Ce se stie despre partea AD din ADHD?

Deschid acest topic pentru a cere informatii celor care sunt mai familiarizati decat mine cu acest domeniu (psihologi, dar nu numai). Intrebarile mele (care nu tin de un interes pur academic) sunt urmatoarele:

Mai este considerat Sindromul Deficitului de Atentie si Hiperactivitatii o boala? Stiu ca acest caracter de boala a fost/este contestat, inclusiv eu am o mare neincredere atunci cand doctorii se grabesc sa diagnosticheze vreun copil mai neastamparat ca bolnav de ADHD. Care sunt ultimele puncte de vedere asupra sindromului? Apoi as dori sa stiu cum se face ca in acest sindrom au fost bagate la gramada doua tipuri de simptome/comportament total opuse? Pe de o parte avem tulburarile de atentie, care, cel mai adesea, se impletesc cu stari de cvasi-visare, torpoare, lipsa de concentrare / pe de alta parte avem hiperactivitatea, hiperexcitabilitatea, impulsivitatea.

Ca sa fiu si mai specific, ma intereseaza mai mult partea care tine de Deficitul de Atentie. Cum se poate distinge intre ADHD, o fire foarte flegmatica sau alte tulburari de natura hormonala ori alte chestii care tin de psiho-chimia organismului/creierului?

Multumesc.

Iti scriu punctat, mi-e mai simplu asa.

1. Cred ca cel mai potrivit termen atunci cand vorbim de psihiatria sociala si comportamentala, ar fi tulburare, si nu boala. Nu va trebui sa ne rezumam la modificarile de ordin neurologic si sa incercam sa le "vindecam" prin diferitele substante de care dispune psihiatria medicala. Modificarile neuro exista, dar, cred eu, sunt provocate de patternur-ile comportamentale (ganduri, actiuni, emotii etc.)/relationale gresite si evenimente traumatice. Plus anumite vulnerabilitati bilogice. Mie imi place ceea ce spunea Dr Freud, in "Tehnica psihanalizei" pare-mi-se, scopul unei terapii este "nasterea unui nou creier".

Si da, ADHD este considerat inca o tulburare. Probabil ca asa o sa fie pentru totdeauna, chiar daca persoanele cu aceasta vor creste in ponderea populatiei. Ca sa luam un exemplu mai radical, intr-o colonie de leprosi, chiar daca bolnavii vor fi majoritari in raport cu ingrijitorii, totusi nu putem vorbi in cazul lor despre o normalitate a starii corpului uman, chiar daca statistic ei ar reprezenta majoritatea. Ne uitam si la raportul calitativ, nu doar la cel cantitativ.

2. Tulburarea maniaco-depresiva (tulburarea afectiva bipolara) reuneste, la fel ca ADHD-ul, doua tipuri de simptome diferite, mania si hipomania pe de-o parte, starile letargice ale depresiei pe alta. Aparent par sa nu aiba nimic in comun, decat aparitia ciclica la individ. Exaltare --> letargie --> exaltare. Dar daca sub diferitele simptome se ascunde aceasi emotie? Agresivitatea sau furia, de exemplu. In cazul maniei ar fi simplu de observat asta. Iar in cazul depresiei, frica de furie produce shutdown-ul. Pozitie pasiv agresiva. Cateodata imbracand forme hardcore de genul "Nu-l omor pe el, dar pot sa fac asta cu mine".

3. Toti copilasii cu ADHD pe care i-am vazut provin din familii fucked up. Asta e constatarea mea. Sistemul familial e nefunctional. Rolul ei de sprijin este compromis. Copilul pare sa se simta tradat, abandonat. Mesajele pe care le primeste sunt ambigue. Iar raspunsurile lui alterneaza, de la furie, iriscitabilitate, hipermotricitate, pana la letargie. Poate in unele cazuri au un rol de semnalizare, un fel de "Mami, tati, uite, exist!". Copilul cu ADHD imi pare produsul de lux al familiei disfunctionale.

Nu vreau sa contest modul in care e descrisa tulburarea. Am intrebat cum se impaca cele doua componente (deficitul de atentie si hiperactivitatea) fiindca, citind cate ceva despre subiect, am inteles ca unii au doar una din componente.

