Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata

"Partea proasta e ca uneori platesti cu viata sau chiar mai mult decit viata."

iata ceva interesant domnu' dan :) dezvolta ...

si on topic,desi topicul asta mi se pare ceva facut la misto, importanta nu e recunoasterea greselii cat cainta,ca plata a acesteia

Desert Rose a scris:

Tot de la niste pocaiti am auzit si expresia "Dumnezeu te iarta dar nu te lasa nepedepsit" iar asta vine in contradictie cu ceea ce sustii tu. Sa fie vorba pur si simplu de dictonul unui alt fel de pocaiti ?

Pe de alta parte, daca iti marturisesti pacatele si Dumnezeu le uita, inseamna ca poti s-o iei dupa fiecare marturisire de la capat, adica pacatuiesti, marturisesti, pacatuiesti, marturisesti si tot asa... ca oricum Dumnezeu nu-si mai aduce aminte de ele...

Pai tocmai spuneam ca cu marturisirea nu rezolvam nimic ,este nevoie de pocainta! Pocainta se face prin marturisirea pacatului ,parere de rau si renuntarea la pacat!

Daca se mai intampla sa pacatuiesti ,sigur ca Dumnezeu te iarta,numai ca trebuie sa apelezi din nou la Jertfa de la Golgota!

Pedeapsa o da Dumnezeu atunci cand crede de cuviinta, in viata fiecaruia din noi! Tu daca ai copii nu-ti disciplinezi copii?

elenutzabalenutza a scris:

tre sa iti recunosti greseala ,sa iti para sincer rau ca ai facut-.o si sa te schimbi in bine ,nu sa te pocaiesti !!!!

si de unde stii tu ca d-zeu nu iarta cu jum de masura ?? esti d-zeu ??? iar scrii aiurea ,doar ca sa faci pe interesantul !! :)

Pocainta este un proces continuu in viata omului si ea este caracterizata de trei factori principali:

a. Recunoasterea pacatului

Ca si in textul de unde ne inspiram(Faptele Apostolilor capitolul 2), oamenii sunt strapunsi in inima de descoperirea pacatului din viata lor, prin lucrarea Duhului Sfant, recunoscandu-si starea.Un alt exemplu ar fi acela al lui Isaia care, in prezenta Domnului spune :" Doamne sunt un om cu buze necurate si stau in mijlocul unui popor tot cu buze necurate (Isaia 6:5)". Mai exista multe alte exemple de credinciosi in Cuvantul lui Dumnezeu care, intr-un un anumit moment critic in viata lor si-au recunoscut pacatul si s-au intors la Dumnezeu. Printre acestia putem aminti pe Pavel, Maria Magdalena, Lidia din Filipi, etc. In zilele nostre, este foarte greu ca oamenii sa renunte la statutul lor social, sau religios, la starea lor de mandrie, sau la pacatele care le tin viata legata, ca : minciuna, furtul, alcoolismul, idolatria, barfa si alte lucruri pe care Biblia le descopere ca pacate ce robesc oamenii (Galateni 5:16-21; 1 Cor.3:3, Efeseni 5:3etc); fiind robiti de aceste lanturi, foarte multi oameni nu accepta mantuirea lui Dumnezeu in viata lor.

b.Marturisirea pacatului

Daca este greu sa-ti recunosti pacatul, cu atat mai greu este sa ti-l marturisesti; la fel, insa, cazurile descrise mai sus Isaia, Pavel, Maria Magdalena, Petru, cei 3000 de oameni de la Ziua Cinzecimii, isi recunosc starea. Chiar si psalmistul indeamna, prin Psalmul 32 :3-5, sa venim inaintea Domnului cu starea noastra si El are putere sa ne curateasca de orice pacat.

c. Renuntarea la pacat

Dupa ce ne-am marturisit pacatul, urmeaza renuntarea la pacat. Domnul Isus ii spune femeii prinse in preacurvie : "Pacatele iti sunt iertate; du-te si sa nu mai pacatuiesti (Ioan 8:11); Isaia, de asemenea, indeamna la renuntarea la pacat( Isaia 1:16) si, de altfel, in toata Biblia, Dumnezeu indeamna omul la pocainta.

