Continui tot pe topicul asta ca nu are rost sa deschid unul separat din moment ce tot despre sfaturi este vorba.
Asta mic al meu a implinit recent 1 an si odata cu varsta asta a intrat intr-o faza care literalmente imi scoate peri albi. Am ajuns la capatul rabdarii. De cand a inceput sa mearga, are mai multa liberate si access prin casa. Eu am facut schimbari cat am putut, in sens ca
am inlaturat mobila sau obiecte cu care poate sa se raneasca, am ascuns cabluri, am pus "lacate" de baby pe dulapurile de la bucatarie, pe frigider, aragaz, samd...dar exista totusi o limita la cat se poate face intr-o casa spre a asigura siguranta copilului cat si a bunurilor. In rest trebuie sa ma tin dupa el, sa-i spun ca nu e voie, incerc sa-i si explic cu fumosul, cateodata ma mai rastesc la el, il pun in patut cand vad ca nu ma inteleg deloc cu el.
"Problema" mea este urmatoarea: am observat inca de pe la 3-4 luni ca are o personalitate rebela si incapatanata. E un copil hyperactiv si cand vrea sa faca ceva are o determinare care ma sperie. Inca de la inceput de cand am introdus notiunea de NU, am vazut ca tipa la mine, se apuca de plans si continua sa faca exact ceea ce ii spun ca nu e voie. Are obsesie cu cabluri pe unde le gaseste, cel de tv, de telefon, de la lampi. Trage de perdele, fugareste pisica sa o traga de coada, etc. Stiu ca astea sunt chestii pe cat se poate de normale pe care orice copil le face, deci nu asta e problema ci felul cum reactioneza daca nu ii dau voie sa apuce de ceva, daca il iau de la fata locului, daca ii iau ceva din mana. Tipa de-mi sangereaza urechile si se da la mine sa ma muste de mana sau de obraz. Odata cred ca am stat jumate de ora sa-i spun ca nu e voie sa traga cablu de tv din perete, sa i-l iau din mana, sa-l dau deoparte de acolo si de fiecare data cand il dadeam deoparte, tipa, se apuca sa planga de parca venea Apocalipsa si se ducea din nou la cablu. Parca era un robotel pus pe auto-play in misiune sa traga de cablul ala. Asta e doar un exemplu. Pana la urma mi-am pierdut toata rabdarea si bunavointa si m-am tipat si eu la el. Efectul a fost contrariu la ce ma asteptam. S-a apucat sa tipe si mai tare. Deci l-am luat si l-am dus in patut...time-out. Deci cu frumosul nu merge, cu tipatul la el nici atat.
Nu stiu cum sa fac si ce sa fac in fata tipului asta de reactii din partea lui. Se vede pe fata lui cand tipa la mine, cat de sfidător este. Cand se ratoieste la mine parca spune "Vreau sa fac asta, vreau asta, VREAU si vreau ACUM !" E exasperant. Daca a inceput sa fie asa inca de pe acum, stau cu inima in chiloti despre viitor.
Cu bunica'su si cu sotul nu face faze din astea, numai cu mine. De ce ? Daca socru'meu ii zice o data "gata ajunge !", tace imediat si sta frumos langa el pe canapea fara sa miste o geana.
Cele care sunt mamici, imi puteti spune daca ati avut asemenea situatii cu copii vostrii si cum le-ati gestionat sau rezolvat. Please help.