Oliver Twist a scris:

Toti copilasii cu ADHD pe care i-am vazut provin din familii fucked up. Asta e constatarea mea. Sistemul familial e nefunctional. Rolul ei de sprijin este compromis. Copilul pare sa se simta tradat, abandonat. Mesajele pe care le primeste sunt ambigue. Iar raspunsurile lui alterneaza, de la furie, iriscitabilitate, hipermotricitate, pana la letargie. Poate in unele cazuri au un rol de semnalizare, un fel de "Mami, tati, uite, exist!". Copilul cu ADHD imi pare produsul de lux al familiei disfunctionale.

Asta inseamna ca este o tulburare dobandita, provocata de disfunctionalitatile din mediul social/familial?

lynxul_negru a scris:

Asta inseamna ca este o tulburare dobandita, provocata de disfunctionalitatile din mediul social/familial?

Eu asta cred. Posibil sa existe unele vulnerabilitati biologice in unele cazuri, cum ar fi hipersensibilitate. Asa cum altii au o vitalitate sau rezilienta mai mare. Dar cauza principala este reactia copilului la mediul socio-familial.

Cam 10% dintre copii, asa se nasc...cu aceasta structura corticala, care nu este foarte functionala.

Restul, nu sunt decat reactii la mediul familial abuziv emotional.

Si, pentru ca abuzul emotional este cel mai larg raspandit, insa nu este perceput ca atare de familie, apar aceste diagnostice, care "condamna" de cele mai multe ori copilul.

Din nefericire, si medicii care pun aceste diagnostice, fiind insuficient pusi la punct cu literatura de specialitate, dau o "mana de ajutor" in disturbarea viitorului acelui copil.

Oliver Twist a scris:

3. Toti copilasii cu ADHD pe care i-am vazut provin din familii fucked up. Asta e constatarea mea. Sistemul familial e nefunctional. Rolul ei de sprijin este compromis. Copilul pare sa se simta tradat, abandonat. Mesajele pe care le primeste sunt ambigue. Iar raspunsurile lui alterneaza, de la furie, iriscitabilitate, hipermotricitate, pana la letargie. Poate in unele cazuri au un rol de semnalizare, un fel de "Mami, tati, uite, exist!". Copilul cu ADHD imi pare produsul de lux al familiei disfunctionale.

Asa e.

Eu pot sa-ti confirm cazuistica medicala.

De cele mai multe ori, ei primesc acest diagnostic si alaturi, bonus, un tratatament care le va afecta cu siguranta structura corticala de adult.

Iar societatea "aplauda". Ca in 1800, cand pacientii se lobotomizau, sau se tratau cu electrosocuri, iar somitatile medicale ale vremurilor respective, erau convinsi ca asta e "leacul".

Dar, dupa cum am zis, exista si persoane, care asa se nasc.

Insa diagnosticul diferential trebuie facut cu multa prudenta.

Pentru a defini mai exact forma care ma intereseaza pe mine am cautat pe net si am mai gasit urmatoarele: Attention Deficit Disorder (ADD http://en.wikipedia....eficit_disorder) si Sluggish Cognitive Tempo (SCT http://en.wikipedia....cognitive_tempo).

Din ce inteleg eu ADD este caracterizata de: neatentie, lipsa de concentrare, usurinta de distragere, dezorganizare, procrastinare, lentoare, torpoare, senzatia de a fi in ceata, stare de visare, gandurile in alta parte.

SCT pare asemanatoare: stare de visare, incetosare mentala, priviri in gol, letargie, stare de hipo-activitate, somnolenta.

Inteleg ca in cele mai multe cazuri ambele presupun introvertire, retragere din interactiunile sociale, adica exact opusul agresivitatii, hiperactivitatii si intruzivitatii care apar la ADHD.

Acum intrebarea mea este: credeti (sau aveti cunostinte) ca este posibil ca asa ceva (ADD sau SCT) poate sa apara din cauza unor lipsuri/carente de contact social in copilarie (4 - 6 ani)? Adica daca sa zicem un copil are parintii plecati la lucru in strainatate si el ramane la tara cu o bunica (una care nu vorbeste prea mult cu el si nu se ocupa prea mult de el), iar contactele lui sunt reduse foarte mult (tovarasi de joaca ocazionali, dar foarte putini de varsta lui)?

lynxul_negru a scris:

Acum intrebarea mea este: crezi (sau ai cunostinte) ca este posibil ca asa ceva (ADD sau SCT) poate sa apara din cauza unor lipsuri/carente de contact social in copilarie (4 - 6 ani)? Adica daca sa zicem un copil are parintii plecati la lucru in strainatate si el ramane la tara cu o bunica (una care nu vorbeste prea mult cu el si nu se ocupa prea mult de el), iar contactele lui sunt reduse foarte mult (tovarasi de joaca ocazionali, dar foarte putini de varsta lui)?

