Iubire sau obisnuinta?

Am inceput o relatie acum 5 ani, o relatie frumoasa dar care s-a topit in cateva luni, eu am vrut sa teminam dar nu a vrut ea.. Din acel moment am trait toti acesti ani in nesiguranta si cu ideea ca se sfarseste totul intr-o buna zi. Aveam momente cand imi doream acest lucru si sunt convins ca si ea la fel. Ne-am despartit de cateva ori din varii motive, perioada scurta in care ba a revenit ea, ba eu, in ultima perioada eu. Acum ne-am despartit din nou si vreau sa cred ca e definitiv si totusi imi pare rau si sufar. Parca traiam intr-un stres continuu si nu inteleg de ce nu am pus punct mai de mult. Nu stiu cum sa mai fac.......

Nu e un pic cam devreme ca sa ai certitudini sau despartirea e mai veche si ma insel eu ?

heidy a scris:

Nu e un pic cam devreme ca sa ai certitudini sau despartirea e mai veche si ma insel eu ?

E destul de recenta, nu inteleg, parca imi doream acest lucru si totusi ma doare.

Papa_Joe a scris:

E destul de recenta, nu inteleg, parca imi doream acest lucru si totusi ma doare.

Deci, asa cum am banuit. Mai lasa timpul sa treaca, atunci vei judeca mai bine ce s-a intamplat. Daca e obisnuinta, iti va trece curand.

Papa_Joe a scris:

Am inceput o relatie acum 5 ani ...

Asta-i deja o eternitate ... e timp sa divortezi!!! Daca nimic nu-i intre voi, e ca si cum ai fost in vizita la cineva!!! insa te-ai obisnuit deja cu masa, casa, pat cu suflet si asta-ti lipseste. Viata nu-i asa de simpla ... compromisurile te pandesc la toate colturile, e dupa tine ca faci Iad sau Paradis din acea casa, e simplu ca atit, n-are alta varianta.

pana in prezent n-am reusit sa inteleg o treaaba: ce anume determina dependenta de o persoana si obsesia de-a fi impreuna, indiferent de pretul platit.

Papa Joe, e foarte normal sa simti asa, dar incearca, doar asa, de fantezie, sa-ti construiesti ceva nou, fara ea si tot ce ati avut impreuna. e dificil, dar nu imposibil.

DidaJames a scris:

ce anume determina dependenta de o persoana si obsesia de-a fi impreuna, indiferent de pretul platit.

Cred ca si comoditatea face parte ca nu mai are de cucerit femei, el e bine asa cum este de acum incolo!!! si apoi ideea ca trebuie sa dea dovada de barbatie la lume, si mai bine ca asa cum ar demonstra cineva ca are le femei .... garla />

The Unknown a scris:

Cred ca si comoditatea face parte ca nu mai are de cucerit femei, el e bine asa cum este de acum incolo!!! si apoi ideea ca trebuie sa dea dovada de barbatie la lume, si mai bine ca asa cum ar demonstra cineva ca are le femei .... garla />/>

Nu, nu sunt afemeiat, din contra, imi plac relatiile stabile. Poate de aceea m-am agatat aici.Nu sunt la prima relatie dar se pare ca intru numai in relatii nepotrivite. Nu stiu ce sa mai fac acum, as vrea si nu. Am mai incercat si totul era ok o vreme dupa care undeva pe parcurs se pierdea totul. Scriu acum aici nu pentru rezolvarea problemei, nimeni decat eu nu o poate rezolva, dar alte pararei poate imi formeaza o idee.

Papa_Joe a scris:

.... Parca traiam intr-un stres continuu si nu inteleg de ce nu am pus punct mai de mult. Nu stiu cum sa mai fac.......

Pai de unde venea acest stres? Inteleg din ce spui ca totusi tineati unul la celalt daca ati tot "reinnodat" relatia. Intr-un cuplu apar momente care trebuie lamurite ca sa nu existe stari de disconfort.

Papa_Joe a scris:

Nu, nu sunt afemeiat, din contra, imi plac relatiile stabile. Poate de aceea m-am agatat aici

Si unde era stabilitatea in aceasta relatie, ca nu inteleg? Stabilitate, in contextul asta, inseamna altceva. Nu sa ti-o tragi 5 ani cu aceeasi persoana.

Nu cu persoana te-ai obisnuit, ci cu genul asta de relatie. Esti comod.