Procesul de pocainta incepe din momentul acceptarii Evangheliei in viata omului si continua pe tot parcursul vietii credinciosului. Putem intelege acest lucru prin urmatorul tablou :

Sa ne imaginam viata unui om, ca a unui om care este imbracat in haine albe in fiecare zi. Aceste haine, reprezinta spiritual curatirea facuta de sangele Domnului Isus in viata noastra. Sa spunem ca acest om trebuie sa umble zilnic prin lumea aceasta si, ca sa poata supravietui, trebuie sa mearga la lucru, la cumparaturi, sau in alta parte . Avand in vedere ca acest om, iesind afara din casa, ajunge sa-si murdareasca hainele luand contact cu noroiul, praful si ploaia de afara, va trebui sa-si curete hainele. In fiecare seara, venind acasa, omul nostru isi va curati frumos hainele, pentru ca, a doua zi, sa poata fi din nou curat si cu hainele albe.

Acest tablou nu reprezinta altceva decat viata crestinului traind in lumea aceasta. Crestinul, in fiecare zi, este nevoit sa umble pe acest pamant cu scopul de a supravietui si de a-L marturisi pe Domnul Isus pentru ca Imparatia Lui sa ajunga in cat mai multe inimi si cat mai multi oameni sa fie mantuiti.Umbland intr-o lume plina de pacate, este cu neputinta sa nu pacatuim .Dar, indata ce realizam ca am pacatuit, vom cere iertare Domnului Isus, Mantuitorul si Cel care are puterea sa ne curateasca de orice pacat. Avem sansa aceasta extraordinara ca ori de cate ori am pacatuit si ne-am murdarit hainele albe primite la inceput de drum, cand L-am acceptat pe Isus in viata noastra, sa le curatim din nou (1Ioan2:1).

A ierta pe altii = a te ierta pe tine.

Lily Anne (L.o.T) a scris:

A ierta pe altii = a te ierta pe tine.

ai dreptate:

MAT 6: 14 Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre.

MAT 6: 15 Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.

cioanas a scris:

ai dreptate:

MAT 6: 14 Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre.

MAT 6: 15 Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.

Da-ne si noua Biblia on-line din care tot citezi

Ori stai cu book-ul in brate? :)

Lily Anne (L.o.T) a scris:

A ierta pe altii = a te ierta pe tine.

Nu e complet, eu nu as pune egalitate intre cele doua decit in anumite conditii

Dunedainul a scris:

sa te ofilesti de ras! ceea ce nu inteleg eu de ce nu va ganditi inainte de a da cu cioanas de pamant ca voi va aflati la limita opusa...

esti pe aproape

iar a :) devarul nu se gaseste in nici un caz dincolo de limitele de care si unii si altii trageti cu disperare

sa gaseste bineinteles..la mijloc.

daca iti este tie mai comod sa crezi asa...ma rog...de regula lucrurile aflate la mijloc se cheama compromis, nu adevar...

lucrurile aflate la mijloc si in acelasi plan..da! alea se numesc compromisuri.

dar daca incerci sa iti imaginezi o linie si un punct suspendat deasupra acesteia exact la mijloc,atunci o sa ai o imagine mai exacta a ceea ce am vrut sa spun.daca ar fi fost pe linie,l-am fi gasit de mult. si pana acum deja ne bateam capul cu altele,sau ne-am fi sinucis de plictiseala.Iar filosofii si filosofia nu ar fi avut nici cand si nici de ce sa apara.

dar adevarul este acolo, suspendat la o inaltime prea mare ca multi macar sa-i banuiasca prezenta. Si uite asa cei de la capetele liniei vor continua sa traga cu disperare de capete,fiecare fiind convins ca este la 2 pasi de RASPUNS(sau raspunsuri). iar cei ce stiu unde este,v-or ramane cu gustul amar ca ochii unei fiinte umane nu au fost facuti sa bata pana acol...cel putin nu "in this life"

am onoarea! :)

dan-marius a scris:

Nu e complet, eu nu as pune egalitate intre cele doua decit in anumite conditii

Ce conditii? Contrazici Biblia? :)

adevarul o sa il aflam fiecare cand trecem dincolo si acolo o sa vedem care din noi s-a inselat