Da, pot.

ADHD apare mai des la baieti.

E cam lunga povestea. Creierul persoanelor de sex masculin reactioneaza la mediu, mai ales prin sistemul "flight or fight". Cand mediul este abuziv, reactia se vede mai clar. Baietelul "agitat", care in interior reactioneaza de fapt, in mod reflex la o trauma emotionala, este de cele mai multe ori cotat ca avand ADHD.

Fetele merg mai mult, ca aparare pe sistemul freezing/ surrender. Ele dezvolta o stare similara mini psihozei, la trauma. Devin introvertite, absente, docile, "mamaligi", si nu sunt duse la medic, deci nu prea primesc acest diagnostic.

Mecanismele de adaptare la trauma, sunt reflex puse in functie.

Exista baieti care utilizeaza mecanismul 2 si fete care utilizeaza mecanismul 1.

Am scris despre asta si la mine pe topic( mecansme de adaptare).

5 o a scris:

Baietelul "agitat"

In cazul la care ma gandesc eu nu este vorba de nici o "agitatie", ci dimpotriva.

lynxul_negru a scris:

Nu vreau sa contest modul in care e descrisa tulburarea. Am intrebat cum se impaca cele doua componente (deficitul de atentie si hiperactivitatea) fiindca, citind cate ceva despre subiect, am inteles ca unii au doar una din componente.

Inteleg ca asta te intereseaza pe tine in mod special. M-a interesat si pe mine candva. De-aia am facut un mic efort si am tradus in viteza o parte dintr-un articol. S-or fi strecurat mici greseli, imi pare rau, nu ma pot concentra prea bine acum. Precizez ca participantii la studiu aveau iq ridicat.

`Cum se poate concentra cineva foarte bine pe un sport, un joc video, pe desenat, pe compunerea de piese muzicale şi nu poate fi capabil să se concentreze suficient pe aproape nimic altceva?

Aspectul cel mai dificil de înţeles în cazul ADD-ului este că oricine are această tulburare se poate concentra foarte bine pe câteva tipuri specifice de sarcini,chiar dacă întâmpină mari dificultăţi să se concentreze realmente pe aproape orice altceva. Toţi studenţii participanţi la acest studiu au spus că nu au nicio dificultate în a îşi exercita foarte bine funcţiile de executare în ceea ce priveşte câteva activităţi specifice. Pentru unii, acestea reprezentau participarea la un sport sau ocuparea cu arta sau muzica. Pentru alţii, concentrarea era uşoară în cazul reparării motoarelor de maşini, gătitului, folosirii computerului sau conceperii de website-uri. Cerându-li-se să explice de ce se puteau concentra pe aceste câteva activităţi, studenţii au spus: „Dacă e ceva care mă interesează cu adevărat, mă pot concentra. Dacă nu mă interesează cu adevărat, pur şi simplu nu mă pot concentra, chiar şi atunci când ştiu că este important şi că este necesar să o fac".

Unul dintre pacienţi a explicat astfel: „ADHD este ca şi când ai avea o disfuncţie erectilă a minţii. Dacă sarcina este ceva care te interesează cu adevărat, esti călare pe ea şi o poţi realiza. Dacă nu e ceva care să te incite, te poţi apuca de ea, dar nu o poţi realiza". Capacitatea de concentrare şi mobilizare a funcţiilor de executare în vederea realizării unei sarcini depinde în primul rând de eliberarea de dopamină în anumite zone ale creierului, iar acea eliberare nu se află sub controlul voinţei`.

http://www.psycholog...add-and-high-iq

5 o a scris:

in interior reactioneaza de fapt, in mod reflex la o trauma emotionala

Este posibil ca aceasta trauma emotionala sa fie senzatia ca a fost uitat, abandonat de parinti? Sau ar fi doar privatiunea de contacte sociale (care conduce la invatarea/achizitia unei stari generale de expectativa)?

Desigur, sunt o multime de ipoteze mai sus si sunt constient de statutul de presupuneri al acestor tentative de explicatii.

Robinne a scris:

Precizez ca participantii la studiu aveau iq ridicat.

Exact. Persoana de care vorbesc are un IQ ridicat. L-a avut si in copilarie, il are si acum, dar are probleme destul de vizibile de memorie.