Început de lynxul_negru, Vin 16 nov 2012 · 21 răspunsuri · 4.748 vizualizări
lynxul_negru a scris:SCT pare asemanatoare: stare de visare, incetosare mentala, priviri in gol, letargie, stare de hipo-activitate, somnolenta.
Mini psihoza.
Stare freezing/surrender de adaptare reflexa a creierului la trauma.
E vorba de trauma repetata...a mediului abuziv emotional.
Robinne a scris:Inteleg ca asta te intereseaza pe tine in mod special. M-a interesat si pe mine candva. De-aia am facut un mic efort si am tradus in viteza o parte dintr-un articol. S-or fi strecurat mici greseli, imi pare rau, nu ma pot concentra prea bine acum.
Multumesc foarte mult, am sa-l citesc. :)
Robinne a scris:
Este in engleza, perfect.
lynxul_negru a scris:Este posibil ca aceasta trauma emotionala sa fie senzatia ca a fost uitat, abandonat de parinti? Sau ar fi doar privatiunea de contacte sociale (care conduce la invatarea/achizitia unei stari generale de expectativa)?
Da, cu mare siguranta.
Legatura psihologica a unui copil cu parintii biologici este enorma.
Mai mare decat si-o poate imagina majoritatea.Exista si un termen care o defineste.
Se numeste legitimitate de rol.
Copilul da INTOTDEAUNA legitimitate de rol parintilor biologici. E "inscris" in ADN.
Orice emotie, de neinteles pentru copilul (care are creierul insuficient dezvoltat pentru intelegerea realitatii obiective), e perceputa de creier ca fiind trauma.
La care se declanseaza un mecanism reflex de "aparare/adaptare".
Pe unul dintre cele 2 principii pe care le-am enumerat anterior.
Daca copilul ar "intelege" mediul, reactia ar dispare.
ADHD nu are legatura cu inteligenta , ci cu starea de anxietate...frica mai bine spus. Frica de evenimentele din jur, pe care copilul le percepe altfel decat adultul si pe care, singur, nu si le poate explica si, ca atare, nici intelege.
Editat Vin 16 nov 2012 17:43
Robinne a scris:
Iar maestrul Berne spuse : " Daca e liber sa aleaga, atunci pacientul isi va selectiona terapeutul in functie de necesitatile scenariului sau de viata".
QED.
lynxul_negru a scris:Este cat se poate de incapacitanta. E chiar handicapanda. Eu am avut perioade in care chiar nu puteam sa indeplinesc sarcinile cele mai simple pt. simplul fapt ca nu prezentau niciun interes. De-aia m-a interesat si pe mine chestiunea. In plus, m-a pus pe ganduri ce a spus despre mine un profesor inainte de admiterea la facultate: `Robinne poate sa ia si 3, poate sa ia si 10, depinde in ce ape se scalda`. Am aflat asta mult mai tarziu, iar cand am aflat am corelat-o cu sfatul pe care mi l-a dat inainte de examene: `Concentreaza-te`.Senzatia mea este ca ceva asemanator ni se intampla tuturor cand primim sarcini care nu ne intereseaza, dar inteleg ca, in cazul celor afectati de ADD, incapacitatea de a se ocupa de unele (majoritatea) sarcinilor este aproape incapacitanta (scolar sau profesional).
Intr-adevar, tuturor li se intampla asta in grade mai mici sau mai mari. Din punctul asta de vedere sunt foarte usor de inteles. Ceea ce probabil e mai greu de inteles pt. multi e cum nu pot ei sa faca asa-numitul efort de vointa si sa se mobilizeze.
lynxul_negru a scris:Este posibil ca aceasta trauma emotionala sa fie senzatia ca a fost uitat, abandonat de parinti? Sau ar fi doar privatiunea de contacte sociale (care conduce la invatarea/achizitia unei stari generale de expectativa)?
Desigur, sunt o multime de ipoteze mai sus si sunt constient de statutul de presupuneri al acestor tentative de explicatii.
Exact. Persoana de care vorbesc are un IQ ridicat. L-a avut si in copilarie, il are si acum, dar are probleme destul de vizibile de memorie.
Tulburarile de atentie la copii - cred ca e una din cele mai proaspete traduceri la noi pe tema aceasta.
Vei gasi aici idei care ilustreaza exact ce spui tu. "Este important ca adultul sa-i arate clar copilului interesul pe care i-l poarta (...) Acest sentiment de a fi neglijati se intalneste frecvent la copiii care prezinta comportamente neatente asociate cu un mare potential intelectual."
Vei gasi si o relationare intre "acordajul afectiv" dintre bebelus si mama, tipul de atasament si calitatea atentiei copilului. In cazul copiilor care manifesta ADD, atasamentul mama-copil nu a fost de o calitate optima. Atentia este tributara starii de incredere stabilita in interactiunile precoce cu mediul. Alterarea dialogului mama-copil poate duce la o explorare frenetica a lumii exterioare, (hiperactivitate) sau la alte perturbari.
Editat Vin 16 nov 2012 18:01
lynxul_negru a scris:Multumesc foarte mult, am sa-l citesc. :)
Cu multa placere. :)
Robinne a scris:
Persoanele despre care se vorbeste in acest topic, adica cei cu diagn. ADHD, sau care au suspiciune de diagnostic ADHD, nu se pot concentra la NIMIC.
Nici macar la lucrurile care le fac placere.
LA NIMIC.