Acum 4 ani A. si cu mine eram cele mai bune prietene. Sau cel putin asa ne placea sa credem.Eram la inceput. Eram prea tinere amandoua si ne legau timpul petrecut impreuna, peripetiile prin care am trecut. A fost frumos. We had our fun togheter. Insa pana azi situatia s-a schimbat.Ne-am indepartat.Nu ma mai duc cu aceeasi placere s-o vizitez.Nu mai avem interese comune.Nu mai avem acelesi dorinte,nu ne mai plac de mult aceleasi lucruri.Ne-am schimbat.Prietenia noastra, daca pot s-o numesc asa, s-a stins. Multa vreme am incercat sa ma mint singura crezand ca inca mai este ceea ce a fost, insa azi am obosit. Imi face mai mult rau decat bine sa incerc sa pastrez prietenia asta.Si mai ales ma doare ca mi se pare cateodata ca sunt singura care isi mai doreste ca lucrurile sa mearga din nou. Mi-am dat seama ca nu are rost. Undeva pe drum, prietenia noastra a disparut, s-a evaporat, lasand in urma amintiri placute, insa numai atat-amintiri.Nimic mai mult. Si orice as face nu pot sa mai innod firul asta care s-a rupt. Azi nici macar nu mai incerc sa gasesc vinovati pentru asta. La inceput o invinuiam pe ea ca nu mai are timp si pentru mine, apoi m-am invinuit pe mine ca nu m-am zbatut suficient, dar nu mai are rost.Nu pot spune ca nu ma doare ca am pierdut-o, insa acum nu mai pot face altceva decat sa sper ca ei ii e bine si ca-i va fi si de acum inainte, ca va avea parte de tot ce are viata mai frumos sa-i ofere. Azi spun adio unei prietenii si nu mi-e deloc usor...