Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata

MariaB a scris:

consider ca ambele "jumatati" sunt la fel de importante

cainta este ceea ce simti interior, daca simti!

ar fi mai bine, dar omul este gresitor...

Asa este Maria,omul este pacatos si Dumnezeu ia dat sansa iertarii prin Isus Cristos!

1IOAN 1: 5 Vestea, pe care am auzit-o dela El si pe care v'o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intunerec.

1IOAN 1: 6 Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam in intunerec, mintim, si nu traim adevarul.

1IOAN 1: 7 Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insus este in lumina, avem partasie unii cu altii; si singele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat.

1IOAN 1: 8 Daca zicem ca n'avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi.

1IOAN 1: 9 Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

1IOAN 1: 10 Daca zicem ca n'am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvintul Lui nu este in noi.

Maximus a scris:

stai putin ca ai inteles gresit.

Eu nu era neaparat fanul metodei respective.

Oricum sa te bati cu biciul ar fi pedeapsa nu cainta.

Cainta inseamna sa iti para rau de greseala facuta si sa incerci sa nu o mai repeti.

Si , da - bataia cu biciul pe spatele propriu (autoflagelarea) a fost practicata - deh oameni bolnaviori cu mansarda

Daca este o manifestare a suferintei psihice, da - persoanele in cauza au fost bolnavi. Dar daca se aplica ca si consecinta imediata a unei greseli a carei plata nu poate fi prevazuta in viitorul apropiat atunci este ceva pozitiv pentru ca ajuta la fixarea in psihic a unui element important.

Maximus a scris:

Pe genunchii sotiei? (pe genunchi sau in genunchi - mama ei de limba romana :) )

Eu aleg prima varianta ("pe" genunchi).

Maximus a scris:

Da. Asta inseamna.

Nu ar fi mai bine sa actionezi preventiv si sa nu faci greseala decat sa o faci si sa iti para rau pe urma si sa fii automat iertat??

Pai da, asa e mai bine. Dar cine i-o spune si lui Cioanas si altora ca el, care o confunda cu libertatea de a face orice fara sa fie pedepsit (pentru ca ce conteaza iertarea dupa moarte daca viata este cea care conteaza cu adevarat)?

cioanas a scris:

Inaintea lui Dumnezeu ,greseala doar recunoscuta nu are nici o valoare! Trebuie ca atunci cand o recunosti,sa-ti para rau si sa te lepezi de ea!

Asta intr-un cuvant inseamna: pocainta!

Si Dumnezeu nu iarta cu jumatati de masura!

tre sa iti recunosti greseala ,sa iti para sincer rau ca ai facut-.o si sa te schimbi in bine ,nu sa te pocaiesti !!!!

si de unde stii tu ca d-zeu nu iarta cu jum de masura ?? esti d-zeu ??? iar scrii aiurea ,doar ca sa faci pe interesantul !! :)

elenutzabalenutza a scris:

tre sa iti recunosti greseala ,sa iti para sincer rau ca ai facut-.o si sa te schimbi in bine ,nu sa te pocaiesti !!!!

si de unde stii tu ca d-zeu nu iarta cu jum de masura ?? esti d-zeu ??? iar scrii aiurea ,doar ca sa faci pe interesantul !! :)

Crezi ca poti sa te schimbi de la o zi la alta?

Cred ca Cioanas, cand a zis ca Dumnezeu nu iarta pe jumatate, a vrut sa se refere la versetele care spun ca Dumnezeu arunca pacatele noastre in marea uitarii - ne referim la cele marturisite- ceea ce inseamna ca nici nu-si mai aduce aminte de ele, de altfel si asta scrie. Asta inseamna ca daca iarta, iarta tot si uita.

Amarena a scris:

Crezi ca poti sa te schimbi de la o zi la alta?

Cred ca Cioanas, cand a zis ca Dumnezeu nu iarta pe jumatate, a vrut sa se refere la versetele care spun ca Dumnezeu arunca pacatele noastre in marea uitarii - ne referim la cele marturisite- ceea ce inseamna ca nici nu-si mai aduce aminte de ele, de altfel si asta scrie. Asta inseamna ca daca iarta, iarta tot si uita.

Tot de la niste pocaiti am auzit si expresia "Dumnezeu te iarta dar nu te lasa nepedepsit" iar asta vine in contradictie cu ceea ce sustii tu. Sa fie vorba pur si simplu de dictonul unui alt fel de pocaiti ?

Pe de alta parte, daca iti marturisesti pacatele si Dumnezeu le uita, inseamna ca poti s-o iei dupa fiecare marturisire de la capat, adica pacatuiesti, marturisesti, pacatuiesti, marturisesti si tot asa... :) ca oricum Dumnezeu nu-si mai aduce aminte de ele...

Desert Rose a scris:

Tot de la niste pocaiti am auzit si expresia "Dumnezeu te iarta dar nu te lasa nepedepsit" iar asta vine in contradictie cu ceea ce sustii tu. Sa fie vorba pur si simplu de dictonul unui alt fel de pocaiti ?

Pe de alta parte, daca iti marturisesti pacatele si Dumnezeu le uita, inseamna ca poti s-o iei dupa fiecare marturisire de la capat, adica pacatuiesti, marturisesti, pacatuiesti, marturisesti si tot asa... :) ca oricum Dumnezeu nu-si mai aduce aminte de ele...

Nici nu iti imaginezi in ce paradoxuri duce chestia asta cu uitare greselilor:

1) Spaniarzii din Mexic si Peru obisnuiau sa boteze copiii indieni iar imediat apoi sa

Maximus a scris:

Nici nu iti imaginezi in ce paradoxuri duce chestia asta cu uitare greselilor:

1) Spaniarzii din Mexic si Peru obisnuiau sa boteze copiii indieni iar imediat apoi sa

Desert Rose a scris:

Aberant, intr-adevar dar de multa vreme nu mai surprinde dimensiunile pe care le poate lua delirul mistic. Religiosii, chiar si atunci cand nu constituie o majoritate dominanta, pot justifica si crima si oroarea produsa in numele credintei, prin monologul aceluiasi discurs autolegitimant.

Uite unde se ajunge daca oamenii se iau dupa povestile siropoase cu "viata de apoi"! :)

Normal, pentru ca atunci reperele la care se raporteaza se situeaza deasupra celor lumesti, dintr-o data devin neintelesi de catre comunitate (care o sa vada ei cum e sa arzi in iad), si la final se erijeaza in martiri pe altarul credintei.

Si ciclul se repeta, mitul se dezvolta

slow&sperios a scris:

Si ciclul se repeta, mitul se dezvolta

...iar naivii platesc.

sa te ofilesti de ras! ceea ce nu inteleg eu de ce nu va ganditi inainte de a da cu cioanas de pamant ca voi va aflati la limita opusa...

iar adevarul nu se gaseste in nici un caz dincolo de limitele de care si unii si altii trageti cu disperare

sa gaseste bineinteles..la mijloc. :)