cel de tv, de telefon, de la lampi. Trage de perdele, fugareste pisica sa o traga de coada, etc. Stiu ca astea sunt chestii pe cat se poate de normale pe care orice copil le face, deci nu asta e problema ci felul cum reactioneza daca nu ii dau voie sa apuce de ceva, daca il iau de la fata locului, daca ii iau ceva din mana. Tipa de-mi sangereaza urechile si se da la mine sa ma muste de mana sau de obraz. Odata cred ca am stat jumate de ora sa-i spun ca nu e voie sa traga cablu de tv din perete, sa i-l iau din mana, sa-l dau deoparte de acolo si de fiecare data cand il dadeam deoparte, tipa, se apuca sa planga de parca venea Apocalipsa si se ducea din nou la cablu. Parca era un robotel pus pe auto-play in misiune sa traga de cablul ala. Asta e doar un exemplu. Pana la urma mi-am pierdut toata rabdarea si bunavointa si m-am tipat si eu la el. Efectul a fost contrariu la ce ma asteptam. S-a apucat sa tipe si mai tare. Deci l-am luat si l-am dus in patut...time-out. Deci cu frumosul nu merge, cu tipatul la el nici atat.

Nu stiu cum sa fac si ce sa fac in fata tipului asta de reactii din partea lui. Se vede pe fata lui cand tipa la mine, cat de sfidător este. Cand se ratoieste la mine parca spune "Vreau sa fac asta, vreau asta, VREAU si vreau ACUM !" E exasperant. Daca a inceput sa fie asa inca de pe acum, stau cu inima in chiloti despre viitor.

Cu bunica'su si cu sotul nu face faze din astea, numai cu mine. De ce ? Daca socru'meu ii zice o data "gata ajunge !", tace imediat si sta frumos langa el pe canapea fara sa miste o geana.

Cele care sunt mamici, imi puteti spune daca ati avut asemenea situatii cu copii vostrii si cum le-ati gestionat sau rezolvat. Please help.

Nu sare aschia departe de copac dar ...... e bine asa.

Cand nu mai poti si vrei sa-ti pastrezi parul negru mi-l poti da mie si il primesc cu cea mai mare placere.

Hahahaha

Asta o sa fie barbat nu siret.

AndreiRN a scris:

Asta o sa fie barbat nu siret.

Fara indoiala, dar pana se face barbat ma face pe mine cu nervii. Pisica cred ca a surzit deja atati decibeli ce poate scoate copilul asta din corzile vocale.

Daca ii oferi un catel o sa fie mai in mediul lui masculin.

Si tu nu ai voie sa ai nervi langa comoara ta cea mai pretioasa.

Invata sa te co ........ asezi la nivelul lui din cand in cand.

O curte nu i-ar strica.

AndreiRN a scris:

Nu sare aschia departe de copac dar ...... e bine asa.

Am citat pe colegul Andrei ca sa atrag atentia asupra unui fapt.

Am o prietena adolescenta care era la noi intr-o seara cand era si o alta prietena cu baiatul ei cam de 2 ani. Mamica mereu il atentiona pe cel mic, fiind intr-o casa straina, presupun: nu face aia, sa nu rastorni aia, sa nu versi aia... la un moment dat fata, adolescenta se ridica brusc si zice: hai ca plec, sara buna, fetele, pa, Raducu... O conduc. Zice: Vai, daca maica-mea ar fi ca asta as fugi de acasa.

In sensul ca dadaceala asta prinde la anumite personalitati dar la altele e atat de enervanta.

Pericolul la care ma refer este sa incerci sa nu-l coplesesti cu personalitatea ta. :)

Cand copiii interactioneaza, fiecare se comporta diferit. Mai ales la varste mici. Se mai omogenizeaza situatia in colectivitate cand toti trebuie sa respecte niste reguli.

In cazul fiului tau, precis, firea lui, felul de-a fi are o mare contributie. Ca in cazul oricarui copil, as zice. Inteleg ingrijorarea ta fata de comportamentul violent, dominator pe care-l are in anumite situatii. Si, absolut, e stanjenitoare situatia in care ia la bataie alti copii.

Convingerea mea e ca o sa se schimbe cu varsta dar poti incepe sa canalizezi caracterul acesta in directii bune. Sport, diferite intreceri, etc. Insa acum e mic, lasa-l sa se manifeste ca asa iti cunosti si tu copilul, care e o treaba destul de dificila, dupa parerea mea.

Comportamentul lui este unul normal, pt un copil de varsta lui. Asa ca,nervi de fier sau calmante pana mai creste si va intelege ca nu este permis orice, mai ales cand se poate pune in pericol.

La varsta lui, multe explicatii nu isi au rostul, pt ca nu le pricepe. Este suficient sa ii repeti continuu : Nu ai voie, deoarece este periculos, deci, explicatii simple si atat. Daca face crize, nu stai sa ii repeti, ca oricum nu e atent la tine.

Este foarte important ca si tatal sa fie pe aceeasi lungime de unda cu educatia, altfel, copilul va fi derutat si va avea probleme de comportament pe viitor. Una e sa ii spuna mama ca nu are voie, alta sa ii spuna si mama si tata.

AndreiRN a scris:

Daca ii oferi un catel o sa fie mai in mediul lui masculin.

Si tu nu ai voie sa ai nervi langa comoara ta cea mai pretioasa.

Invata sa te co ........ asezi la nivelul lui din cand in cand.

O curte nu i-ar strica.

Cand o sa fii o mama care sta cu copilul 24 din 24, atunci sa vii cu reprosuri de genul : nu ai voie sa..., de parca ar fi un robot fara emotii si sentimente.

La subiect, e vorba despre un copil de 1 an, nu de un adolescent.

Asa se face educatia; prin persuasiune, nu lasat de capul lui, sa faca ce ii trasneste. Inclusiv sa se catere pe mobila, riscand sa cada peste el sau pe geam sau sa bage ceva in priza, eventual fierul de calcat, si sa-l lase pe covor pana ia foc.

Lizbeth a scris:

Cand o sa fii o mama care sta cu copilul 24 din 24, atunci sa vii cu reprosuri de genul : nu ai voie sa..., de parca ar fi un robot fara emotii si sentimente.

iar incepi?!

iar ai impresia ca numai cei care au copii isi pot da cu parerea? noi restul crezi ca daca nu avem copii suntem niste imbecili care nu avem habar cum functioneaza lumea asta?

da-te jos din copac si nu te mai crede eroina

Lizbeth a scris:

Cand o sa fii o mama care sta cu copilul 24 din 24, atunci sa vii cu reprosuri

crezi ca e normal sa stai 24 din 24 cu copilul?

Ampera a scris:

iar incepi?!

iar ai impresia ca numai cei care au copii isi pot da cu parerea? noi restul crezi ca daca nu avem copii suntem niste imbecili care nu avem habar cum functioneaza lumea asta?

da-te jos din copac si nu te mai crede eroina

adica tu esti de acord ce ii spune userul respectiv, Naeemei, ca nu are voie sa fie nervoasa ? Asta e cumva sinonim cu abuzul ?

ce copac ? ce eroina ?