cind m-a auzit la telefon, a fost f surprins. trecuse deja atit de mult timp de cind nu ne vazusem si nu putea sa reactioneze altfel decit in stilul prietenos/dulce. de fapt, imi era f foame, nu aveam cu cine sa imbuc ceva, ma tiriiam de jumatate de ora prin jurul blocului lui adi lesinata de foame.... am crapat doua snickersuri, solutie de urgenta: am sunat-o pe frank, dar si asta e legata de casa.... damn.... nu putea sa-si miste fundul pina la un fast food amarit cu mine... la naiba...asa se intimpla mereu cind ma vad cu adi. desigur, el era la fotbal.

a, am uitat sa va spun. adi e fotbalist. :)

asa ca l-am sunat pe dan. mantaua de ploaie.